Publicitate
Chestii

Opt lucruri de care să ţii cont, ca să nu-ți iei o casă strâmbă în România

O problemă a caselor proaste e că sunt mult mai scumpe decât dacă ar fi bune.

de Radu Negoiță
13 Noiembrie 2015, 12:19pm

Poate că n-ai mai dat de mult o raitǎ cu maşina prin România și ai uitat estetica peisajului construit. Case strȃmbe atȃt de multe ca la noi nu gǎseşti decȃt dacǎ treci frontiera spre sud sau spre est. Grecia nu se pune, cǎ au fost colonie veneţianǎ nişte sute de ani şi n-au construit ȋntotdeauna de capul lor.

O problemǎ a caselor proaste e cǎ sunt mult mai scumpe decȃt dacǎ ar fi bune. Dacǎ ar fi bune, ar ȋnsemna cǎ cineva a avut un minimum de control asupra modului ȋn care ies, deci implicit şi asupra preţului. Poţi trage de preţ ȋn jos cȃt vrei, la proiectant sau pe şantier, dar banii ǎia tot ȋi decontezi odatǎ şi odatǎ: infiltraţiile de la zǎpadǎ, ȋngheţ şi ploaie vin cu surprize pe la economicoşi.

Fotografie de Danny Jarvis via Flickr

Neȋncrederea ȋn specialişti şi „mergeşiaşa Mantra‟ afecteazǎ spațiul casei şi ȋmpǎrţirea, iar oraşele se stricǎ ȋn ritm accelerat. Cine rǎsuflǎ deja uşurat cǎ are apartament greşeşte.

Dacǎ ȋncǎ nu ghicești cum stǎ treaba cu ansamblurile rezidenţiale, îți spun eu. Sunt arhitect și am cȃştigat și mai multă experienţǎ de cȃnd mi-am fǎcut paginǎ de sfaturi pe Facebook.

Oamenii care intenționează sǎ ȋşi ia proprietate cu pereţi comuni posteazǎ aici planuri de apartamente, cȃnd vor sǎ ştie ȋn ce se bagǎ. N-am fǎcut un sondaj, sǎ vǎd cȃt la sutǎ dintre ele sunt greşite, dar am fǎcut un top şi sunt multe varzǎ.

Dacǎ nu ești prea leneș ca sǎ fii atent de la ȋnceput, ai noroc: poți identifica minusuri ȋncǎ de la prima vizionare. Ele pot face diferenţa pentru calitatea vieţii tale pe parcursul anilor de tocit cǎmaşa ȋn coate pentru rate:

Evită intrǎrile prin holuri ȋnghesuite...

Cred cǎ e clar cǎ, dacǎ nu ai loc sǎ intri ca un om normal ȋntr-o casǎ, e naşpa. Orice suricatǎ cǎreia nu ȋi intrǎ fundul ȋn vizuinǎ cȃnd fuge de tigru va avea o zi proastǎ. Dacǎ ȋţi leşinǎ mireasa ȋn braţe cǎ ai izbit-o cu tȃmpla de toc iese cu ceartǎ, divorţ, bad karma şi copii nebuni.

...și intrǎrile de tip Casa Familiei Bundy

Dacǎ atunci cȃnd intri ȋn casǎ dai cu ochii de masa de poker, sticla de whisky şi teancul de bani nu e ȋn regulǎ. Dacǎ lumea n-a apucat sǎ ȋşi ascundǎ jetoanele e pentru cǎ nu au apucat sǎ te audǎ ȋnainte de a te vedea. Iar, dacǎ se uitǎ urȃt cǎ ai intrat cu frigul peste ei, e pentru cǎ lipseşte vestibulul de la casa aia. O casǎ fǎrǎ vestibul funcţioneazǎ mai prost decȃt una cu.

Te poți apleca mult, dar nu la nesfârșit

Fotografie de Seth Sawyers, via Flickr

E rǎu dacă configuraţia spaţiilor nu ȋţi dă voie să te apleci. Reține cifra asta: 120 de centimetri. Asta ar trebui sǎ fie distanţa dintre blatul de bucǎtǎrie şi peretele opus. Dacǎ nu ai atȃt, ai face bine sǎ ai mobilitate, dacǎ ţii vase sub blat şi vrei sǎ şi ajungi la ele. De fapt e OK o vreme, pȃnǎ te saturi de comandat pizza. Dar cât timp să bagi mâncare la comandă?

Locul de luat masa nu e acasă

La o masǎ trebuie sǎ ai loc sǎ stai. Persoana care are treabǎ la blatul cu aragaz şi chiuvetǎ nu ar trebui sǎ fie obligatǎ sǎ ȋşi plimbe fundiţa de la şorţ şi fesele peste creştetul celor ce stau la masǎ cu prǎjiturǎ ȋntre dinţi. Fix asta se ȋntȃmplǎ, de obicei, cȃnd dezvoltatorul presupune cǎ şapte metri pǎtraţi sunt prea mult pentru o bucǎtǎrie cu loc de masǎ. O bucǎtǎrie de garsonierǎ trebuie sǎ aibǎ minimum 7,50 metri pătrați, dacǎ ȋn ea e integrat locul unde mǎnȃnci; de la două camere ȋn sus se urcǎ la opt metri pătrați şi peste.

Baia trebuie să fie un loc relaxant, nu o celulă

Partea bună e că le poți folosi și simultan. Fotografie de Phil! Gold, via Flickr

Buda trebuie sǎ nu se atingǎ de uşǎ. Ar ajuta şi dacǎ pantalonii tǎi nu s-ar freca de colac cȃnd intri. E important sǎ nu-ţi ştergi pulpele de peretele adiacent budei cȃnd eşti pe tron, iar mȃna ar trebui sǎ aibǎ loc sǎ se ȋntindǎ dupǎ sul. Dacǎ ȋn apartamentul tǎu se ȋntȃmplǎ chestiile cu NU ȋn faţǎ, pari dintr-un film cu Mister Bean.

Și, dacă tot e să rămânem la baie, legea ȋţi dǎ dreptul sǎ ai loc sǎ intri ȋn duş fărǎ sǎ stai ȋn poziţia cocorului sau a maimuţei, ca sǎ ocoleşti obiecte sanitare. Deşi capcanele unora dintre dezvoltatori par menite sǎ ne facǎ mai puternici, totul se reduce la corupţia celor ce le-au dat autorizaţia de construire.

Ferestrele mari nu sunt doar pentru estetică

În plus, ai și o priveliște superbă, fotografie de John Benson, via Flickr

Orice om are nevoie de luminǎ, deci geamurile trebuie sǎ fie mai degrabǎ mari decȃt mici. Chestia asta te ajută și sǎ ai aer mai mult. E drept, prin golurile de ferestre pierzi cǎldurǎ, dar nici statul prea mult printre compuşi volatili expiraţi nu ajutǎ prea mult.

Bucǎtǎria deschisǎ la bloc îți face casa să miroasă frumos, a ciorbiță

Chestia asta a apǎrut ca o gǎselniţǎ de design, la ȋnceputul secolului al XX-lea, pentru vile moderniste exorbitante şi blocuri de lux din Occident. E un concept drǎguţ, ȋnsǎ merge foarte bine, în ultimul timp, și ȋn culturile ciorbofile. Problema e că un ciorbofil cu bucătărie deschisă nu poate avea o oalǎ de ceva bun şi haine cu miros de detergent cu aromǎ de munte proaspǎt ȋn acelaşi timp, oricȃt ȋi cȃntǎ dezvoltatorul calitǎţile hotei.

Uneori, dezvoltatorii fac din bucǎtǎrie şi living un singur spaţiu, tocmai pentru cǎ nu le iese la numărătoarea metrilor pǎtraţi şi n-au unde sǎ punǎ locul de luat masa. Într-un apartament de două camere ar trebui sǎ ai 26 de metri pǎtraţi pentru ǎstea trei funcţiuni. Bucǎtǎria poate fi unitǎ cu livingul sau nu, ȋnsǎ suprafaţa ei trebuie sǎ fie tot cȃt zice legea.

Spaţiile de depozitare nu sunt un mit

Uite, d'asta e debaraua bună, fotografie de Matthew Paul Argall, via Wikimedia Commons

Legea zice cǎ ai nevoie de ele şi le cere. Dacǎ pe plan nu apar desenate dulapuri şi nu sunt nici debarale, e pentru cǎ cineva s-a gȃndit cǎ mai bine nu le reprezintǎ acolo, cǎ se prinde lumea cǎ nu e loc de ele.

Ȋn mare, cam asta ar fi. Cȃnd vrei casǎ nouǎ, ȋntreabǎ şi un agent imobiliar, dar şi un arhitect. Pentru cǎ am ȋnvǎţat din experienţǎ cǎ niciodatǎ dezvoltatorul nu face economie ȋntr-un singur loc. Ȋn situaţia ȋn care te-ai lovit deja de ceva enervant la apartamentul care te intereseazǎ şi preţul e prea bun, fii sigur cǎ o sǎ mai ai surprize.

PS: Apropo, ții minte scena ȋn care Mr. Bean sparge cu bormaşina un perete şi ajunge la vecin ȋn casă? Legea română spune că peretele dintre două apartamente trebuie să fie obligatoriu structural, deci din cărămidă sau beton armat. Pe bune.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre arhitectura comunistă:
Spații în așteptate – Platforma Industrială Solventul din Timișoara
Modernismul Socialist trebuie prezervat la fel de bine ca arhitectura interbelică
Muzeul Comunismului din România va fi interstelar sau nu va fi deloc

Tagged:
bloc
casa
Locale
Vice Blog
arhitectura
chirie
arhitecti
apartamente
proprietar
blocuri socialiste