Un doctor petrece un an în Antarctica, în izolare totală, ca să vadă dacă o ia razna

La o mie de kilometri de coasta Antarcticii, un echipaj de 12 oameni puternici se pregătește să ierneze în unul dintre cele mai izolate locuri de pe pământ. Stația Concordia, o bază de cercetare francezo-italiană amplasată pe pătura de gheață a Antarcticii, este, cu adevărat, în mijlocul pustietății. Cea mai apropiată stație este la 560 de km distanță și tot ce se vede în zare e pustiul alb. Ultimul avionul a părăsit zona în februarie, iar baza a rămas complet izolată. Nu vor mai vedea soarele pentru patru luni, iar temperaturile vor scădea sub 60 de grade Celsius. Ah, și pentru că este la 2300 de metri deasupra nivelulului mării, locuitorii trebuie să se descurce cu o treime mai puțin oxigen decât în condiții normale.

Nu este un mediu obișnuit pentru oameni, tocmai de asta se află acolo Floris van den Berg. Omul e medic, sponzorizat de Agenția Spațială Europeană, ca să desfășoare o serie de proiecte de explorare a efectelor fizice și psihice ale trăitului în astfel de împrejurări. Cercetările astea ar putea oferi o perspectivă asupra adaptării la călătoriile lungi în spațiu.

„Cei de la ASE sunt interesați de această zonă, pentru că e printre puținele locuri unde ești cel mai aproape de izolare totală", spune Van den Berg într-un interviu pe Skype. Am vorbit după ce colegii lui au adormit, pentru că se plângea de conexiunea prin satelit de 512kbps, care se fute, dacă mai multe persoane folosesc Skype-ul în același timp.

Medic originar din Olanda, Van den Berg a fost atras din start de locația izolată a acestui job. El a mai lucrat ca doctor în expediții din jurul lumii, iar Antarctica izolată i s-a părut o locație inedită de adăugat pe listă lui.

„De asemenea, să lucrezi pentru Agenția Spațială Europeană mi se pare destul de cool," a adăugat el.

Concordia a făcut mai multe simulări asociate cu spațiul, care sunt folositoare agenției spațiale. Cu cât ne aventurăm mai mult în spațiu, de exemplu pe Marte, astronauții vor petrece din în ce mai mult timp în containere închise și complet izolați de restul lumii. Cu tehnologia actuală, durează cam opt luni să trimiți o sondă pe planeta roșie. Datorită izolării totale pe durate lungi de timp, Concordia este botezată „Martele Alb".

Van den Berg se ocupă cu colectarea mai multor eșantioane și informații despre cum poate afecta un astfel de mediu bunăstarea fizică și psihică a unui om. Un experiment interesant este instruirea colegilor să conducă nava spațială Soyuz, printr-un simulator de zbor. E un simulator standard, cu un scaun și două joystickuri, pe care poti exersa pilotajul si manevrele de andocare. Van den Berg ne-a spus că l-au instalat în spălătorie, deoarece nu ar fi încăput în laboratorul lui.

După instruirea de bază, va împărți echipajul în două grupuri. Primul grup se va antrena lunar, iar cel de-al doilea o dată la trei luni. Astfel va putea monitoriza evoluția lor în mediu.

Ideea e că, într-o misiune pe Marte, astronauții călătoresc în jur de 6 -9 luni, ceea ce poate deveni plictisitor. Dar, în momentul sosirii, ei trebuie să aterizeze sonda pe Marte, iar asta necesită maximă concentrare.

O altă stație din Antarctica, British Halley VI, folosește același simulator. Halley este la o altitudine mai mică, iar asta ajută să distingă impactul factorului de izolare din prisma hipoxiei. O altă simulare de genul se desfășoară în Germania, Stuttgart.

Nu e o surpriză că simulatorul este preferatul lui Van den Berg și recunoaște că în timpul liber se joacă și el.

Pe lângă simulator, Van den Berg înterprinde o serie de teste, atât pe el însuși cât și pe întregul echipaj, compus din cercetători în domenii de astronomie și condiții climatice. El folosește un scaner CT, instalat în camera video, ca să monitorizeze densitatea oaselor, ceea ce e o mare problemă medicală întâlnită în spațiu. De asemenea, el colectează sânge pentru a-l analiza prin intermediul fluxului citometric, care sortează celulele diferite din mostră, pentru a observa cum este afectat sistemul imunitar de condițiile date. Astronauții de pe nava ISS fac același lucru, așa că va fi o comparație interesantă.

„Persoanele care ajung aici trec prin multe schimbări", spune Van den Berg. „Din cauza lipsei de oxigen, nivelul stresului hormonal crește considerabil, iar asta suprimă sistemul imunitar."

Factorii psihologici sunt la fel de importanți ca cei fiziologici când ești izolat pentru mult timp. Van den Berg împarte chestionare referitoare la obiceiurile de somn și starea de spirit. Participanții poartă ceasuri, pentru a le monitoriza activitatea ( în special pentru monitorizarea somnului de care oamenii nu prea țin cont), care interacționează cu receptori din stație, ca să le înregistreze mișcările.

„Am fost destul de surprins când am văzut că toată lumea a acceptat acest studiu, pentru că e ca și cum ai fi la Big Brother" spune Van den Berg. Participarea la acest studio este complet voluntară.

„Se știe că iarna oamenii tind să fie mai depresivi și sunt mai puțini sociabili. Asta putem analiza în detaliu aici, pentru a vedea dinamica grupului, ce zone sunt vizitate și de către cine și cât timp petrec oamenii singuri și împreună", adaugă Van den Berg.

Toate aceste lucruri sunt corelate cu răspunsurile din chestionare.

Desigur, nici Van den Berg nu este o excepție a efectelor psihologice pe care le studiază. Spune că tocmai acest experiment l-a atras spre jobul ăsta și că cea mai mare provocare, după adaptarea la nivelul scăzut de oxigen, a fost să facă față izolării. Plus, faptul că trebuie să-și streseze colegii să participe la testele lui, pe lângă munca lor.

În stația de cercetare mai există un doctor, care joacă rolul unui medic de familie în caz că cineva se îmbolnăvește sau este rănit (pentru că e imposibil să ajungi la un spital o mare bucată a anului, stația este echipată și pentru chirurgie, deși echipajul este cât se poate de grijuliu ca să nu aibă nevoie). Van den Berg conduce echipa de salvare în cazul unui incident în afara bazei. „Cu temperaturile de aici e o procedură de ia-l pe targă și fugi înăuntru" spune el.

Mai sunt și ocazionalele incidente, ca atunci când i-a ajuns scanerul la bază, iar cutia avea o gaură pe lateral, ca și cum ar fi fost bușită de un stivuitor. Fără un centru de reparații, Van den Berg a trebuit să se descurce singur, cu ajutor primit pe mail și Skype. „Noroc că nu era avariat structural și, cu niște scotch și bun simț, am reușit să o repar", spune el.

Deși a mai rămas o bucată bună din an, Van den Berg este destul de entuziasmat, dar și un pic neliniștit. „Mereu ajung în situația în care mă entuziasmez pe moment, iar când ajung în mijlocul pustietății ma gândesc de ce dracu am făcut-o? Asta cred ca e povestea vieții mele. Dar sunt încântat, pentru că e un loc foarte interesant."

Până acum nu și-a pierdut cheful de călătorit și, odată cu Agenția Spațială, a venit și spiritul de aventură. Spune că dacă ASE ar avea nevoie de astronauți, ar aplica. Cu experiența de pe Martele Alb, omul sigur are idee ce ar însemna o călătorie în spațiu.

Traducător: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Antarctica:
În Antarctica nu există Dumnezeu
Săptămâna trecută a fost mai cald în Antarctica decât în New York, iar asta nu e vestea proastă
La vânătoare de neutrini în Antarctica