Fotografiile astea monografice te întorc în trecut

​Paul Strand a fost ridicat atât de sus pe un piedestal, încât publicului contemporan îi e greu să-l sesizeze. În 1945, a devenit primul fotograf care a avut un one-man show la Muzeul de Artă Modernă, iar peisajele sale urbane și lucrările abstracte l-au ajutat să pună bazele fotografiei ca parte integrală din estetica modernității. Dar dacă e atât de original, de ce n-a mai existat nicio pomenire a muncii sale încă din 1971? Strand, fără îndoială, ar trebui considerat unul dintre cei mai mari fotografi americani. Atunci de ce la o căutare a numelui său pe Google găsești doar câteva poze care apar pe următoarele pagini?

Strand nu credea că reproducerile fotografiilor sale ar fi fost la fel de bune ca originalele. Privite în persoană, lucrările sale imprimate pe argint și platină sunt pline de umbre de cerneală și lumini delicate, care sunt imposibil de duplicat în print și uneori sunt redate sărăcăcios chiar și pe ecran. Munca lui Strand e puțin discutată pentru că fotografiile au rareori un anumit „cârlig" cu care să te atragă. De regulă sunt imagini serioase, făcute de un om serios – în multe moduri, antiteza artei populare. Sunt în alb-negru, mai întunecoase și cu o compoziție formală.

Georgia O'Keeffe a fost prietenă și model pentru Strand, și și-a amintit cum în ultimii ani, prima lui soție, Rebecca, „era o persoană plină de viață, tânără, în timp ce Strand era slăbănog și încet." Lui îi plăcea să ajungă în piață și să aștepte ore întregi până când localnicii începeau să-l ignore. Odată ce se relaxau și-și vedeau de rutina lor zilnică, Strand le făcea poze. El folosea uneori un obiectiv care conținea o prismă prin care fotografia oamenii fără ca ei să-și dea seama. În timp ce îndrepta camera într-o direcție, el putea să obțină un peisaj aflat la 45 de grade la dreapta sau la stânga lui.

În ziua de azi, să fotografiezi oameni fără ca ei să știe e o problemă, dar, datorită abordării sale atente, Strand reușea să-și prezinte subiecții ca egali.

Toamna aceasta, la Muzeul de Artă din Philadelphia, e prezentată cariera lui Strand într-o retrospectivă a patru secole. Expoziția sărbătorește proaspăta achiziție a muzeului de 3 000 de fotografii și pozitive pe sticlă din Arhiva Paul Strand. Combinate cu 600 de lucrări primate de muzeu în anii care au urmat ultimei sale retrospective, din 1971, acum însumează cea mai mare colecție a lucrărilor sale din lume.

Strand a tot visat ani buni să fotografieze un sat întreg, o ambiție inspirată de Winesburg, Ohio al lui Sherwood Anderson. În 1949, el l-a întâlnit pe Cesare Zavattini, care a scris piesa de teatru pentru clasicul Hoții de biciclete al lui Vittorio De Sica, și și-a exprimat această dorință față de el. Zavattini l-a încurajat să fotografieze orașul Italian Luzzara, locul său de naștere, de-a lungul a cinci săptămâni, în primăvara lui 1953. Luzzara e un oraș mic agricol, cunoscut pentru industria brânzei, pălăriile din paie și hamurile pentru cai. Strand și Zavattini au ales să se concentreze pe meșteșugarii locali și pe structurile familiale. Un localnic pe nume Valentino Lusetti, care a învățat puțină engleză ca prizonier american în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost traducătorul lor și cel care s-a ocupat de aranjamente, ca să-i dea cale liberă lui Stran. De fapt, portretul iconic de grup făcut de Strand în Luzzara îi înfățișează pe membrii familiei Lusetti, așezați în fața casei lor moștenite din generație în generație. Fotografia asta a devenit coperta pentru monografia din 1955 din revista Aperture, care a pus laolaltă poveștile scrise la persoana întâi de Zavattini și fotografiile lui Strand. În ciuda reușitei de a fotografia un întreg sat, următoarele pagini conțin imagini pe care publicul nu prea are de unde să le știe.

Portretul făcut satului Luzzara e unul sincer. Seriile au avut nevoie de o perioadă lungă de timp și au fost făcute cu expuneri lungi în lumină naturală. Nu e nicio ironie aici, ci doar o dorință de a fotografia un ecosistem întreg de oameni într-un mod care e încet și cool. Cu cât fotografia se regăsește din ce în ce mai des în conștiința umanității, e important să-ți amintești să te oprești și să privești cu atenție ce consumăm zilnic. Strand a înțeles că fotografia are puterea să schimbe lumea. El era dispus să stea și să aștepte ca lumea să arate cum ea de obicei când nimeni nu-și dădea seama. D-aia acum e momentul potrivit să te oprești și să-i admiri lucrările lui Paul Strand.

-MATTHEW LEIFHEIT

Traducere: Dana Alecu

Citește mai multe despre fotografi:
​Aparatele foto nu sunt necesare: Opt fotografi fără aparat foto pe care trebuie să-i cunoști ​Arta levitației: Șase fotografi care sfidează gravitația ​Cum am scăpat de fotograful rus sinistru