Ce am învățat din înregistrările lui Osama bin Laden, pe care FBI nu le-a vrut

În lunile ce au urmat evacuarii oraşului Kandahar din Afganistan de către talibani, în decembrie 2001, posturile TV americane şi-au trimis corespondenţi pe teren, pentru a relata războiul. Unul dintre reporterii CNN a descoperit accidental, într-un studio local, o arhivă ce conţinea 1 500 de casete audio care aparţineau lui Osama bin Laden, dintre anii 1997-2001, perioada de apogeu a organizaţiei al Qaeda.

Casetele fuseseră descoperite în fosta rezidenţă a lui bin Laden, care fusese jefuită de localnici după plecarea acestuia. O familie din oraş le-a găsit printre rămăşiţe şi le-a vândut unui studio local, care voia să şteargă înregistrările de pe ele şi să le refolosească pentru nişte melodii pop Pashto. Însă CNN-ul a intervenit cu o ofertă de nerefuzat, în bani.

Colecţia de înregistrări a fost prima dată analizată de FBI, care a refuzat să le preia în arhiva sa, pentru că nu le considera de interes. Cele mai multe dintre casete conţineau discursurile unor propovăduitori musulmani, reformatori şi radicali cunoscuţi în întreaga lume arabă, dar care nu erau membri al Qaeda. Unele înregistrări datau din anii '60 şi prezentau interes mai degrabă pentru istorici, decât pentru serviciile de informaţii.

Nici CNN-ul nu a fost în stare să folosească în vreun fel casetele, aşa că le-a dat mai departe unor universitari, mai întâi la Williams College, apoi la Yale University. În perioada aceea, am fost desemnat curatorul principal al arhivei. De formaţie sunt antropolog lingvist şi am studiat discursul politic, Islamul şi tehnologiile audio din Yemen, patria lui bin Laden, mulţi ani la rând.

După 10 ani de cercetări, am scris o carte care se concentrează pe cele mai importante casete din colecţie, care explică originile şi parcursul al Qaeda, precum şi ideologia pe care a adoptat-o în plănuirea atentatelor de pe 11 septembrie. Pentru aceasta, am analizat în jur de 12 discursuri ale lui bin Laden, netraduse anterior, care datează de la sfârşitul anilor '80 până în 2001.

Ce dezvăluie aceste casete despre bin Laden şi al Qaeda? Mai jos sunt câteva dintre descoperirile făcute de mine.

În primul rând, bin Laden nu a fost liderul al Qaeda de la început. De fapt, organizaţia încerca pe atunci să-l marginalizeze. Acea „al Qaeda" la care se referă autorităţile occidentale, era în primă fază doar o tabără de antrenament din estul Afganistanului, pe nume Al-Faruq. Aceasta a fost fondată la sfârşitul anilor '80 şi condusă, în principal, de militanţi egipteni şi nord-africani care voiau să răstoarne regimurile aflate la putere în lumea Islamică.

Aceşti lideri l-au privit cu suspiciune pe bin Laden, datorită faptului că susţinerea financiară pe care o oferea familia sa venea cu anumite condiţii: revoluţia să nu se răspândească şi în Arabia Saudită, ţara sa adoptivă. Analiza mea a scos la iveală un principiu adesea ignorat din manifestul fondator al orgazaţiei al Qaeda: „Comandantul gărzilor şi asociaţii săi nu trebuie să fie din vreunul dintre statele din Golf sau din Yemen." Din cauză că nu şi-a putut aduce cu el gărzile personale din Arabia Saudită şi din Yemen, bin Laden s-a văzut nevoit să caute susţinere în afara lumii islamice.

În al doilea rând, deşi al Qaeda se deosebeşte de alte grupuri militante şi teroriste prin accentul pe care îl pune pe atacarea Occidentului şi Statelor Unite, liderii organizaţiei au alcătuit, iniţial, o altă listă de priorităţi, dintre care cele mai importante erau regimurile autoritare din lumea arabă. Discursurile lui bin Laden de până în 1993 nu conţin nicio instigare împotriva Statelor Unite ale Americii, în ciuda faptului că pe atunci forţele coaliţiei conduse de SUA staţionau de trei ani în Arabia Saudită.

Deşi, bin Laden nu îşi făcea nicio iluzie în privinţa asta: „Neîncrederea înconjoară ţara celor două sanctuare de la Mecca şi Medina precum o brăţară înconjoară încheietura. Îl rugăm pe Allah să îi elibereze pe musulmanii de peste tot şi să protejeze cele două sanctuare."

Însă acesta îşi îndrepta mânia spre musulmani înşişi: „Din est vin şiiţii «îndărătnici»… Iar apoi mai sunt şi cei care le arată simpatie şi întorc obrazul celor oprimaţi. Uitaţi-vă la ştiri, dacă nu mă credeţi. Sloganurile lor sunt: «O singură lume arabă cu un singur mesaj pentru totdeauna: unitate, libertate, socialism!"

În anii următori, bin Laden a renunţat la retorica diferenţelor dintre musulmani, în special atunci când se adresa audienţelor internaţionale. Ideea unei reţele pan-islamice prindea mult mai bine la public, decât mesajul său schismatic anterior.

Cel mai celebru discurs al lui bin Laden, „Declaraţia de război împotriva Statelor Unite" din 1996, nu era nici o declaraţie, nici o chemare la război. Etichetele astea au fost puse de jurnaliştii occidentali şi de translatorii care voiau să atragă atenţia asupra resentimentelor lumii arabe faţă de sancţiunile impuse de Statele Unite lui Saddam Hussein şi poporului irakian.

Discursul în sine, care conţine 15 poeme adesea ignorate sau rezumate în traducerile în engleză, este de fapt un fel de epistolă către monarhul Arabiei Saudite, în care acesta este avertizat de posibilitatea unor revolte, în caz că va continua să renunţe la valorile culturale arabe şi islamice în favoarea secularismului occidental.

Faptul că experţii occidentali în securitate ignorau că el era falit şi izolat la momentul respectiv i-a dat de înţeles lui bin Laden că temerile occidentalilor se amplificau, lucru pe care îl putea folosi în avantajul său.

În arabă, termenul al Qaeda înseamnă „fundament" sau „conducere". Pe înregistrări, acesta este folosit doar o singură dată cu sensul pe care îl are în prezent, adică organizaţia jihadistă internaţională a lui bin Laden care are ca scop atacarea Statelor Unite. Înregistrarea în care a fost folosit astfel datează din martie 2001, cu mult timp după ce sensul acesta fusese preluat şi popularizat în Occident.

Alte dăţi, termenul al Qaeda este folosit doar în cadrul predicilor şi seminariilor despre principiile fondatoare ale Islamului, etică, teologie, drept şi lingvistică. În mediul academic, trebuie să ţii seama de ce s-a spus înainte şi de consensul general, însă, dacă faci asta într-un mod necritic, ajungi să nu înţelegi faptul că bin Laden şi acoliţii săi care se concentrau doar pe „fundamentele" radicale şi încercau să deturneze audienţele către un conflict pe termen lung cu Occidentul erau doar o minoritate.

Casetele din colecţie demonstrează că referinţele la al Qaeda provocau mai mult dezacord, decât acord. În special dacă ne gândim că cele mai multe victime ale organizaţiei teroriste, atât de dinainte, cât şi de după 11 septembrie 2001, au fost musulmani. Orice încercare de a înţelege ideologia, obiectivele şi strategia al Qaeda trebuie să ţină seama de faptul că aceasta este bine înrădăcinată în lumea arabă.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre terorism:
Cum arată viitorul terorismului văzut de VICE
Un student a fost acuzat de terorism pentru că citea o carte despre teroristi
Teroriştii islamici ştiu să folosească internetul mai bine ca tine
Am fost în vizită prin Statul Islamic, ca să aflu cum funcţionează