Am urmărit cele mai prăjite reality show-uri românești, ca să înțeleg de ce cred românii în ele

Reality Show-ul, în principiu, este o emisiune bazată pe fapte reale. Zic în principiu, pentru că foarte multe sunt bazate pe povești și personaje fictive. Ba chiar te și atenționează la început că nimic din show-ul respectiv nu este real. Cu toate astea, mulți români încă mai cred că toate intrigile alea de rahat, pe care le văd la televizor, se-ntâmplă în realitate, suferă alături de aia înșelată și scuipă spre ecran când îl văd pe unul care uneltește nu știu ce chestie dubioasă.

Într-o criză de nu-știu-ce-foarte-exact, am decis să mă uit la cât mai multe reality show-uri. Poate fi masochism, știu, dar aș înclina, mai degrabă, spre curiozitate: voiam să văd dacă pot înţelege de ce se uită românul la ele.

Primul răspuns la întrebarea asta vine chiar din conținutul emisiunilor: mizerie, manele, sex, dramă şi scandal. Partea proastă e că după fiecare oră petrecută faţă-n faţă cu aceste emisiuni simţeam că tâmpesc, că neuronii mei încep să cedeze, unul câte unul.

Textul ăsta se putea numi, foarte bine, „M-am uitat la reality show-uri românești, ca să nu faci tu asta". Atâta doar că poanta asta o face deja tot internetul românesc. Dar înțelegi ideea: abandonează televizorul, e o cauză pierdută.

Emisiunea asta este una dintre cele mai românești chestii disponibile la TV. Cum poți deduce din titlu, două mame fac schimb de experiență, adică fiecare locuiește timp de o săptămână în casa celeilalte, și-i preia activitățile caracteristice. Chestia e că producătorii pun accentul pe contrast și au grijă să trimită o orășeancă undeva la țară. Aş fi ipocrită dacă n-aş recunoaşte că m-am distrat puţin, pentru că am avut parte de dramă și scandal în toată regula. Cam la ce te aştepţi şi tu dacă trimiţi o orăşeancă la muls vaci şi curăţat rahatul porcilor.

În mod normal ar fi trebuit să învăţ de aici despre educaţie şi curăţenie. În schimb, am început să mă simt mult mai bine şi să nu mai am impresia că la mine-n casă e dezordine. La ţară e ca la ţară, însă am dat peste nişte apartamente cu atâta jeg, încât aveam impresia că iau hepatită dacă pun mâna pe telecomandă.

La capitolul gastronomie, mi-a crescut stima de sine când am văzut-o pe una cum prepară spaghete: paste fierte cu ketchup şi atât. Pe lângă asta, am acum o viziune mai clară și cu privire la stilul de viaţă înapoiat din anumite gosopodării de la ţară. Ca să înțelegi, am prins la un moment dat o familie foarte înstărită de la țară, cu fermă și vilă-n câmp, dar cu budă-n curte.

În acest context, tatăl a explicat că are n-are de gând să-și amenajeze o baie corespunzătoare, pentru că bunicii lui au trăit așa până la o sută de ani fără probleme și e natural ca omul să-și facă nevoile în natură.

Spune-mi unde te caci, ca să-ţi spun cine eşti.

La fel ca „Schimb de mame", emisiunea este difuzată pe PrimaTV. Aici sunt invitate diverse celebrități autohtone, în special piţipoance de pe copertele tabloidelor ordinare, care vor trebui să gătească pentru niște invitați, tot celebrități. Adică fac cu schimbul și își dau note între ei. Bine, partea cu jurizatul e ca o labă-n cerc, pentru că toți invitații sunt prieteni între ei și nu se depunctează unul pe altul, oricât de catastrofală a fost mâncarea. Un bucătar, respectiv Horia Vârlan, urmărește activitatea și comentează talentul culinar și abilitățile de gazdă.

Până acum credeam că mă pricep la gătit, dar după ce am urmărit chestia asta, sunt ferm convinsă că merit o stea Michelin. Măcar pentru răbdare şi faptul că nişte vedetuţe banale mi-au stricat toată bună dispoziţia prin risipa lor de ingrediente. Am văzut pe rând salam de biscuiți cu coji de nucă, perișoare fără orez și pești ciopârțiți în aşa hal, încât au sfârşit la gunoi înainte să apuce să fie gătiţi.

Pe lângă asta, e destul de comun să aduci lăutari care să cânte la masă, până se transforma totul în chef cu manele. Cocălăreală cât cuprinde.

Ăsta e un reality show matrimonial difuzat pe Kanal D. Scopul este să ofere o șansă în dragoste persoanelor ajunse la vârsta maturității, numai că eu am rămas cu impresia că e doar un pretext ambalat frumos, ca să provoace invitaţii la drame inutile. Aici am găsit tot felul de oameni, de la puștoaice de 20 de ani cu aere de vedete şi pretenţii de bărbaţi cu bani, la oameni simpli, trecuți prin câteva divorțuri bune. Cei care participă își spun oful și încearcă să se cunoască, doi câte doi și cu un paravan între ei, ca să nu se vadă.

Mai departe, prezentatoarea moderează discuţiile dintre invitaţi şi când spun moderează, mă refer că bagă râcă şi caută să scoată cât mai multe chestii intime din gura lor. Ştii tu, poveşti siropoase, tragedii sau orice l-ar putea gâdila pe românul însetat de dramă.

Uite, acum câteva zile, am dat peste o doamnă care a spus în trecere că este şi văduvă. Prezentatoarea a simţit cumva că femeia e prea resemnată după moartea soţului şi a cerut detalii. Clasica poveste, a fost un bețiv violent care abătut-o ori de câte ori a avut ocazia. Mi s-a părut foarte greşit ce se întâmpla pe platou, pentru că fiica minoră a doamnei respective era şi ea acolo, însă n-a contat deloc. Nu ştiu în ce măsură e reală sau nu, dar cert e că emisiunea asta mi-a lăsat un gust amar. E ca şi cum te-ai uita la ştirile de la ora cinci, dar relatate direct de victime.

Hei, îl mai știi pe Ernest? Fost concurent Big Brother și moderator la „Trădați în dragoste"? Dacă te întrebai ce s-a întâmplat cu el, îți zic că face fix același lucru. Emisiunea asta vrea să scoată la iveală fața nevăzută a oamenilor, cu ajutorul unui detectiv particular care investighează diferite cazuri. Reality show prezentat, evident, de Ernest. E un soi de „Trădați în dragoste", dar cu altă pălărie.

Dacă ar fi să mă iau după cum se soluţionează cazurile de către echipa lui Ernest, ideal ar fi să-mi spăl rufele-n public. Acţiunea e destul de lentă şi m-am plictisit teribil până spre final, când totul A IEȘIT LA IVEALĂ!

Nişte ţoape se iau de alte ţoape într-un loc cât mai public, se ţipă, se trage de păr şi Ernest dă lecţii de moralitate. Chestia e că totul este atât de fals şi de repetitiv, încât şi un intro dintr-un film porno mi-a sugerat mai multă emoţie.

Da, știu că emisiunea este veche și depășită. Chestia e că PrimaTV a început să o redifuzeze, așa, pentru nostalgici. În caz că ai uitat formatul, îți reamintesc: același Ernest este contactat de oameni care cred că sunt înșelați. Băiatu' pune detectivii pe urmele partenerului infidel și, după vreo săptămână de investigat, revine la reclamant cu dovezile. Da, totul pare la fel de penibil şi fals, chiar şi după mai bine de zece ani.

În schimb, mi-a făcut o deosebită plăcere să revăd chestia asta, dar nu pentru dramele fictive care sfârşesc în scandal. Emisiunea asta e ca un portal în trecut, unde vezi cum arăta ţara asta prin 2005 şi care era moda în materie de haine şi frizuri. Într-un cuvânt, îngrozitor.

Dacă ar fi să mă bag la un drinking game, în care beau de fiecare dată când văd o Dacie, probabil că intram în comă după vreo zece minute de emisiune. Tot pe atunci era perioada aia de glorie în care toată lumea purta fâş albastru, bărbaţii îşi făceau breton în formă de pieptăn şi femeile purtau şapcă şi cercei rotunzi.

Ăsta e un soi de serial în care fiecare episod prezintă câte o poveste. Bineînțeles, nimic real, dar fiecare poveste are cam același fir: faci cunoştinţă cu nişte personaje cu care ar trebui să te indentifici, adică normale, modeste şi bine intenţionate. Apoi, NU O SĂ-ŢI VINĂ SĂ CREZI!!!, viaţa lor este dată peste cap. De obicei e vorba de un personaj rău, un bau-bau plin de clişee, de care ar trebui să mă feresc sau ceva.

Poveştile sunt atât de ireale, încât n-are cum să nu te bufnească râsul. Am găsit de toate: interlopi, tâlhari, adolescente rebele, infidelitate şi mai ştiu eu ce clişeu care ar trebui să te ţină atent. Chestia e că sunt nişte scenarii atât de dubioase, încât n-am putut să înghit nicio lecţie de viaţă. Bine măcar că toţi au reuşit să scape din orice căcat în care viaţa i-a înfundat.

Nu contează că e vorba de un cămătar pornit să-ţi taie degetele şi să le arunce la câini, cert e că mereu se vor alinia planetele în favoarea ta.

Îmi pare rău, dar acest reality show mă depășește și după o săptămână de urmărit, încă nu sunt sigură dacă am înțeles formatul. Bine, poate și pentru că emisiunea are un timp foarte lung de emisie și am reușit s-o urmăresc numai pe bucăți. Cert e că toți concurenții trăiesc în aceeași casă, rupți de realitate. Sunt supravegheați constant de camere și spectatorii îi votează. Cred că câştigă ăia care se şi căsătoresc.

În fine. La un moment dat, am realizat că de jumătate de oră mă uit la nişte concurenţi care discută despre o bucată de caşcaval şi am început să-mi pun întrebări existenţiale, gen „la ce căcat mă uit?". Aşa că am lăsat-o baltă.

Am continuat să mă uit în următoarele zile şi tot ce am priceput este că un anume concurent, probabil singurul necuplat, este cel mai antipatic şi nimeni nu-l înghite. Chestia asta s-a repetat de fiecare dată: tipul respectiv se certa cu toţi, nimeni nu vorbea cu el şi asta a fost toată emisiunea. Încă nu am înţeles de ce se uită lumea la ea.

Am descoperit-o recent şi sincer n-am fost deloc dezamăgită. În mare, nişte cupluri se duc în Thailanda să-şi testeze relaţia cu nişte ispite, timp de vreo două săptămâni. Băieţii stau separaţi de fete. Toţi sunt încrezători în propria relaţie, dar cam fiecare ajunge să calce pe bec, adică să facă sexică cu o ispită. Motivele celor care îşi bagă picioarele în relaţie sunt perfecte, gen „o avea prea mică".

Am urmărit reality show-ul ăsta în stil iohannicesc, adică cu mare interes. Mai ales în ceea ce privește situaţia cuplului care vine tocmai din oraşul meu, Sibiu. Adică Loredana şi Hamude. A meritat, pentru că e mereu amuzant când doi se despart pentru că unul din ei este proastă.

De data asta, Loredana şi-a tras-o cu o ispită, pentru că acesta i-a promis că o cheamă la Bucureşti după terminarea emisiunii şi a prostit-o că nu sunt camere de filmat în patul lui.

Nu ştiu, poate simţul umorului pe care-l dețin e cretin, dar chestia asta m-a amuzat cum n-a făcut-o niciun reality show până acum.

Citește mai multe televizor:
De ce e stupid să te lauzi că nu te uiţi la televizor?
Întrebarea zilei: Pe cine nu ai vrea să vezi la televizor?
Turul Franței, așa cum nu-l vezi la televizor