Moldovenii au ieșit, iar, duminică, în Piața Marii Adunări Naționale, la un protest organizat de Platforma „Dreptate și Adevăr". Mai puțini, însă, decât la protestul precedent: vreo 15 000, potrivit Poliției, față de 40 000, data trecută.

Liderii mișcării o țin pe a lor: ceea ce se întâmplă acolo este o Mare Adunare Națională, după modelul celor care, acum 25 de ani, au dus la Renașterea Națională (impunând, de exemplu, scrierea limbii române cu alfabetul latin, care l-a înlocuit pe cel chirilic, adus de sovietici) și independență. Noutatea ar fi că, acum, vor, nici mai mult nici mai puțin, decât grevă generală și nesupunere civică.

Doleanțele lor sunt aceleași: să își dea cam toată lumea demisia, de la președinte la guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei, să fie organizate alegeri anticipate și să fie înapoiat miliardul de euro care a dispărut din trei bănci din Republica Moldova.

Concomitent cu protestele, a continuat, toată săptămâna trecută, și varianta moldovenească de Maidan: zeci de corturi care formează un așa-numit „orășel al demnității‟. Cei care stau în ele sunt deciși să nu plece din centrul Chișinăului, până când revendicările lor nu vor fi îndeplinite.

Bineînțeles că nu puteau lipsi și incidentele, ca să fie mai vesel, cum se zice pe acolo. Unii dintre bucătarii care le găteau protestatarilor ar fi fost prinși, ca să zic așa, cu rața în gură, astfel încât au fost reținuți într-un cort. Iar „primarul‟ orășelului a tăiat-o, după mai puțin de o săptămână în funcție, și s-a și delimitat deja de liderii protestului.

Scriam săptămâna trecută că printre liderii protestelor de la Chișinău sunt și niște indivizi destul de dubioși, ceea ce sugerează că, cel puțin parțial, acestea sunt manipulate. Există legături cu doi controversați oameni de afaceri, Viorel Țopa și Victor Țopa, care se află în Germania pentru a evita închisoarea, iar cel puțin doi dintre liderii mai vocali, Vasile Năstase și Angela Aramă, au fost apropiați ai lui Iurie Roșca, cel care este poreclit în anumite cercuri la Chișinău „Iuda‟ și „trădătorul‟, după ce a abandonat mișcarea națională și pro-democratică în favoarea comunistului Vladimir Voronin.

Roșca este, de atunci, un cadavru politic, incapabil să își ducă partidul peste pragul electoral de intrare în Parlament, ceea ce nu îl împiedică, însă, să se mai agite din când în când. Nu e de mirare, așadar, că tocmai el – care ani de zile, înainte de a întoarce armele, a organizat proteste în Chișinău – nu putea să rateze agitația de acum și a anunțat că este gata să sară cu megafoanele, corturile și experiența sa ca să-i sprijine pe protestatari.

Roșca nu e singurul politician care încearcă să profite de atmosfera generală de nemulțumire. Socialistul Igor Dodon și controversatul Renato Usatîi și-au anunțat sprijinul pentru protestatari și și-au asumat majoritatea revendicărilor acestora. Igor Dodon este liderul Partidului Socialiștilor, pe care îl conduce de când l-a trădat pe fostul său mentor, Vladimir Voronin. Formațiunea a reușit să le ia fața comuniștilor, la alegerile legislative de anul trecut, devenind principala forță de opoziție.

Tot anul trecut, Usatîi, care a apărut oarecum brusc pe scena politică de la Chișinău, cu o groază de bani, ar fi recunoscut că este omul rușilor. Tipul a fugit din țară în preajma alegerilor, ca să nu fie arestat, însă a revenit și a câștigat din primul tur primăria orașului Bălți, ceea ce îi dă imunitate și dreptul de a se băga în seamă. De altfel, povestea lui seamănă cu cea a lui Ilan Shor, acuzat de procurorii de la Chișinău de implicare în sifonarea miliardului. Shor a scăpat de arestul la domiciliu, după ce s-a înscris în curtea electorală și a luat (tot din primul tur) primăria orașului Orhei. C-așa-i în tenisul politic de peste Prut.

Faptul că atâția băieți simpatici încearcă să se bage în seamă pe lângă protestatari îți arată, însă, că ceva se întâmplă pe acolo. Nemulțumirea este reală. Cineva atrăgea atenția, într-o analiză foarte bine-documentată, că atunci când s-a aflat de furtul miliardului (la care ar fi pus umărul, pe rând, toate guvernările care s-au perindat pe la Chișinău) leul moldovenesc a luat-o razna, la fel și prețurile. Iar încrederea în sistemul bancar, deja șubredă, a fost pe punctul de a se prăbuși – toate astea întâmplându-se în cea mai săracă țară din Europa.

În schimb, autoritățile nu au luat nici măcar măsura elementară de a-i demite pe guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei, care ar fi trebuit să observe că dispare o sumă care este echivalentă cu a opta parte din PIB-ul țării, sau pe Procurorul General, care nu a fost în stare să-i umfle pe vinovați.

Ba mai mult, cei doi au fost ținuți strâns în brațe. În iulie, s-a pus problema ca premier să devină Maia Sandu, apreciată pentru reforma pe care o făcuse ca ministru al Educației și considerată competentă și în afara încrengăturilor care au dus Republica Moldova în situația în care este acum. Maia Sandu ar fi cerut, înainte de a accepta, să fie demiși Procurorul General și guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei.

Candidatura sa nu a mai ajuns, însă, în Parlament. Liderii a două dintre cele trei partide aflate la guvernare, Liberal și Democrat, nici măcar nu au acceptat să discute cu ea, să vadă cam ce idei are despre guvernare, cum se gândește ea să scoată țara din criză. I-au dat cu flit.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre Republica Moldova:
În Moldova, aghiazma se bea cu ștaif
E mult mai tare să te uiți la televiziunile moldovenești, decât la cele românești
Moldovenii intră-n alegeri cu coase, hipnotizatori, wi-fi moca și hip hop