Publicitate
Chestii

Cum te distrai în cluburile din București, la începutul anilor 2000

Erau vremurile când fetele umblau cu buricul la vedere.

de Florentina Iana
29 Ianuarie 2016, 10:14am

E interesant că, deşi n-au trecut decât 15 ani de când îmi luam eu supradoza de clubăreală, în studenţia mea de la începutul anilor 2000, am impresia că vorbesc despre Evul Mediu. Nicio fotografie, nicio dovadă pe hârtie a acelor ani de dezmăţ, nimic. O prietenă mi-a atras atenţia că, înainte de telefoanele mobile, lumea se distra fără amintiri. Şi nu s-ar zice că se distra mai rău.

Azi te simţi fabulous pe Facebook şi de căcat în club. Pe atunci, partea cu fabulos era exact aia când luai cu asalt cluburile, până dimineața. În plus, se poate să fiu eu subiectivă, dar, prin 2000, cel mai fain clubăreau studenţii. Mai ales ăia scăpaţi din provincie şi eliberaţi de teroarea ORDINULUI: „Până la 12 să fii acasă!".

Lungul drum spre club cu metroul

Viaţa adevărată era în Regie. Eu n-am avut onoarea, dar frecventam. Nu subestima niciodată dorinţa de destrăbălare a unui student căminist, fie el unul cazat de cealaltă parte a oraşului, în Berceni. Dimpotrivă, modul în care ne organizam atunci când ne hotăram să mărşăluim spre metrou, via Grozăveşti, rivaliza cu cel al unei trupe militare. Plecam grupat, vreo 50 de oameni, către Regie, acolo unde rupeam rândurile fie spre Pub 18, fie în Cluburile MAXX sau Dumars, după buget.

Citește și: Cum era să fii adolescentă în anii '90, în România

Bine, ca fată, puteai să nu-ţi faci griji din astea lumeşti, că doar intrarea era liberă, şi-n plus, sigur îţi găseai, într-un colţ de club, perechea ta şi-a paharului tău de băutură. Ne reîntâlneam, inevitabil, în staţia de metrou, nu mai devreme de ora cinci dimineața. Așteptam pe jumătate beţi, îngheţaţi şi înfometaţi, să se deschidă uşile şi să luăm drumul înapoi, spre căminele noastre. Asta dacă nu ne opream în căminele lor, ale noilor prieteni pe care ni-i făceam în Regie.

Nici vorbă de taxiuri sau maşini personale. Erau chestiile alea despre care ştiai că există, dar păreai chiar dubios dacă le foloseai, după discotecă.

Toată lumea aştepta bluesurile şi pleca pe house

Pozele astea, de dinaintea unei ieșiri în club, erau extrem de rare la începutul anilor 2000

„Regia era atunci la modă, pentru că în Centrul Vechi erau doar ruine populate de oamenii care locuiau acolo. Iar pe atunci, într-adevăr, dacă aveam bani de două băuturi eram bogaţi. Dar chiar şi-aşa, ne distram. În plus, atunci, când mergeai în discotecă, chiar dansai! Nu existau telefoane, să te ţină ocupat. Se băga muzică de orice fel, de la disco la manele. Toţi aşteptau bluesurile, care erau mai spre dimineaţă, după ora unu, să se combine", îşi aminteşte Nicoleta, studentă şi ea la început de ani 2000.

Şi da, bluesurile alea chiar reuşeau să combine cu o eficienţă pe care n-o aveau nici băutura, nici naivitatea, nici cele mai penale texte de agăţat.

Băieţii puteau merge la sigur, precum Cristi, un tip care se pregătea, pe atunci, să facă trecerea de la liceu la facultate.

„Eu aveam o altă dinamică. Pe atunci, eram încă la liceu şi nu mă pricepeam să agăţ, aşa că veneam cu colege, pe care le aduceau taţii cu maşina. După asta, mergeam repede în staţie la 300, pe Magheru, luam Tanita sau vişinată şi ţigări şi apoi intram împreună în club. Acolo o combinam pe o colegă sau, dacă nu ieşea, mai aveam şanse la şcoală, în zilele următoare. Muzica din cluburi nu ne prea ajuta, căci pe atunci erau pe val remixurile house."

Mai conta şi pe unde te duceai. Eu încercam să ocolesc cântările unor dubioşenii gen Latin Express (ştiţi voi, gelaţii ăia care ţipau cu vocea lui Pepe că nu te mai doresc), una dintre porcăriile de succes ale vremurilor, dar îmi era aproape imposibil să scap şi de L.A. Nu le poţi avea pe toate.

În Club A, berea costa ca la chioşc. În Twice, un metru de shoturi era o nimica toată

Știu, te uiți la fetele din poza asta. Dar aș remarca, totuși, cum arătau băieții. Uneori, trecerea timpului e ceva benefic

În perioada asta, despre care-ți povestesc, existau nişte tipi născuţi şi crescuţi în Capitală, care ştiau tot ce mişcă prin cluburile bucureştene şi, mai ales, unde vin „campioanele". Asta ca băieţii să nu se ducă ca triştii, în Club A, cu speranța că o s-o întâlnească pe tipa aia mişto de la Asia.

„Prin 2000, bucureştenii au făcut trecerea de la cluburi ca Backstage, Vox Maris, Why Not, Preoteasa, Maxx, Dumars, Blue Night, R2, Blue Jeans la Twice, Tipsy, Voodoo, Lords. Martinul şi Club A au fost singurele discoteci care au rămas populare şi pentru noi, cei din Bucureşti, şi pentru cei din provincie. Dacă, înainte, băieţii aşteptau bluesurile ca să agaţe fetele, după 2000, când astea au dispărut din playlist, au recurs la alte metode. Noua metodă era «Bei un shot cu mine?»", îmi povestește Daniel.

Tot el îți face și harta ieftinăciunilor din perioada aia. La loc de cinste: Club A și Twice.

„Cred că era vreo cinci mii de lei vechi intrarea. În Club A, berea avea acelaşi preţ ca la chioşc. În Twice, un metru de shoturi (11 la număr) costa foarte puţin. Dacă, pe vremuri, în Vox Maris şi în Why Not de-abia îţi permiteai o Cola, acum ne puteam îmbăta în cluburi. Şi să îmbătăm și câte fete voiam!"

De Twice îmi amintesc şi eu, că aducea ceva în plus faţă de ce propunea Regia: locul în sine. În Unirii se ajungea mai repede din Berceni. În plus, şi tipii erau mai mişto, husband material cum ar veni. Elena chiar şi-a cunoscut acolo soţul cu care aniversează anul ăsta zece ani de căsătorie.

„Era atât de mişto în Twice că te puteai mărita de acolo! Cel puţin trei zile pe săptămână se mergea acolo. Găseai cele mai ieftine long drink-uri, gen votcă cu suc de portocale, gin tonic sau metrul de tequila, cum obişnuiau unii, nu zic cine! Club A şi Regia erau pentru diversificare".

Trebuia să ai maşină şi bani ca să pleci acasă cu tipe premium

Chefurile din cămine continuau în cluburile din Regie

Puteai sări și-n zona bogătanilor, sigur, dar trebuia să te ţină și buzunarul. Ceea ce, după cum îți spuneam, nu era cazul unui student din provincie. Tot Daniel, cunoscător al fenomenului, te luminează:

„Cluburile cool şi scumpe erau Tipsy şi Voodoo. Nu aveau intrare, dar era scumpă băutura. Cluburile astea două au mers mână-n mână timp de vreo doi ani: mai întâi mergeai în Tipsy, unde stăteai până pe la trei jumate dimineaţa, după care mergeai în Voodoo, care a fost primul club afterhours din Bucureşti. La patru jumate, când ajungeam, erau zece persoane, la ora cinci era plin. Şi la opt-nouă dimineaţa mai veneau oameni, iar stingerea se dădea în jur de ora 13, după-amiaza. Cluburile deschise după 2000 nu mai aveau intrare, aşa că tot atunci a apărut şi fenomenul de clubăreală. Ajungeai să mergi într-o seară şi în patru-cinci cluburi şi stăteai în jur de o oră în fiecare."

Cluburile astea din centru erau singurele care începuseră să bage şi reprize de muzică electronică. Asta le diferenţia de cele din Regie, unde era în continuare genul Dj Bobo, iar Club A continua să bage aceeaşi muzică dintotdeauna. „În plus, în Tipsy, Voodoo şi Lords erau cele mai mişto gagici, alea premium, premiantele, cum le ziceam noi, băieţii. Dar erau tipe greu accesibile, trebuia să ai maşină şi bani ca să pleci cu una acasa. Dacă voiai ceva affordable şi o gagică pe două beri, te duceai în Club A", îmi spune tot Daniel.

Câteva observații despre moda vremii

Autoarea (blonda din stânga) într-una dintre primele ieșiri într-un club bucureștean

Că tot veni vorba de fete, - şi eu eram una dintre ele - trebuie să remarc un lucru. Ţoalele. Nu spun că nu ne dădeam silinţa, că nu aruncam pe noi cea mai transparentă bluză din dulapul colegei de cameră şi ghetele alea sexy, cu toc, dar parcă n-am văzut pe nimeni să vină la club ca pe covorul roşu. E adevărat că era şi greu să schimbi două tramvaie şi un metrou pe tocuri şi în rochie din jerseu.

Citește și: Bețiile din adolescență ți-au distrus creierul pentru totdeauna

Daniel n-a remarcat vreo diferenţă între cum se purtau fetele atunci faţă de zilele noastre: „ Atunci moda era cu buricul la vedere, iar vestimentaţia de astăzi a româncelor pentru club, aşa cum au remarcat şi prieteni străini de-ai mei, e trashy! A, da. Și am uitat de o etapă importantă a cluburilor: primele localuri deschise de Botezatu, Zerillos, după care a urmat Il Divino. Au fost primele locuri frecventate de cei din lumea modei. Erau pline de manechine. Într-o seară, în Zerillos, am remarcat faptul ca nu era acolo nici măcar o singură fată care să nu-mi placă! A fost un moment unic".

Citește și alte materiale despre adolescența în România:
Cum era să trăiești în anii '90 în căminele din București
Cum era să copilărești în anii '90, în România
Madonna anilor '90, în toată splendoarea