Protestul fumătorilor din Regie a fost la fel de trist ca mitingul Antenelor

Protestul politehniștilor din București a constat în fumatul nervos al câtorva țigări, ca reacție la interzicerea fumatului în campus.

|
30 Martie 2016, 9:23am

Grup de jandarmi și studenți, pozând în scop educativ: până aici trebuie să iasă fumătorii ca să poată trage o țigară. Fotografii de Mircea Topoleanu

Mă consider un apărător strașnic al drepturilor și libertăților omului și sunt primul care ar ieși în stradă dacă ele ar fi încălcate. Totuși, aș zice că motivul pentru care s-a mărșăluit de la un semafor la altul, ieri, pe Splaiul Unirii, în dreptul căminelor din Regie, este ceva dincolo de drepturile omului. E o combinație între absurdul adunărilor pentru Gâdea de la TNB, cu fițele orășeanului de Capitală căruia i s-au terminat problemele pentru care să protesteze.

Legea care nu le mai permite studenților să fumeze în campus a fost exact ce trebuia ca să scoată demonul revoluționar din politehniști.

Agențiile de presă anunțau trei mii de tineri din Regie care vor ieși să protesteze pentru dreptul lor de a fuma în campus. La final, numărul celor prezenți fluctua de la o agenție de presă la alta. Unii ziceau de 500, alții de 200. Eu aș spune câteva zeci. Cred că 500 erau cu tot cu presă, jandarmi și clienții de la Carrefourul din apropiere.

Da, ăsta a fost protestul. Tot protestul.

Noi am ajuns la câteva minute după ora anunțată și am găsit un pâlc de jandarmi și câteva zeci de studenți care traversau trecerea de pietoni spre facultăți.

În câteva minute, pâlcul s-a și împrăștiat și la fața locului au rămas câțiva fumători și niște nefumători. De altfel, ăștia din urmă erau cei mai vocali protestatari împotriva legii anti-fumat, chestie care m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva sunt studenți fumători veniți la derută. Pe modelul, „Uite, mă, luptă pentru drepturile noastre și căminiștii din tabăra adversă. Până și ei își dau seama cât de nedreaptă e legea asta‟.

La protestul ăsta am aflat că studenții sunt o categorie stigmatizată

În stânga, un nefumător care s-a săturat să „păzească berile" singur în baruri, în dreapta un fumător care luptă „împotriva stigmatizării studenților".

Răspunsurile pe care le-am primit de la studenți au variat de la o enormitate la alta. Unul dintre nefumătorii prezenți mi-a spus că nu-i „convine să apere berile de pe mese, ca să nu se fure cât fumează colegii afară". Chestia asta m-a făcut confuz. Nu știam că se fură berile de pe mese în Regie. L-am și întrebat pe tip, ce naiba, așa au ajuns studenții, să-și fure unul altuia berile?

Au râs colegii lui, a zâmbit și el puțin. După o pauză de cântărire a celui mai bun răspuns, a continuat: „Mă rog, nu știu, să nu le ia barmanii, să creadă că am plecat".

Citește și:Viața mea de fumător român mi-a arătat că țigara e ca o iubită pentru totdeauna

Un alt tip, de data asta fumător, a venit după mine și mi-a atras atenția că presa e interesată doar de subiecte scandaloase, cum a fost cel de ieri.

Apoi mi-a „vândut un pont", anume că ei au în fiecare primăvară o campanie de donare de sânge în Regie „de care presa nu a fost interesată, decât atunci când au donat vedetele".

„Facem asta ca să nu mai fim stigmatizați, noi ca studenți! Și să nu se mai zică doar că suntem golani și fumători!".

M-am întrebat când am văzut ultima oară un om stigmatizat pentru că e student.

Protestele astea demonstrează că românii au mult timp liber

Marian, un student nefumător din județul Teleorman, aprig apărător al drepturilor fumătorilor

Ce s-a întâmplat ieri în Regie urmează protestelor care au avut loc, weekendul trecut, la Universitate. Mai exact, vineri și sâmbătă, în jur de 20 de fumători s-au adunat să-și ceară „drepturile". În principiu, nici nu era nevoie să te duci acolo, ca să-ți dai seama cam cum stau lucrurile. Era suficient să urmărești felul în care s-au spurcat manifestanții între ei pe grupul evenimentului.

Aceeași stare de confuzie și de protest făcut așa, doar ca să fie ceva, am simțit-o și în Regie. Marian, un student nefumător cu care am vorbit ieri, a ieșit în semn de solidaritate cu căminiștii fumători, pentru că are colegi care stau în clădiri mai departe de bulevard și „trebuie să meargă 500 de metri ca să poată fuma". Tot Marian mi-a spus și că bodegile sunt mai goale de când cu legea asta neprietenoasă.

M-am bucurat să descopăr că, în București, noțiunea de protest a fost redescoperită, până la nivelul în care niște oameni luptă pentru dreptul lor de a nu se deplasa 500 de metri pentru a fuma.

E semn că, dacă ne concentrăm tare, chiar putem schimba lumea. Le luăm pe rând. Mai întâi, asta cu fumatul. După, poate avem timp să facem ceva și cu localitățile situate la nici 50 de km de București, unde nu există încă gaze și apă potabilă. Noi să fim sănătoși, că le rezolvăm pe toate!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre fumat:
Am fost să văd ce cred pușcăriașii români despre interzicerea fumatului, singura lor bucurie
Întrebarea zilei: Cum vor face față bucureștenii legii anti-fumat?
Cum am încercat să duc o viață sănătoasă și să continui să fumez țigări