Adevărata Poli Timișoara adună mai mulți oameni la un meci decât Liberty Parade

Asta este povestea prescurtată a celei mai frumoase echipe de fotbal din România.

|
sept. 2 2015, 8:47am

În anul 2012, fanii timișoreni au dus pasiunea pentru fotbal la un alt nivel și au realizat o premieră națională. Sătui de jocurile de culise și de sistemul corupt din fotbalul românesc, s-au decis să pornească pe un nou drum și să facă lucrurile „altfel". Așa că au pus bazele lui ASU Politehnica Timișoara, prima echipă de fotbal din România condusă exclusiv de către suporteri. Proiectul, pornit de membrii Asociației Suporterilor Timișoreni Druckeria, cu sprijinul Institutului Politehnic, e mișto, curat și inspiră entuziasm, lucruri extrem de rare în sportul românesc, în general.

Concret, timișorenii vor să demonstreze că se poate construi un club de fotbal curat, care să nu depindă de puterea financiară a unui patron. Spre deosebire de restul echipelor de fotbal din România, ținute în viață de bișnițari cu toane sau de partide politice, ASU Politehnica Timișoara se finanțează din activități comerciale gândite și implementate în totalitate de către fani.

Citește și Cum să le explici americanilor ce e fotbalul

Contra unei contribuții anuale, oricine poate deveni membru cotizant („socio") și să se implice activ în viața ASU-ului. Membrii cotizanți sunt informați periodic cu privire la cheltuielile și veniturile societății, participă efectiv la luarea deciziilor și au drept de vot în cadrul clubului. Practic, ei sunt cei care hotărăsc destinul echipei.

Am stat de vorbă cu Sebastian Novovic, președintele Druckeria, ca să aflu cum a pornit proiectul, în ce stadiu se află și ce obiective își propune clubul timișorean.

Cum s-a născut proiectul ASU Politehnica Timișoara?
Sebastian Novovic: Totul a început în vara lui 2012, când Politehnica Timișoara, care terminase sezonul pe locul al doilea în prima ligă, a fost retrogradată pe motive financiare. Atunci, am strâns cu toții rândurile, am mers înainte în acel sezon de „B", pe care l-am terminat pe primul loc, numai că am fost excluși din nou din campionat, din aceleași motive. Echipa, adică Politehnica patronată de Marian Iancu, s-a desființat. Tot în acea perioadă, au avut loc alegeri în Timișoara. Noul primar, Nicolae Robu, a avut neinspirata idee să mute la Timișoara o echipă dintr-un sat (Recaș) și s-o denumească Poli. Îți dai seama că suporterii nu puteau accepta o asemenea manevră, așa că am reacționat și ne-am întâlnit. Aveam două opțiuni: fie să agățăm fularele-n cui, fie să facem echipa să mai trăiască. Și-am hotărât să înființăm un club al suporterilor, al comunității din Timișoara. Un club care să continue spiritul polist și să meargă mai departe, într-o formă sau alta. Ne-am propus să începem un drum fără compromisuri, fără bișnițarii și blatiștii din fotbalul modern, care și-au bătut joc de pasiunea noastră.

Și ce-ați făcut?
Am ajuns la echipa Institutului Politehnic, una de amatori, care evolua în a șasea ligă, termina an de an pe primul loc, dar conducătorii nu voiau să promoveze, pentru că nu-și permiteau din punct de vedere financiar. În prima fază a proiectului, ne-am implicat 10-15 oameni, membri ai Druckeria. Am cumpărat un set de echipamente, care ne-a costat patru mii de lei. Apoi, am încercat să mobilizăm suporterii, vechii poliști, și să strângem bani. Iar lumea a fost mega receptivă la ideea noastră. La primul meci, a fost atmosferă de prima ligă. Mulți oameni care nu mai veneau la stadion, scârbiți de corupția din fotbalul românesc, s-au regăsit în echipa asta nouă. Așa a început povestea noastră.

Cum a fost mai departe? Cum v-ați organizat?
În acel prim sezon, au venit minimum o mie de oameni la meciuri. Și asta doar pentru că stadionul actual, „Știința", e foarte mic. La sfârșitul acelui sezon, echipa a terminat pe primul loc în liga a șasea, cum o făcuse și-n ultimii ani. Atunci am avut o discuție cu Șerban, rectorul, și i-am explicat că vrem să ducem proiectul la un alt nivel. El a fost de acord și echipa a fost lăsată să promoveze în divizia a cincea. Așa că ne-am apucat de treabă. Feedbackul a fost pozitiv și tot mai mulți poliști, din diverse domenii, au început să se implice și să pună umărul la reconstrucția clubului, ca voluntari. Fiecare a venit cu cunoștințele lui și-am încercat să devenim vizibili în oraș. Unii se ocupă de social media, alții de marketing, alții merg la antrenamente și fac poze pentru galeriile foto, alții vând materiale pentru suporteri la meciuri etc. În plus, prin asociația suporterilor, ne implicăm foarte mult pe problemele sociale ale timișorenilor. De exemplu, am contribuit la renovarea unor saloane de spitale din Timișoara, am donat pachete pentru familiile sărace din satele județului și am fost în Serbia, în perioada inundațiilor, și le-am dus sinistraților mai multă apă decât a dus Guvernul României, de exemplu.

Cum asigurați bugetul clubului?
Momentan, avem aproape 300 de membri cotizanți și sperăm să ajungem, anul acesta, la 800-1000. Ei pot să-și achiziționeze trei tipuri de carduri, care costă între 60 de lei (junior) și 450 de lei (gold). Pe lângă alte beneficii, cel mai important este că fiecare membru cotizant are drept de vot în cadrul clubului. Trimestrial, au loc întâlniri cu toți membrii, în care se prezintă ce s-a făcut și ce urmează să se facă. Totul este transparent și democratic. Începând din acest an, va exista și o ședință în care va fi ales președintele Consiliului Director al clubului. Oricine poate veni cu idei sau propuneri de dezvoltare. Cotizanții asigură aproximativ 10% din bugetul necesar. Restul e acoperit de sponsori, donații voluntare – cutia „PENTRU ECHIPĂ", contribuții UPT și din sume încasate pentru redirecționarea a 2% din impozitul pe venit.

Ce este „CUTIA PENTRU ECHIPĂ"?
Este o formă de donație din partea suporterilor. Simplu: ai venit la meci și, dacă ți-a plăcut ce-ai văzut, pui cinci lei în cutie. Inițial, am gândit cutia pentru a recompensa fotbaliștii cu prime de joc. Între timp, am ajuns în liga a treia și e mai dificil, pentru că primele sunt mai mari. Dar ideea de ajutor din partea fanilor a rămas, pe principiul: „Bani de la poliști, pentru poliști!".

Povestește-mi despre viața prin ligile a patra și-a cincea. Cum erau atmosfera la meciuri și deplasările prin sate?
În 2012-2013, am jucat în a cincea ligă. Am terminat pe locul doi, după Racovița, o echipă care a fost împinsă de la spate să termine în fața noastră. Ei au promovat, dar pentru că nu au fost îndeajuns de multe echipe care să completeze liga a patra din Timiș, am urcat și noi încă un eșalon. Îți dai seama, când mergeam în deplasări, lumea se uita la noi cu admirație. Nu mai văzuseră suporteri așa energici, cu torțe, cu fumigene... Mulți profitau că venim însetați și instalau pe marginea drumului, chiar la intrare, puncte de hidratare cu bere. Cred că alea au fost vremurile cele mai frumoase din viața suporterilor Politehnicii. Era fotbal curat, romantic, adică exact așa cum ar trebui să fie. Și bucurie, multă bucurie.

Veneau și jandarmii la meciuri?
Da, peste tot veneau, că doar era vorba de galeria Politehnicii. Mi-am luat și amendă la un meci de liga a patra. Era o partidă tensionată, echipa noastră era condusă și lumea era chitită să intre pe teren. Eu am intrat pe gazon să liniștesc spiritele, observatorul m-a rugat să rămân acolo și să-i țin în frâu pe ai noștri, iar după meci s-a dus la jandarmi și i-a rugat să-mi dea amendă pentru că am intrat pe teren. Rezultatul? Cinci sute de lei amendă.

Zi-mi despre jucători și antrenori.
95% din jucătorii noștri sunt timișoreni, restul sunt bănățeni. Ei au înțeles exact spiritul echipei, așa că nu vin cu pretenții pe care n-am putea să le satisfacem. Salariile sunt între 500 și 800 de lei pe lună, plus primele de joc. Selecția fotbaliștilor o face antrenorul principal, împreună cu stafful tehnic. Am decis să nu ne implicăm noi și să nu le impunem nimic. În același timp, avem trei echipe de juniori și încercăm să-i aducem la club pe cei mai talentați copii din zonă.

Ce planuri aveți în continuare, acum că ați ajuns în a treia ligă?
Mai departe, normal că ne dorim să promovăm un eșalon mai sus. Acesta a fost, de altfel, obiectivul nostru în fiecare an. Trebuie să fim, însă, realiști și să ne dăm seama că e foarte greu. Chiar dacă din punct de vedere fotbalistic nu e mare deosebire între a treia divizie și campionatul județean din Timiș, e diferență financiară între noi și unele echipe. Noi compensăm prin inimă. Am reușit să adunăm la un loc oameni cu aceeași mentalitate. Uite, un exemplu. Anul acesta, toate meciurile echipei sunt transmise live pe internet, de către cei de la Radio Timișoara. Ei se ocupă de tot și o fac din proprie inițiativă, fără niciun ban.

Ce părere aveți despre ACS Poli Timișoara, echipa primarului, care acum e în Liga I?
Ți-am zis, aia nu e Poli. Foarte puțini timișoreni o susțin, deși primarul face eforturi mari să atragă lumea de partea lui. Sunt ecrane gigantice în oraș care invită oamenii să vină alături de „Cea mai Poli dintre Poli", așa cum îi zice el. Dar fără succes, pentru că echipa n-are nici măcar o mie de oameni în tribune, deși joacă pe „Dan Păltinișanu", cel mai spațios stadion din oraș. La un moment dat, e clar că va trebui ca orașul ăsta să rămână la o singură echipă, o singură „Poli", mai exact. Una care să aibă susținerea primăriei, să joace pe stadionul mare, pentru că așa a fost dintotdeauna și așa e normal. Iar normal e ca noi, ASU-ul, să fim echipa aia!

Și cum se poate realiza asta?
Oamenii trebuie să înțeleagă că proiectul nostru își poate atinge potențialul maxim cu cât suntem mai mulți și ne implicăm activ. Succesul, și mă refer la prima ligă și chiar cupe europene, va veni dacă fiecare din noi va contribui cu ce poate. Dacă vom reuși, vom deschide noi drumuri și vom schimba mentalitatea colectivă cu privire la ce înseamnă un club de fotbal. Dacă nu, vom putea să ne mândrim că am încercat să facem altceva, refuzând mizeria și compromisurile.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre fotbal:
Meciul României m-a făcut (iar) să mă enervez că sunt român
Am fost la meciul România-Ungaria și am văzut Suporterul Adevărat
Întrebarea zilei: Ce mănâncă românii la meci?

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE