Jurnalul unei vacanțe secvențiale

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Jurnalul unei vacanțe secvențiale

La Vama Veche, în perioada orgasmului naționalist din această vară, un steag atârna franjuri printre firele de sârmă ghimpată. Asemănător cu sentimentele naționaliste ale poporului.
18.9.13

În fiecare vacanță călătoresc light. În micul meu rucsac am un fel de eșarfă uriașă pe post de cearșaf de plajă, trei cărți, iPhone-ul și aparatul de fotografiat împreună cu un film de rezervă.

Vacanța din acest an a fost secvențială, datorită programului dens de la Universitate și de la Pavilion, perioade scurte în locuri radical diferite. Din Paris la Shabla, din Vama Veche la Mamaia, în București prin zone în care nu am mai fost din copilărie.

Publicitate

Când am developat, am descoperit, în mod straniu/interesant, că apar foarte rar oameni în fotografiile mele. Nu le-am aranjat cronologic, căci sunt ca amintirile mele, amestecate.

Cu gândul la Houllebeque și Ferrari mi-a trecut prin minte că nu mai încerc decât un foarte slab sentiment de solidaritate cu specia umană. Sentimentul meu de apartenență se diminuează pe zi ce trece. Mă surprind fotografiind absența savuroasă a reprezentanților ei. Locurile lipsite de viață aparentă, de locuire, au o poetică specială. Contemplez, admir, spectacolul propriei absențe.

Răzvan Ion este activist politic, curator, manager cultural și teoretician. Este profesor la Universitatea din București și co-director al Bucharest Biennale și Pavilion. Urmăriți-l pe Răzvan pe facebook

Tot de Răzvan Ion, citește și:
Pentru Răzvan Ion, relocarea e ca exorcizarea
Cocalari glam și băieți visători în Vamă
Jurnal alb-negru granulat
Jurnalul de bord al unui pirat cu creastă care predă istoria culturii

La Vama Veche, în perioada orgasmului naționalist din această vară, un steag atârna franjuri printre firele de sârmă ghimpată. Asemănător cu sentimentele naționaliste ale poporului.

Plimbările prin București au inclus și Chitila, un cartier unde nu mai ajunsesem de mult. În tramvai încă se vând plasturi și cremă de pantofi ieftine.

La Paris, un magazin de lucruri second-hand arăta ca un castel vechi, cu creneluri.

Cel mai interesant magazin de viniluri l-am găsit în Marais. Printre miile de viniluri, o selecție de operetă românească editat de Electrecord.

Cea mai hipster cafenea am găsit-o în mijlocul României, la Viscri. Aici în perioada de pauză.

Reforma Garage Sale a fost cel mai interesant eveniment social din ultima vreme, la care am participat. Nu am mai socializat atâta de multă vreme.

Din păcate, celebrul Casino din Constanța este doar o ruină simpatică.

O casă ultramodernă în miljlocul munților, la Viscri.

Indicatorul care indica „Plaja”, dintr-o mică localitate bulgară, fusese pus la pământ de o rafală de gloanțe. Supărați rău bulgarii.

Dușul plajei unde mi-am pierdut o bună parte din vacanță, în Bulgaria. Ca la Eforie Sud 1980.

Desigur, plaja avea și toaletă. Marcată corespunzător.

Locul de joacă părea abandonat din timpuri imemoriale.

Mașina vieții mele am găsit-o la Viscri.

În caz că doreai să adimiri peisajul. Băncile erau tapițate.

La Vama Veche aglomerația terifiantă și zgomotul insuportabil te goneau din zonă. Puține locuri rămase cu o atmosferă plăcută.

Am petrecut o zi în „Faur", vechea întrepreindere „23 august" din București. Fascinant.

Niki Elek, proprietarul Pro editura, are biroul în mijlocul unei mici combinații dintre grădină botanică și grădină zoologică. O vizită relaxantă.

Automobil pe post de locuință temporară la Vama Veche.

Poporul român în deplinătatea haosului la Vama Veche.

Locul acela din Bulgaria e fascinant. Parcă timpul a luat pauză.

Restaurant din Durankulak, Bulgaria. Spelndid.

O doamnă găsise locul perfect pentru un bronz impecabil.

Dacă îmi iau casă, în curte voi decora cu ghivece pe stil design socialist.

Barul vechi al punctului de frontieră România-Bulgaria. Sentimentul de abandonare este foarte puternic.

Excursie scurtă la Mamaia - O-Ha Beach. Cineva s-a ales cu pete de păcură pe corp de la apa mării. Noroc cu paznicul plajei că ne-a ajutat.

Un puști abandonat între granițe. Așa devii liber cu adevărat, fără apartenență.

Un fel de sfatul bătrânilor din comuna bulgară așezată pe malul plajei pustii.

Toaletă la viitoare graniță Schengen.

Suprins de prezența gazetei Reforma (www.re-forma.ro) la intrarea într-un cort la 2 mai.

Momente de familie în Bulgaria.

În restauratul socialist aveai senzația că vor proiecta diafilme seara.

Stație de autobuz. În nordul Bulgariei.

Altorelief socialist excelent conservat, tot în Bulgaria.

Superclădire cu superdesign socialist cu superceas.

La granița cu Bulgaria, nimic schimbat. Totuși, atmosfera de anii '80 și clădirile abandonate îmi plac.

Bulgarii din comuna învecinată vin la barul de pe plajă ca ai noștri la birtul de pe șosea.

O plajă genială, pustie, unde am reușit să văd apa limpede, delfini și să citesc fără să urle ceva DJ Shit în urechile mele.

Asta trebuia să fie prima, cred. Houellebecq, Ferrari, Guattari, Deleuze, Nikon, Kodak TMAX & Portra, haine, cosmetice…