Publicitate
Chestii

Tot ce-am învățat din revista în engleză a Statului Islamic

Jihadiștii au brevetat o nouă specie, jurnalismul sinistru.

de Cătălin Nicolae
23 Noiembrie 2015, 12:34pm

Screenshot-uri făcute de autorul articolului

Într-un interval de doar două săptămâni, Statul Islamic a lansat trei atacuri în afara teritoriului pe care îl controlează în Irak și Siria: a doborât, deasupra peninsulei Sinai, un avion rusesc cu 224 de persoane la bord, a trimis doi sinucigași care s-au aruncat în aer în Beirut și a organizat carnagiul de la Paris.

Atacurile sugerează că gruparea, care până acum și-a concentrat eforturile pe construirea califatului proclamat anul trecut, este tot mai interesată să atace, acasă la ele, statele pe care le percepe ca inamice. Ceea ce înseamnă cam toată lumea. Iar aici apare o mare problemă pentru Occident: spre deosebire de Al Qaeda, care pentru atentatele de la 11 septembrie 2001 a trebuit să infiltreze în Statele Unite echipele de teroriști care au deturnat avioanele, Statul Islamic poate recurge la cetățeni ai țărilor respective.

Citește și Statul Islamic a revendicat atacurile din Paris

Atacul de la Paris este relevant din acest punct de vedere: toți teroriștii identificați până acum erau cetățeni europeni. Se estimează că războiul civil din Siria a atras, până acum, 30 de mii de luptători străini, mulți dintre ei occidentali. O mare parte dintre acești luptători s-au alăturat Statului Islamic, ceea ce spune multe despre capacitatea de recrutare a grupării și eficiența propagandei sale.

Am analizat pentru tine unul dintre elementele de bază al strategiei de propagandă. Exemplul ăsta e important, pentru că se adresează exact simpatizanților și potențialilor recruți care nu vorbesc araba. Este vorba despre o revistă în engleză, publicată de Statul Islamic, sub numele de Dabiq. Un fel de Cosmopolitan meets The Economist al jihadiștilor.

Jihadiștii își închipuie că vine sfârșitul lumii și ăsta e un prilej de bucurie

Numele revistei trimite la viziunea apocaliptică a Statului Islamic. Aici nu ai de-a face cu o grupare extremistă obișnuită, care recurge la teroare pentru a atinge niște obiective politice. Băieții își închipuie că se apropie sfârșitul lumii și lupta finală dintre forțele binelui – pe care le-ar reprezenta ei – și cele ale răului, reprezentate de Occident.

O profeție atribuită lui Muhammad spune că bătălia va avea loc la Dabiq, un sat din Siria pe care Statul Islamic l-a cucerit în urmă cu câțiva ani. Jihadiștii asociază profeția respectivă cu altele două: prima se referă la venirea lui Mahdi, un gen de Mesia musulman, care va conduce armatele binelui (însă o va face alături de Iisus, lucru peste care ăia care vorbesc de profeție trec repede), iar cea de-a doua spune că musulmanii se vor lupta cu armate reunite sub 80 de stindarde. Asta înseamnă că, în mod paradoxal, pe măsură ce tot mai multe țări se alătură Coaliției împotriva Statului Islamic, tipii, în loc să se sperie, se bucură.

Primul proclamă reîntoarcerea califatului, pe care l-a proclamat liderul grupării, Abu Bakr al-Baghdadi, în al treilea cheamă musulmanii să emigreze către teritoriul respectivului califat, al 11-lea face trimitere la războiul cu Coaliția internațională și tot așa. M-am uitat, mai atent, pe cea mai recentă ediție a Dabiq-ului, care are și unul dintre cele mai sinistre titluri: „Just terror‟, („Doar teroare‟). Imaginea de pe copertă arată pompieri francezi printre victime ale atacurilor de la Paris.

Și că tot veni vorba despre atentatele din Franța, acestea sunt revendicate de Statul Islamic, chiar în cuvântul înainte. În același text, gruparea teroristă susține că adepții săi au mai lovit, în octombrie, și în Iordania și Israel și prezintă fotografii (exclusive!) ale bombei folosite pentru a doborî avionul rusesc deasupra Sinaiului.

Dabiq are cam tot ce vrea un terorist, de la supunere și poligamie, până la povești de succes

Cam așa arată o pagină de publicitate în revista Statului Islamic

În următoarele 60 de pagini sunt grupate 16 articole care arată cam tot ceea ce-i preocupă pe jihadiști. Sunt câteva atacuri împotriva grupărilor cu care Statul Islamic este în competiție, în special Al Qaeda și diferiți afiliați ai acesteia – Frontul Al Nusrah, din Siria, Al Qaeda în Peninsula Arabică, al Shabab din Somalia. Trebuie să știi că Statul Islamic a făcut, inițial, parte din rețeaua Al Qaeda, dar a fost exclus pentru că era considerat prea brutal chiar și de aceasta. De atunci, disputele dintre cele două organizații teroriste s-au intensificat și au degenerat, în Siria, chiar și în conflict armat.

Există și un articol de sfaturi pentru jihadiști, cu un titlu elocvent – „Ascultă și supune-te‟ – o lecție de istorie, o trecere în revistă a operațiunilor militare și victoriilor Statului Islamic. Tot la capitolul povești de succes, sunt prezentați doi luptători străini care s-au alăturat Statului Islamic, un cetățean german de origine marocană și un sri-lankez.

O tipă, Umm Summayah al Muhajirah, le scrie femeilor și premărește poligamia, spunând că este OK ca un bărbat musulman să aibă două, trei sau patru neveste. Umm Summayah asta a mai publicat în Dabiq și în trecut și a făcut apologia sclavelor sexuale, pe care jihadiștii ar avea voie să le ia cu japca. Ba chiar, a amenințat că Michelle Obama va avea o astfel de soartă.

Dintr-o revistă glossy nu aveau cum să lipsească reclamele. Cum, în mod evident, corporațiile internaționale nu se înghesuie să cumpere pagini din Dabiq, jihadiștii s-au gândit să își facă reclamă tot lor.

Așa că, pe câteva pagini, ai topuri ale celor mai tari filme pe care le-au făcut, ca fanii să aibă cu ce-și umple timpul fără să fie nevoiți să se uite la televiziunile păgânilor și apostaților.

Jihadiștii încearcă să se joace de-a jurnaliștii, dar o fac într-un mod sinistru

Stilul în care sunt scrise articolele este destul de greoi, pentru că e împănat cu citate din scrieri religioase musulmane și elemente de retorică. Există, însă, și articole care se vor analitice – deși sunt, în mod evident, propagandistice – și tonul este ceva mai neutru.

Unul dintre acestea încearcă să demonstreze că în cadrul Coaliției care se luptă cu Statul Islamic există o serie de fracturi. În cel de-al doilea, fotoreporterul britanic John Cantlie, care a fost capturat de jihadiști acum câțiva ani și de atunci a tot apărut în filme de propagandă ale acestora, încearcă să demonstreze că așa-numitul califat reprezintă o construcție statală viabilă cu care Occidentul va fi forțat, în cele din urmă, să negocieze și să semneze un armistițiu.

Citește și Un videoclip brutal al Statului Islamic arată uciderea în masă a etiopienilor creștini

Nimeni nu știe dacă John Cantlie chiar crede ceea ce spune sau o face din frică, mai ales că jurnalistul alături de care a fost răpit – americanul James Foley – a fost decapitat de jihadiști.

Dabiq-ul se încheie într-un mod la fel de sinistru ca și coperta, ceea ce îți reamintește, dacă mai era nevoie, că ai de-a face cu o grupare de teroriști psihopați. Titlul dat la cuprins ultimului articol se vrea un teaser: „Special‟. Când dai la pagina 64, găsești un colaj de fotografii cu un titlu sec: „The fate of the two prisoners: Executed‟.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre terorism:
Un student a fost acuzat de terorism pentru că citea o carte despre teroriști
Abia acum e violența anti-musulmană clasată drept terorism?
Cum arată viitorul terorismului văzut de VICE