FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Am stat șase ore la o Inchiziție la Radio România și-am înțeles de ce țara asta e cancer

O companie care se numește singură „Radioul Public" insistă că nu este instituție publică doar ca să penalizeze niște jurnaliști.

Între joburile noastre corporatiste și ieșirile prin cluburi am ajuns să trăim atât de ancorați în stilul de viață occidental, încât uităm că mai există aproape un milion și două sute de mii de oameni care lucrează la stat în România, dintre care mulți sunt părinții și prietenii noștri. Noi am tăiat cordonul ombilical putrefact care ne ținea legați de bugetul țării, imediat cum ne-am ales cu niște diplome inutile, dar pentru ei calvarul ăsta absurd continuă, lună de lună, până la pensie (dar hei, măcar ei chiar o să aibă pensie).

Publicitate

Prima lecție despre viața de bugetar am primit-o de la taică-miu, care-i pe același post de decenii, și îmi dădea următorul sfat, la fiecare început de an școlar: „Nu vorbi despre ce e la noi acasă, nu vorbi despre bani și nu vorbi despre politică, indiferent dacă simți că te trag de limbă colegii, că nu știi cine ascultă și oamenii sunt răi."

Deși au trecut vreo 20 de ani de atunci, vinerea asta am văzut că situația nu s-a schimbat, la audierea disciplinară a unui jurnalist de la Radio România numit Cătălin Gomboș. El și colegul său, Alexandru Rusu, au fost acuzați c-au vorbit împotriva radioului la o dezbatere. De fapt, cei doi doar au atras atenția asupra unor nereguli legate de o campanie a Radio România care a fost ulterior sancționată de CNA. Radioul contestă decizia CNA, așa că jurnaliștii sunt luați în vizor ca să fie făcuți țapi ispășitori.

După vreo șase ore în care am înghețat pe holurile Radio România, mi-am dat seama că-s niște chestii despre lucratul la stat pe care ar trebui să le ai mereu în vedere înainte să te angajezi acolo. Sunt niște lucruri care fac genul ăsta de joburi un chin pentru toată lumea, oricât de sigure ar părea pe hârtie față de corporațiile reci.

ȘEFUL E MEREU NUMIT POLITIC ȘI SE SCHIMBĂ MAI DES DECÂT CHILOȚII

Cătălin Gomboș (în plan apropiat) și avocatul său

În cazul ăsta, la fel ca în majoritatea conflictelor din instituții publice, totul pare să plece de la conducerea numită politic, care se schimbă odată cu majoritatea în Parlament. Un deputat numit Georgică Severin propusese un proiect de lege prin care să separe funcția de director general de cea de președinte al Consiliului de Administrație în cazul TVR și Radio România. Asta nu i-a convenit deloc lui Ovidiu Miculescu, actualul președinte al radioului, care se bucură de ambele funcții, așa că s-a lansat o campanie imensă, pe bani publici, prin care RRA să lupte cu nenorocirea asta, numită apocaliptic Nu distrugeți radioul public.

Publicitate

La dezbaterea care a dus la această audiere, Gomboș a povestit despre o emisiune în care, după ce s-a arătat un clip scurt cu deputatul Severin, toți cei prezenți în platou au desființat legea, fără să prezinte un alt punct de vedere.

La audiere, jurnalistul a venit cu niște dovezi mai grele despre manipulările care au avut loc în acea campanie - un e-mail trimis tuturor celor de la Radiojurnal, inclusiv lui Nicu Popescu, redactorul șef adjunct de la Radio România Actualități care i-a denunțat pe Gomboș și Rus c-ar fi vorbit despre cenzură în radio. Mailul dovedește că angajații Radio România știau că informațiile dintr-un comunicat sunt greșite, dar s-au folosit de el oricum în campania lor împotriva noii legi, după cum a explicat și Gomboș:

„Am zis în mod specific că informaţia a fost manipulată pentru a se argumenta poziţia SRR şi am oferit un exemplu specific al manipulării informaţiei: este vorba de un comunicat al Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni (AEJ) în care dânşii îşi exprimă preocuparea cu privire la modificare legii 41, propusă de deputatul Georgică Severin. Comunicatul celor de la AEJ este în mod evident bazat pe o serie de erori cu privire la textul legii şi la situaţia din România, erori despre care am vorbit în cadrul dezbaterilor la care am participat."

SE FAC PROCESE MORBIDE ÎN CARE COLEGII TĂI HABARNIȘTI FAC PE JUDECĂTORII

Elena Magdalena Bivolaru, șefa comisiei disciplinare care-i anchetează pe Cătălin Gomboș și Alexandru Rusu

Fosta mea dirigintă din liceu îmi povestea, acum ceva vreme, că o epuizează procesele administrative în care e obligată să facă pe judecătorul față de colegele ei care primesc reclamații din partea părinților. Audierile astea interne sunt un fel de farsă de menținut aparențe, în care niște angajați fără studii juridice sunt obligați de Codul Muncii să-și dea afară sau să-și salveze colegii. Evident, totul după cum decide conducerea instituției (numită politic), care se spală pe mâini de orice responsabilitate prin tribunalele astea ad hoc și aruncă responsabilitatea în cârca angajaților.

Publicitate

Cei din comisia condusă de jurista Elena Magdalena Bivolaru nu păreau să aibă aceleași dileme etice ca fosta mea dirigă și s-au chinuit să facă tot posibilul să-l fraierească pe colegul lor, Cătălin Gomboș, să spună ceva incriminator. Acuzația de la care plecau și pentru care jurnalistul își pregătise apărarea era cea c-ar fi spus că a fost cenzură la RRA în dezbaterea Frontline.

Problema e că tipul le-a dat transcrierea discursului său, în care, dacă dai Ctrl+F, nu găsești nicăieri cuvântul „cenzură". Țeapă. Așa că ăștia din comisie au nuanțat treaba și-au zis că anchetează dacă Gomboș a făcut „afirmaţii din care ar reieşi că la Radio se practică cenzura". Amuzant e că, în lumea reală, poți să faci aluzie la ce vrei tu, asta nu poate duce la condamnări juridice, pentru că nu poate nimeni să dovedească dubioșeniile care cred ei că treceau prin capul tău.

Ei bine, timp de multe ore lungi și plictisitoare, comisia a încercat fix asta. Mai aveau puțin și-l puneau să pronunțe cuvântul, doar ca să-l aibă pe bandă.

Au început cu întrebări vagi precum: „Ce ați vrut să spuneți prin manipularea informației, la dezbaterea Frontline?" sau: „Considerați manipularea informației o formă de cenzură?". Apoi, frustrați că Gomboș nu spunea cuvântul „cenzură", l-au întrebat complet pe lângă subiectul anchetei: „Dar în acest moment vi se pare că e cenzură în radio?".

Gomboș a evitat capcanele astea până la final, când i-a răspuns superb lui Bivolaru: „Nu spun nici că a fost cenzură, nici că nu a fost cenzură". Radio România încă luptă cu decizia CNA împotriva lor, așa că s-ar fi putut folosi și de răspunsul negativ al lui Gomboș, dar așa i-a lăsat cu ochii în soare.

Publicitate

În rest, discuția s-a plimbat în niște cercuri atât de absurde, încât i-ar fi provocat lui Kafka un edem cerebral. Imaginează-ți că tipele care freacă menta toată ziua la cafeluțe în cantina corporației sau dârlăii care își lungesc țigările, ca să taie 30 de minute din fiecare oră de muncă, sunt puși deodată să te ancheteze și să-ți decidă destinul. Probabil rezultatul ar fi cam la fel ca în schimbul de replici de mai jos, pe care l-am ascultat la proces:

Gomboș: Ați citit Kafka?
Bivolaru: Da, acum citesc Castelul de Kafka, să știți că-l am pe noptieră.
Gomboș: Situația asta e mai degrabă ca-n Procesul.
Bivolaru: Nu, nu, Castelul. Sunt încă la partea de început, cu hanurile. Nu prea îmi place.
Gomboș: Mai e un alt roman de Kafka, Procesul, cu o situație similară cu cea de aici.
Avocatul lui Gomboș: E mai bine în Castelul, că-n Procesul te împușcă la final.

COLEGII TE-AR SUSȚINE, DAR SUNT PREA SPERIAȚI C-O SĂ FIE DAȚI AFARĂ

Cinci colegi de-ai lui Gomboș au venit cu pancarte ca să-l susțină în fața comisiei

Da, corporațiile sunt niște turnuri sinistre ale morții care ne blazează pe toți și ne obligă să ne resemnăm în fața societății capitaliste. Pe de altă parte, nicăieri nu am auzit și văzut mai multe cazuri de solidaritate, de oameni care se ceartă cu șefii pentru alți oameni și în general de oameni care ajung cumva să riște ceva pentru alții, fie o tură de muncă în plus, fie o carieră.

La stat e nițel mai greu, pentru că oamenii se tem deja că odată la patru ani vor fi schimbați și înlocuiți imediat de unii care sunt mai plăcuți de noul partid aflat la guvernare. Din sutele de angajați ai radioului public, cinci au fost curajoși și-au venit să-și susțină colegii printr-un flash mob în timpul audierii disciplinare. La cum reacționează radioul public zilele astea, e posibil să-i vedem și pe ei în fața unei comisii destul de curând.

Publicitate

ORICE TENTATIVĂ DE TRANSPARENȚĂ ÎN INSTITUȚII PUBLICE E DOAR O FAȚADĂ

S-a mai încercat odată anchetarea jurnaliștilor Gomboș și Rusu în fața comisiei disciplinare, doar că fără presă în sală. Cei doi „învinuiți" au insistat ca jurnaliștii să fie prezenți la anchetare, pentru că sunt avertizori de integritate și legea spune că e dreptul lor să fie jurnaliști acolo.

Dacă n-ai auzit până acum termenul ăsta tradus cu Google Translate după englezescul „whistleblower", asta e pentru că nu au fost așa de mulți, că nimeni nu prea are destule cojones ca să lupte cu o instituție publică în România. Un avertizor de integritate e o persoană care, cu bună credință, dă în vileag neregulile de la o instituție publică și e susținut de legislația din Uniunea Europeană.

Numai că Bivolaru a bifat punctul ăsta de la începutul audierii și a spus că oamenii din serviciul juridic al radioului au decis că Gomboș nu este avertizor public, iar „comisia achiesează cu acest punct de vedere". Practic s-au antepronunțat din primele minute ale așa-zisei audieri că Gomboș e vinovat și restul a fost doar umplutură.

Apropo, argumentul principal pentru care serviciul juridic al Radiodifuziunii nu-i consideră pe Gomboș și Rusu avertizori publici este că „Societatea Română de Radiodifuziune nu face parte din categoria instituţiilor publice", conform explicațiilor scrise date de instituție.

Practic, o companie care se numește singură „radioul public" insistă că nu este instituție publică. Ai înțeles? Mai repet-o odată în minte, cu vocea lui Vadim Tudor, ca să fii sigur:

Publicitate

O COMPANIE CARE SE NUMEȘTE SINGURĂ „RADIOUL PUBLIC" INSISTĂ CĂ NU ESTE INSTITUȚIE PUBLICĂ!!!

Gomboș le-a cerut constant să le arate hotărârea care dovedește asta, dar cei din comisie au spus că nu e treaba lor și i-au recomandat să caute singur.

Comisia nici măcar n-a fost interesată să citească documentele aduse de Gomboș, care dovedeau statutul lui de avertizor public. S-a uitat Bivolaru câteva minute peste foi, iar restul membrilor comisiei doar au tras o privire peste umărul ei. Doar la insistențele lui Gomboș au fost foile pasate la toți membrii comisiei.

În esență, tot procesul a fost o farsă de imagine, din care părea că oamenii care-l audiau pe Gomboș nu erau foarte interesați să respecte chichițe legale sau să-și acopere spatele în fața tuturor erorilor sesizate de avocatul jurnalistului. La cum stau lucrurile, pare că vor să dea un avertisment pentru ceilalți angajați ai radioului și să-i lase pe cei doi jurnaliști să se lupte în instanță după aia.

În fața absurdului legii Omerta de la Radio România, Gomboș a încheiat audierea cu o glumiță către secretara care nota ce se discuta: „Să se consemneze că NU am zis că aici a fost Inchiziție" și așteaptă să afle rezultatele audierii săptămâna asta.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre instituții publice din România:
Instituțiile publice din România sunt mai amuzante ca părinții tăi, pe Facebook
Am fost la fumoarele instituțiilor publice din București, să ascult ce vorbesc angajații la stat
Scandalul cu ambasadorul Americii și steagul secuiesc a fost doar vrăjeală electorală