Mame care iau ecstasy

Mamele astea îşi cresc copiii în spiritul păcii, iubirii, unităţii şi respectului. Ce e în neregulă cu asta?

„Înghite asta." Nicole îmi întinde o pilulă cristalină de MDMA şi berea ei. E sâmbătă noaptea şi suntem la „Grand Ballroom" de la Webster's Hall. Un DJ stă în faţa laptopului, pe scenă, şi pune o piesă tehno care sună care orice altă piesă tehno. Sunetele se sincronizează cu un ecran plin de lumini oscilante. Oriunde te-ai uita sunt tipi care se distrează cu mănuşile lor cu LED-uri.

Din când în când, îl mai zăreşti pe unul cu o mască făcută din mărgele. Îl cheamă Kirby, îmi spune Nicole în timp ce face schimb de brăţări cu el. Încăperea e plină de adolescenţi excitaţi care se freacă unii de alţii. În comparaţie cu festivalurile EDM care durează câteva zile, despre care mi-a povestit Nicole, unde raverii vin cu cele mai excentrice costume, se droghează zile în şir şi flirtează cu posibilitatea de a ajunge la urgenţe, noaptea asta e joacă de copii. Petrecerea, însă, abia începe, mă asigură Nicole.

După care se strecoară în mulțime în timp ce dansează. Luminile multicolore care emană de pe scenă dau o strălucire aparte tuturor, inclusiv lui Nicole. Nimeni, în special tipii care încearcă să danseze în spatele ei, nu și-ar da seama că are doi copii. Nu e nimic care să o dea de gol.

A fi mamă, sau simpla intenție de a deveni una, vine la pachet cu un șir nesfârșit de întrebări și provocări. După cum observa și Joyce Trebilcot în prefața de la antologia sa Mothering, conceptul de maternitate „este esenţial pentru orice femeie care trăieşte după regulile patriarhatului, fie că dă naştere sau nu." Odată ce o femeie se decide să aibă copii, întrebarea care urmează este cum. Cum ar trebui să fie o mamă? Toate femeile au ceva de zis despre asta. Secţiunea de stil din New York Times te-ar putea face să crezi că o mamă exemplară nu face altceva decât să roiască în jurul celor mai scumpe cărucioare, să încerce pe toate căile să-şi înscrie copiii la o grădiniţă avant-garde şi să-şi mănânce propria placentă. Stai, ce? Mai puţin ultima chestie. Reţeaua de televiziune Bravo a anunţat de curând premiera reality show-ului Odd Mom Out, ale cărui reclame sunt peste tot prin staţiile de autobuz şi la metrou. Posterul emisiunii arată patru femei, care se presupune că sunt mame: trei sunt albe şi blonde şi ţin câte un ruj în mână, iar a patra (tot albă, dar brunetă) este „ciudăţică" şi a renunţat la cosmetice pentru o cutie de cartofi prăjiţi, lucru care sugerează ce e complet anormal pentru o mamă să mănânce.

Ce înseamnă, totuşi, să fii „o mamă bună"? Pentru început, ar trebui să fii în stare să mănânci nişte cartofi prăjiţi, pentru că numai un jeg uman ar avea o problemă cu asta, dar dincolo de asta e o nebuloasă. E OK dacă nu vreau să alăptez? Dacă sunt casnică mai pot să fiu feministă? Iar în cazul lui Nicole: Mai pot să petrec pe ecstasy?

La cei 32 de ani ai ei, Nicole are doi băieţi. De bine sau de rău, în funcţie de părerea fiecăruia, îi creşte într-o manieră nonconformistă. Pe pagina ei de Instagram, Moms Who Rave NYC, pozele cu raveriţe în sutiene multicolore de la festivaluri EDM sunt laolaltă cu selfie-urile cu mame şi copii. Sunt aceleaşi femei. Pagina de Instagram a lui Nicole este o versiune locală a paginii Moms Who Rave, care a adunat deja 1500 de followeri şi are propriul hashtag. Unele mame se declară împotriva culturii de festival, dar într-una din pozele de pe Moms Who Rave NYC apare o mamă raveriţă care ornează mâna băiatului ei cu o brăţară kandi. Descrierea pozei sună cam aşa: „Nu sunt o mamă obişnuită… sunt o mamă PLUR!" PLUR reprezintă valorile curentului rave (peace, love, unity, respect), un sistem pe care Nicole speră să-l transmită copiilor săi.

Cu două săptămâni înainte să mergem la rave, m-am întâlnit cu Nicole la Houlihan's în Weehawken, New Jersey. După cum era de aşteptat, a ajuns cu o oră mai târziu alături de cei doi băieţi ai săi. Nu purta machiaj, iar rădăcinile negre ale părului erau vizibile. Copiii erau îmbrăcaţi în uniforme şcolare, deşi vinerea asta li se dăduse voie să vină în blugi şi la tricou polo. Extenuată, mama mi-a spus că a uitat că băieţii ei au avut ore scurte şi a întârziat pentru a trebuit să se ducă să-i ia. Ar fi ajuns mai devreme, şi-a cerut ea scuze, dar a durat mai mult decât se aştepta să o coafeze pe una dintre clientele ei care aveau programare. Iar plata era mult prea bună ca să refuze: şapte sute de dolari pentru câteva ore de coafat şi aranjat înseamnă destul de mult pentru o mamă singură care lucrează în mai multe locuri, printre care un salon de frumuseţe şi un bar, mai ales că are nevoie de bani pentru festivaluri.

Intrarea restaurantului, decorată cu reclame Corona şi palmieri artificiali, dădea către o curte cu multă iarbă. „Îi las să se joace aici cât vorbim!" mi-a spus Nicole, aproape fără suflare, despre copiii care aşteptau răbdători să ne decidem ce să facem cu ei. Am întrebat-o dacă or să fie în siguranţă acolo, pentru că pe mine nu m-ar deranja să stea la masă cu noi. „Stăm într-un apartament. Băieţii mei se bucură de orice ocazie să se joace pe afară," mă linişteşte Nicole. Ne alegem o masă în curte, îndeajuns de aproape de locul unde se joacă băieţii ca ei să vină se ceară suc odată la câteva minute.

„Raverii trăiesc PLUR" mi-a spus Nicole şi a început să îmi explice viziunea ei asupra maternităţii, în timp ce sorbea dintr-o margarita uriaşă. „Primim pe oricine şi ne ajutăm unii pe alţii. Am creat pagina Moms Who Rave NYC din cauză că primim multe critici. Nimeni nu vede părţile bune. Oamenii cred că, doar fiindcă petrec toată noaptea, sunt un fel de mamă denaturată. Dar am două joburi, îmi plătesc singură chiria şi nu am niciun bărbat care să mă întreţină. Mă mai dezlănţui şi eu o noapte sau două pe lună. Ce-i rău în asta?"

Să fii raver şi părinte nu se exclud reciproc. La locul de adunare al celor din grupul PLUR din care face parte şi Nicole, care face şi acte de caritate, nişte raveri micuţi construiesc brăţări kandi alături de câţiva adulţi care se joacă cu cercuri hoola hoop. Scenele drăguţe ca asta sau ca cele surprinse în documentariul lui Thomas Bencivengo PLUR Picnic sunt obişnuite.

PLUR Picnic de Thomas Bencivengo pe Vimeo

Nicole îmi arată o poză de pe pagina ei de Instagram cu două brăţări de raver, pe care e scris numărul ei de telefon din mărgele. „Mi-am scris numărul de telefon pe brăţările copiiilor mei când am mers la Dinsey World pentru că orice copil se poate pierde uşor pe acolo. M-am gândit că, în cel mai rău caz, dacă se pierd, or să găsească o altă mamă şi or să-i arate brăţările şi or să-i zică «Ăsta e numărul de telefon al mamei. Puteţi să o sunaţi? Ne-am pierdut.» Băieţii mei au făcut parte din cultura rave toată viaţa lor. Asta e o modalitate uşoară de a mă asigura că sunt bine pe care am încorporat-o într-un accesoriu cu care erau deja familiari", îmi spune Nicole. Când vin copiii să ceară voie la baie, cel mai mic dintre ei îmi arată salutul PLUR. Îmi intind degetele lângă ale lui, prima dată fac semnul păcii, după care o jumătate de inimă. Iar apoi ne lipim palmele şi încrucişăm degetele. Respect.

Pentru Nicole, o noapte rave nu e doar un pretext ca să defuleze, ci o parte din identitatea sa. E la fel ca alte mame care insistă să-şi păstreze carierele după ce-au născut. „Trebuie să îţi rezervi timp pentru tine şi să fii cine eşti", spune Nicole. „Copiii tăi trebuie să te vadă fericită. Când copiii mei văd că face ceva ce-mi place… dace e ceva ce ei pot să înveţe de la mine, sunt bucuroasă să-i învăţ," spune ea. „Nu eram încă mamă când m-am apucat de rave şi nu am de gând să mă schimb acum."

Nicole a început să se ducă la petreceri rave în ultimul an de liceu şi, încă de la început, a fost captivată. În sfârşit, simţea ea, găsise un loc unde marginalii ca ea se puteau aduna. La sfârşitul fiecărei săptămâni, se ducea cu o prietenă din New Jersey în Manhattan, în club Club Exit (Terminal 5) joia şi se întorcea vinerea acasă, încă pe ecstasy. „Pe atunci, băgam o grămadă de X," râde ea. Însă, după absolvire, petrecerea s-a terminat. Nicole nu avea destui bani ca să facă o facultate, aşa că s-a înrolat în armată, în iulie 2001. S-a gândit că o să poată să termine o facultate gratis, cu ajutorul armatei, şi chiar să facă sport de performanţă, cum făcuse în liceu. Dar, după cum spune şi ea, „au avut loc atentatele de pe 11 septembrie."

„Participam la antrenamente cu arme chimice şi urma să fiu trimisă în Irak," îmi spune Nicole. Stagiul ei urma să înceapă pe 18 septembrie 2001, iar ea era din ce în e mai neliniştită. Pe atunci, locuia la câteva străzi distanţă de clădirile World Trade Center. „Putea să simţi mirosul de ars. Sedimentele pluteau prin aer. Era praf alb peste tot." După asta, Nicole a început să aibă o serie de migrene, care a culminat cu un atac cerebral minor. Era mult prea stresată, aşa că a fost lăsată la vatră din motive medicale.

Nicole era singură şi fără copii pe vremea aia, aşa că nu a resimţit asta ca pe un obstacol prea mare, deşi simţea că nu avea niciun scop. Ziua îşi căuta de lucru, iar noaptea se ducea la petreceri rave. În cele din urmă şi-a găsit un job pe marketing. Însă, după două sarcini neprevăzute cu un bărbat cu care nu voia să se însoare, Nicole a trebui să ia o pauză de la rave-uri şi de la droguril care veneau la pachet. Jobul ei pe marketing presupunea foarte multe deplasări, aşa că a renunţat şi la el, ca să fie mamă. „Alăptam şi făceam tot ce face o mamă," spune ea. „Însă, simţeam că lipseşte o parte din mine. Intram în depresie. Nu poţi să trăieşti numai cu Cartoon Network şi Mickey Mouse." Trăia la fel de mult pentru copiii, cât şi pentru festivaluri. Energia. Muzica. Şi, desigur, vibe-urile.

Mamele PLUR înclină spre partea mai de modă veche a culturii rave, cu pace şi dragoste, din cauză ce celelalte elemente ale ei sunt incompatibile cu îngrijitul copiilor şi cu nopţile nedormite. „Când ajung acasă, n-am timp să dorm," recunoaşte Nicole. „Ajung acasă la opt dimineaţa, iar la opt jumate prepar micul dejun. E greu, dar e un sacrificiu pe care-l faci dacă-ţi place viaţa de raver." Deşi nu sunt esenţiale, drogurile fac şi ele parte din stilul ăsta de viaţă. Nicole mai ia ecstasy din când în când dar, ca o mamă adevărată, e conştientă de pericolele consumului de droguri, precum şi de potenţialul lor de a-ţi amplifica experienţa.

Imediat ce copiii au crescut îndeajuns de mult cât să poată să fie supravegheaţi de părinţii ei sau de fostul prieten, întoarcerea la rave nu a fost o decizie. „A fost doar o chestiune de timp," spune Nicole. „I-am înţărcat pe copii şi i-am obişnuit cu o rutină. Simţeam nevoia să dansez. Să mă descarc. Să mă exprim."

Suntem la apartamentul lui Nicole şi ne pregătim să ieşim, când văd că felurile în care alege să se „exprime" includ genţi, pungi cu costume, tutu-uri, lănţisoare din mărgele şi brăţări, sutiene fosforescente, sutiene cu ştrasuri şi sutiene cu flori. E o colecţie impresionantă de accesorii pe care şi le-a confecţionat singură.

Deşi sunt în favoarea ideii de maternitate dezordonată, mă aşteptam oarecum ca o mamă raveriţă să „le aibă pe toate": doi copii, două joburi, petrecerile rave şi, oarecum, o viaţă domestică destul de bine pusă la punct. Însă maternitatea dezordonată este… dezordonată. Când mă aşez pe scaunul din sufragerie, unde iau cina Nicole şi băieţii ei, se rupe sub mine şi se deplasează din cadru. Mă mut pe scaunul de alături. (Rezistă.) Nicole stă pe canapea şi îmi spune că asta nu e tocmai cel mai bun cartier. Asta explică de ce pitbull-ul din cuşca de la colţul blocului latră de când am ajuns.

Cu toate astea, e un cămin ca oricare altul, un loc unde simţi că poţi să trăieşti şi să iubeşti. Băieţii, care îşi petrec noaptea acasă la tatăl lor, au propriile lor camere, iar pereţii sunt ornaţi cu portrete de familie. În dormitorul lui Nicole, unde a început să-şi mute lucrurile noul ei logodnic, se află o ramă goală care aşteaptă o fotografie de nuntă. Nicole îmi spune că locul arată atât de împrăştiat pentru că ea şi familia ei se vor muta curând în apartamentul de mai jos, care e în renovare.

Nicole varsă o sacoşă mare pentru cumpărături pe pat. Din ea cad brăţări şi bilete de la diverse festivaluri pe care a fost de-a lungul anilor. Se face o grămadă destul de mare şi Nicole recunoaşte că a mai scăpat de câteva din suverniruri. Altă sacoşă e plină de kandi, brăţările din mărgele pe care le dă la schimb la festivaluri. Are câteva pe care scrie „rave mom" sau „moms who rave." Îşi trage câteva pe mână, în timp ce ne explică semnificaţia lor mie şi fotografului. Pe una dintre ele a primit-o anul trecut, cât era la Electric Daisy Carnival (EDC) în Las Vegas, unde a întâlnit-o pe fondatoarea Moms Who Rave pentru prima dată. S-au împrietenit repede pentru că aveau în comun atât muzica rave cât şi rolul de mamă. Au făcut schimb de kandi, iar brăţara cu care s-a ales Nicole e croşetată în culori pastel. Pe ea sunt trei fluturi, care simbolizează cele trei fiice ale celeilalte femei.

După ce facem nişte poze şi bem ceva light, rom cu cola, aproape că suntem gata să ne ducem la Webster Hall. „Crezi că o să iei ecstasy în seara asta?" o întreb pe drum. Spune că nu e sigură. După EDC-ul din Las Vegas de anul trecut, recunoaşte Nicole, s-a cam săturat de droguri. „Am băgat acid şi ecs 8 ore încontinuu," îmi spune. „A fost mişto, dar am o vârstă. Merg la petreceri de 13 ani. Nu vreau să mă trezesc cu Alzherimer's. Vreau să fiu în stare să-mi recunosc copiii." La EDC-ul de anul ăsta, din New York, Nicole s-a mulţumit doar cu nişte jello shots.

O plimbare pe jos, câte-o călătorie cu două autobuze pline de navetişti şi un drum cu taxiul ne-au adus din New Jersey în Manhattan. Asta e rutina lui Nicole de fiecare dată când se duce pe la vreo petrecere.

Odată ajunse la Webster Hall, Nicole îmi face instrucţia. „Asta se numeşte gloving," îmi spune şi arată înspre un tip care îşi agită mâinile acoperite de mănuşi cu LED-uri atât de rapid încât lasă urme de lumină. Din perspectiva unei persoane treze, nu e atât de amuzant, aşa că iau fragmentul de MDMA şi berea pe care mi le-a dat Nicole şi le dau pe gât. O întreb pe Nicole dacă ea face „gloving" şi îmi spune că da. După care îmi confirmă ipoteza şi îmi zice că cel mai tare îţi iese atunci când te ia. Că tot veni vorba, „chestia asta," MDMA-ul pe care tocmai îl înghiţisem, „e bună," îmi spune, deşi ea s-a hotărât să nu ia.

Să mergi la petreceri cu o mamă are şi părţi bune. Când mă ia ecstasy-ul, mi se usucă gura, dar vreau şi să fumez o ţigară? Văd coşurile de gunoi de lângă perete şi îmi vine să mă duc să borăsc în ele. Îi transmit dilema mea lui Nicole, iar ea se duce să îmi ia o sticlă de apă, pe care o cumpără din banii ei, pentru că eu am rămas fără un şfanţ.

După ce mă hidratez, Nicole îmi face cunoştinţă cu un tip care-şi spune „Rave Dad." Poartă un tricou personalizat pe care scrie „RAVE 'TILL THE GRAVE." Rave Dad e destul de celebru pe scena rave, îmi dau seama de asta numai după faptul că vin tot felul de dârlăi la el şi îl întreabă cu admiraţie „Tu eşti Rave Dad!?" Trei tipi fac cu rândul pentru un selfie cu el. Aparent, nu există niciun fel de stigmă pentru taţii raveri.

După ce se mai dispersează dârlăii, îl întreb pe Rave Dade cum şi-a câştigat porecla. Iar el îmi spune că nu a mai luat nimic de trei ani şi se bucură de muzică, de scena rave şi de viaţa PLUR. Pe timp de zi repară lifturi și porecla lui i-a rămas pentru că vine la evenimente cu fiica lui de 19 ani. Îmi spune că soția lui îl susține pe deplin. „Chestia asta mi-a salvat viaţa," îmi spune. Aparent, EDM-ul i-a apropiat pe el şi pe fiica sa. „Eram apropiat de fiică-mea şi înainte, dar acum suntem şi mai şi." Îşi încrucişează degetele şi zâmbeşte larg şi sincer.

O găsesc pe Nicole prin haosul de acolo şi o întreb dacă o să-şi aducă şi ea băieţii la petreceri când or să mai crească. Îmi spune că deja vrea să facă asta. Nicole a găsit câteva cluburi pentru toate vârstele, dar încă nu e sigură dacă e bine sau nu să-i expună la consumul de droguri. Cu toate astea, ambii băieţi iubesc muzica, îmi spune ea cu un zâmbet.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre mame:
Schizofrenia, religia şi OTV-ul au transformat-o pe mama într-un monstru
Cum e să crești cu o mamă alcoolică
O mamă i-a dat 12 pungi de cocaină fiicei ei, ca un cadou de majorat
Cum e când mama ta lucrează la linia fierbinte