Hainele purtate de românce în anii '90 erau mai penale decât hipsterelile de azi

Uneori, e mai bine să nu te lași purtat pe valurile amintirilor din tinerețe.

|
11 Martie 2016, 8:21am

Ştii pozele alea vechi, din tinereţea alor noştri, de care ne amuzăm când mai dăm peste ele? Să-ţi dau o veste, nu tocmai plăcută: copiii noştri vor râde de nu vor avea aer când vor vedea cu ce ţoale ne rupeam noi în figuri la pubertate şi chiar mult mai târziu.

Eu una mă distrez şi nu prea, de câte ori fac aşa-zisa detoxifiere a garderobei, aruncând hainele care oricum ocupă loc aiurea şi întrebându-mă ce-a fost în mintea mea când am dat atâţia bani pe ele.

Una dintre prietenele autoarei a fost de acord să-i fie publicată această fotografie compromițătoare

Cel mai recent, am păţit-o cu niște perechi odioase de balerini, cărora le-am spus „Adio şi n-am cuvinte". Sper din tot sufletul ca obscenitățile alea să nu mai revină niciodată la modă, doar pentru a ne face nouă gleznele mai groase decât sunt în realitate.

Totul a început cu excursiile la turci

Nu cred că e nevoie să adaug ceva la această fotografie

Alegeri din astea ruşinoase în ceea ce priveşte ţoalele am început să fac din vremuri de mult apuse, când am hotărât că maică-mea nu mai poate decide în ce-mi stă bine când mă duc la şcoală. Se întâmpla după ce scăpasem şi de teroarea uniformelor. Ni s-a dat, cum ar veni, posibilitatea să ieşim din turmă, să ne exprimăm vestimentar, să fim altfel.

Mare greşeală. Curţile şcolilor au început să se umple de clone îmbrăcate în variaţiuni pe aceeaşi temă, care de care mai mândră de eşecul stilistic afişat atât de sfidător.

Citește și: Ce am învățat din revistele românești de adolescenți din anii '90, de la muzică la educație sexuală

Dar dacă aș fi riguroasă (deși nu sunt), aș zice că tot dezastrul estetic a început prin clasa a VIII-a în cazul meu, când excursiile pe la turci ale părinţilor mei se lăsau cu traiste pline cu blugi. Era imediat după Revoluţie, când oraşul a fost cuprins de nebunia stretch-ului. Blugi lungi, blugi scurţi, fuste.

Pe scurt, dacă nu avei ceva din stretch, nu existai. Imaginează-țI oroarea! Cum se aşezau mulăciunile alea pe trupurile noastre pubere, fără nicio formă!

Liceul a fost perioada decăderii vestimentare absolute

Poza asta a fost făcută la banchetul de la finalul liceului și ăsta e singurul lucru bun pe care-l pot spune despre ea

La liceu a fost şi mai dureros. Colegele cool şi cu bani făceau recensământul ţoalelor celor mai sărăcuţe şi, dacă le dădea cu virgulă, ţi-o strigau în faţă: „Tu nu mai schimbi pantalonii ăia?".

Nu voiai să fii ultima tristă şi-i schimbai. Problema era că alegeai pe unii şi mai oribili. Adolescenţa mea a însemnat pantaloni mulaţi din scai, platforme bucuria piticilor, bluze argintii cu sclipici, până la buric, şi machiaj strident, vedetă fiind rujul maro cu contur negru.

Citește și: Cum am descoperit discoteca la ţară, în România anilor '90

Pentru amica mea, Andra, mai mică decât mine, era în felul următor:

„În liceu se purtau cizmele şi sandalele cu platformă supermare, ca o felie de tort. Dar şi acum se poartă platformele, deci nu-i chiar relevant. Ţinutele noastre de discotecă erau aşa: cizme înalte + fustă mini, pe genul Pretty Woman. Mai erau şi blugii din ăia cu fermoare pe laterale, pe care, dacă le deschideai, ți se vedeau picioarele până sus, la chiloți. Cât despre coafuri, îmi aduc aminte de codiţele împletite, cum aveau fetele de la Spice Girls."

Sincer, asta cu Spice Girls am șters-o încet-încet din amintiri. În schimb, încă mă bântuie tunsoarea aia în scări, până la umeri, gen Meg Ryan sau oricine din serialul Melrose Place. Hai, că știi care: aia pe care o admirai la colega ta şi o urai pe propria ta persoană, după ce ieşeai de la coaforul comunist, specializat mai mult în permanent. Sau doar în permanent.

Scurt inventar al unor lucruri oribile pe care fetele le iubeau, cândva

Aceștia sunt niște pantofi cu bot ascuțiti, modelul de la începutul mileniului

O altă chestie dubioasă pe care n-am înţeles-o nici acum este perioada aia hip-hop de prin 1999, când moda ajunsese unisex. Fetele obişnuiau să se îmbrace în hanorace largi şi lungi până la genunchi, împrumutate de la fraţi şi verişori, că doar ai tăi nu-ţi dădeau bani să te îmbraci ca un băiat. Știu, nu-țI mai aduci aminte cum de s-a ajuns la eșecul ăsta vestimentar. Ei bine, am un răspuns pentru tine. Uite:

La mine, perioada aia e destul de blurată, și pot înțelege de ce: creierul s-a străduit să-mi ofere o nouă șansă-n viață. Dar Ionela, de exemplu, o altă prietenă, are nişte amintiri foarte detaliate:

„Eu în liceu am fost pe modul haine strâmte. Pantaloni care ţipau pe mine şi-mi cereau iertare că nu erau cu vreo două numere mai mari, bluze decoltate şi întinse până la limita textilei. Chiar şi cele mai elastice nu reuşeau cu succes să meargă mai departe de două palme sub sâni. Câteodată aveam inspiraţia unei fustiţe cool. Pont: dacă ai picioare mai sănătoase şi un fund pe măsură, nu încerca fustiţe scurte, în formă de A. Altfel, ajungi, ani mai târziu, să arunci nişte poze din liceu şi să cauţi să lichidezi nişte prieteni din trecut, care şi-ar mai putea aduce aminte. Îmi mai amintesc, şi încerc imediat să și uit, pantofii cu care asortam outfitul mirific de mai sus. Aveau botul uşor ascuţit, iar tocul mititel şi pe pătrat. Acum, când mă gândesc, pantofii ăştia ar fi mers asortaţi cu o rochie din aceea de seară, cu paiete. De nuntă la căminul cultural".

Anii au trecut, iar moda s-a înnoit cu alte oribilităţi. Asta şi pentru că fetele alea şleampete din liceu au scăpat la facultate, în Bucureşti, unde voiau să arate oricum, numai ca nişte provinciale nu. Iar asta a fost sursa tuturor ratărilor stilistice.

Eu, în odioșii pantaloni corsar

Chiar nu ştiu cu ce să încep. Să fie acei pantaloni trei sferturi, tip corsar, dintr-un plastic dubios şi lucios? Sau fustele alea din material ieftin, ca nişte cârpe, mulate până sub genunchi, de mergeai ca o gheişă. Apropo, astea se terminau cu un tiv din dantelă? Classy, nu?

Sau poate vorbim despre acele paltoane, pe veşnic, sper, îngropate în cimitirul modei, lungi până în pământ, din stofă neagră şi cu guler din blăniţă artificială, tot neagră? Sau pantofii cu bot Aladin, lung cât jumătate din talpa ta, pe care îi mai vezi azi doar la băieţii ăia talentaţi dintr-un taraf?

Din fericire, am ajuns la facultate și, într-un târziu, m-am trezit

Țoalele de chef deja arătau mai decent. Însă, de fiecare dată când mă uit la poza asta și sunt nemulțumită, îi iau în vizor pe băieții de aici șI mă mai liniștesc

Dacă ar fi să identifici un numitor comun al acestor urâțenii, sursa primordială a Răului în varianta vestimentară, ei bine, răspunsul e ca-n viață: erau așa din cauză „dă sex".

Nicoleta, fostă colegă de facultate, este foarte concisă când îşi aduce aminte de ţinutele noastre de pomină:

„Latex, leopard, pantofi cu talpa lată sau cu bot Aladin, bluziţele tip corset, la putere în club, pantaloni mulaţi şi curea din lanţ. Neapărat buricul gol, machiaj strident cu contur la buze şi fard din ăla oribil, albastru".

Eu dezvoltasem, în anii studenţiei, o adevărată obsesie pentru saboţi, care, doamnelor şi domnilor, se aude că vor reveni în forţă în trenduri, sezonul ăsta. Şi când te gândeşti că este genul ăla de încălţăminte care nu te ajută în nicio situaţie. Nici măcar nu reuşeam să-mi dau seama când ar trebui să-i port.

Vara, când botul închis însemna picioare transpirate, sau în zilele mai răcoroase, când călcâiul liber şi-ar fi dorit, mai degrabă, confortul şi căldura unei ghete?

Au venit, apoi, anii aceia în care femeile păreau c-au renunţat la a se mutila vestimentar. Mulăciunile, sclipiciul şi buricul gol au dispărut în bluze fade, blugi din ăia cu tiv lat, model moartea pasiunii, şi tenişi. Chiar şi hanoracele BUG Mafia din liceu păreau mai sexy pe lângă perioada lipsită de direcţie de la sfârşitul anilor 2000. Ceva de genul celor povestite de Ionela:

„Facultatea în Bucuresti şi alergatul după autobuz m-au făcut să renunţ la pantofiorii cu toc şi la fustele scurte. A fost perioada Lara Croft: teneşi sau adidaşi sport, genul celor de munte, pantaloni scurţi băieţoşi (sau lungi şi largi) şi maiouţe. Am început să fac şi mai mult sport. Cu cât am pierdut din kilograme, cu atât pantalonii au devenit mai largi, cu mai multe buzunare. Ori mai evazaţi. Îți aduci aminte de blugii ăia evazaţi, gen ABBA, foarte lungi, cu care măturai jumătate de oraş? A, şi mai erau baticuţele. Am avut o perioadă în facultate când purtam baticuţe la gât, fie vara, fie iarna. Aveam de toate culorile. Cu poze cu animale, cu motive tradiţionale... Le asortam cu şosetele la culoare."

Fetelor, cele care au mai mult sânge rece mai ales, le propun un test: să intre în colecţia lor de fotografii vechi, de cel puţin trei ani, şi să numere ţinutele de care, astăzi, nu le-ar fi jenă. Pregătiți-vă. E de plâns.

În încheiere, aș vrea să pomenesc şi de piesa aia din vremuri imemoriale, faimoasa fustă Lambada. O poți vedea aici.

Pentru chestia asta i-am plâns maică-mii zile în şir, până mi-a cumpărat-o. Numai că, ce să vezi?, de fusta aia chiar nu mi-e ruşine.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre adolescență:
Bețiile din adolescență ți-au distrus creierul pentru totdeauna
Fotografiile astea îți arată amenințările și temerile unei adolescente
Întrebarea zilei: Ce tâmpenii ai făcut în adolescență?