Are Donald Trump destui bani să cumpere preşedinţia Americii?

Donald Trump coboară din cer pe o scară rulantă. În fața lui: soția lui, Melania – postură informercială, dinți infomerciali, pielea fină ca staniolul, privirea impenetrabilă a cuiva plictisit care poartă pantofi mult mai scumpi decât tine. În jurul lor: femei în delir, cu dinții strâmbi își caută aparatele foto; bărbați cu tunsori proaste, în pantaloni scurți și tricouri cu măsuri nepotrivite le fac poze cu telefoanele.

Dedesubtul lor: camere, telefoane, oameni care stau pe podea și scriu în carnețele. Tăvi cu înghețată care se topește. Sticle de apă la trei dolari. Toate blondele din lume. Bărbați care beau cafea ieftină. Femei vopsite între două vârste. Femei mai în vârstă îmbrăcate în poliester. Toate persoanele din secțiunea VIP arată fie ca un derivat al lui Trump, fie ca genul de femeie cu care s-ar căsători Trump.

Din boxe răsună piesa „Rockin' in the Free World". Trump face cu mâna mulțimii. În spatele lui se ridică un banner: TRUMP, FĂ AMERICA DIN NOU GROZAVĂ. Fă America super cool. Fă pula Americii atât de mare încât să aibă nevoie de mai multe monitoare de calculator ca s-o vadă pe toată când le-o trimiți chinezilor ca să ne dea banii înapoi. Merge pe scenă și, pentru o clipă, își mișcă capul pe piesa lui Neil Young de parcă ar fi vreun virus care i-a infectat creierul.

Trump e fals, rasist, un Dorito chip cu brânză învelit în catifea regală. Dar nenorocitul știe să-și facă intrarea. Marți, pe la ora 11:30, la Trump Tower – un monolit lipsit de viață care îi poartă numele – Trump a anunțat că va candida la președinția Statelor Unite. A mai zis și chestiile astea:

„America, nu mai avem victorii."

„Bat China non-stop."

„Când îi batem pe japonezi la ceva? Când a fost ultima oară când ați văzut un Chevrolet în Tokyo?"

„Mexicanii aduc droguri, aduc infracțiuni, trimit violatori. Presupun că unii dintre ei or fi oameni buni."

„Avem soldați răniți, pe care îi iubesc. Sunt grozavi."

„Am cele mai bune terenuri de golf din lume."

„Lobbyiștii mei pot produce orice pentru mine. Sunt extraordinari."

„Nici măcar arsenalul nostru nuclear nu funcționează."

„Avem un dezastru, marea minciună, Obamacare – ca s-o utilizezi, trebuie să plătești niște deductibile imense sau să fii lovit de un tractor."

„Țineți minte site-ul de cinci miliarde de dolari? Am cheltuit cinci miliarde pe un website și nu funcționează nici în ziua de azi. Eu am o grămadă de site-uri. Angajez un om, îmi face un site. Mă costă trei dolari."

„Avem nevoie de cineva care să ia brandul Americii și să-l facă mișto din nou."

„Nu spun că China ar fi stupidă. Iubesc China."

„Sunt mândru de valoarea mea pe internet, am făcut treabă bună."

„Sunt foarte bogat. Vă voi arăta. Nu spun asta ca să mă laud. "

În colțul camerei, în umbră, soția și copiii lui stau nemișcați, cu brațele încrucișate. Nu li se clintește niciun rid.

În discursul lui a folosit America pe post de pinata. Dă de pereți cu Obama, cu legile pentru arme și imigrare.

A scos o foaie de hârtie laminată pe care erau scrise cifrele lui de afaceri și a zis: „O firmă mare de contabilitate, una dintre cele mai bune din lume, a lucrat la treaba asta luni de zile. Am văzut undeva că au spus că am bunuri în valoare de 9 miliarde de dolari. Le-am zis că e greșit." Trump e un tip care trăiește pentru DOCUMENTE, triumfuri definitive și glume despre Bette Midler .

Iese la încoronări, anunțuri, ceremonii care îi sărbătoresc propria existență, doar ca să le reamintească tuturor ce puternic e el, cât de mărunți sunt ceilalți și cât de puțin contează soarta lor.

N-a contribuit niciodată la conversație. Face zgomote de bășini undeva în spate la un simpozion despre veganism sau reciclare. E de mirare că n-a propus un reality show în care străzile dintr-un cartier sărac să aibă lipite bancnote de o sută de dolari. N-a auzit niciodată de rușine, habar n-are ce e.

Politicienii construiesc povești. În povestea lui Trump, America nu va reveni în forță – nu există o simbioză între guvern și public. E o misiune de salvare, iar el e îngerul păzitor, Moș Crăciun cu trabucul în gură, care aruncă grămezi de bani și petrol din elicopter. E un președinte ca un steroid, cum e spanacul lui Popeye.

„Din păcate, visul american e mort", a zis el marți. „Dar dacă o să fiu ales președinte, o să-l reînviu și o să-l fac mai puternic ca niciodată. "

Până la urmă, noi suntem mereu aici jos, iar el e mereu acolo sus și, dacă e nevoie, o să coboare pe scara rulantă ca să ne salveze.

Urmărește-l pe John Saward pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește despre sărăcie, ca să ți se facă și mai greață:
Copilăria petrecută în sărăcie are efecte nocive asupra creierului Cum să fii mai puțin prost și sărac în 2014 Când ești sărac, deciziile proaste sunt raționale