FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Lituania se pregăteşte de-o invazie rusească cu exerciţii de război

Rusia şi Putin sunt redenumite Udija şi Anton LaPat

Clădirea, un fost abator, a rămas cu mirosul specific. În clădirea gri, în paragină, bărbaţi îmbrăcaţi în treninguri închise la culoare îşi dau masca jos ca să fumeze ţigări. La etaj, cineva a lipit cu scotch nişte cearşafuri de ferestrele sparte.

Afară, un elicopter survolează zona. Un steag în culorile mov, roşu şi galben, pe care rebelii l-au legat de un stâlp şi l-au înfipt într-un morman de lemne putrezite, se încolăceşte în jurul propriului stativ. Steagul seamănă foarte tare cu tricolorul republicanilor spanioli.

Publicitate

În timp ce mă apropii de complex, pe un drum acoperit cu aşchii din estul Lituaniei, mi se spune că ar trebui să-mi imaginez clădirea în paragină drept o staţie radio funcţională. Apoi, ar trebui să-mi imaginez că staţia radio a fost capturată de separatiştii insurgenţi, sprijiniţi şi înarmaţi de-un stat inamic imaginar numit Udija. Comandantul rebelilor din Udija se află înăuntră. Din locul ăsta a orchestrat o serie de atacuri hibrid în centrul şi estul Lituaniei.

În câteva ore, în jurul prânzului, când energia rebelilor pare că scade în intensitate şi câţiva dintre insurgenţi încep să-şi verifice telefoanele, câteva maşini blindate vor apărea şi din ele vor ieşi trupe de soldaţi camuflaţi, care se vor strecura lângă staţia radio şi vor arunca cu grenade cu gaz lacrimogen prin ferestre, astfel încât mascaţii dinăuntru să tuşească şi să-şi dea de gol poziţiile. Schimbul de focuri va dura cam o oră, iar sunetul gloanţelor oarbe îi va încânta pe copiii adunaţi pentru a privi cum separatiştii din Udija sunt nimiciţi de soldaţii lituanieni.

Fotografie de Henry Langston/VICE News

Ăsta a fost scenariul unei dimineţi din cadrul operaţiunii Fulger, un exerciţiu de simulare de patru zile pus la cale săptămâna trecută de către Lituania, pentru că liderii lituanieni se tem de-o invazie rusească, asemănătoare celei din Ucraina.

Totuşi, pe parcursul antrenamentului, niciunul dintre comandanţii armatei lituaniene nu a menţionat numele Rusiei. În loc de asta, au vorbit despre târămul imaginar Udija, sau uneori despre „Est".

Publicitate

VICE News a petrecut patru zile alături de armata lituaniană, pe parcursul desfăşurării primului exerciţiu la nivel naţional ce şi-a propus să testeze cei 2500 de membri ai Forţelor de Intervenţie Rapidă(FIR), un grup militar fondat ca urmare a crizei din Ucraina, menit să aplaneze conflictele specifice regiunii: proteste armate, confiscarea aerodromurilor şi a armelor, apariţia bruscă a „omuleţilor verzi" care-şi primesc ordinele din nişte locuri îndepărtate. „Un lucru este clar," le-a spus generalul brigadei lituaniene, Vilmatas Tamosaitis, celor de la the New York Times imediat după ce au fost anunţate planurile de-a pune bazele FIR: „Trebuie să fim pregătiţi. Avem aceiaşi vecini pe care îi are şi Ucraina."

În martie, preşedintele lituanian Dalia Grybauskaite le-a spus celor de la BBC că ţara ei se „află deja sub asediu." În septembrie, a spus că Rusia ar fi un stat cu „elemente teroriste".

Forţele din regiune sunt mobilizate pentru a preîntâmpina un atac rusesc. Săptămâna trecută, tancuri americane s-au deplasat până-n regiunile rurale din estul Ucrainei, la doar o sută de km de graniţa cu Rusia, ca parte din operaţiunea cu 13 000 de soldaţi, Steadfast Javelin. Iar Marea Nordului a găzduit operaţiunea intitulată, în mod bizar, Dynamic Mongoose.

Dar Lituania, un stat membru UE şi NATO, a avut cea mai agresivă poziţie faţă de Est. FIR-ul, format din două grupuri de mărimea unor batalioane, cu o logistică pe măsură, trupe speciale şi sprijin aviatic, e prima grupare de genul ăsta de-a lungul graniţei estice NATO.

Publicitate

În seara în care s-a dat startul exerciţiullui, am vizitat Centrul de Instructaj Militar Gen. Adolfas Ramanauskas din Nemencine: un oraş situat în afara capitalei lituaniene, Vilnius, format din păduri împrăştiate şi case cu o arhitectură ambiţioasă, construite într-un stil suburban. Acolo m-am întâlnit cu maiorul Arnas Mikaila, care m-a condus până la sediul central al jocurilor de război, o cameră împrejmuită de-un birou şi o hartă enormă a Lituaniei. Sub o lumină galbenă pâlpâitoare, un bărbat îmbrăcat în haine militare muta nişte piramide de carton, de diferite culori, care reprezentau diverse unităţi militare şi civile, dintr-o parte în alta a podelei.

Premisa operaţiunii Fulger, aşa cum a explicat Mikaila, era neconvenţională din punct de vedere militar. Antrenamentul nu presupunea că o ţară străină a invadat teritoriul lituanian, într-un fel în care ar încălca Articolul 5 al tratatului NATO de la Washington, ceea ce ar atrage forţe aliate din jurul continentului. Tratatul respectiv menţionează că : „Părţile se pun de-acord că un atac armat asupra unuia sau a mai multor membri NATO din Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor." În schimb, exerciţiul presupunea un scenariu pe timp de pace, în care rebelii din interiorul ţării erau antagoniştii principali. Dacă n-ar fi sprijiniţi de inamici străini, rebelii ar putea fi opriţi de poliţia civilă.

Antrenamentul a început în timp ce maiorul ţinea un discurs. Trupele lituaniene erau mobilizate din barăcile lor, poliţia începuse să blocheze oraşele, iar graniţele erau oprite.

Publicitate

Guvernul lituanian a pus bazele operaţiunii în decembrie, când a adoptat statutul folosirii trupelor armate, care a permis mobilizarea trupelor armate naţionale „pe timp de pace." Într-un interviu acordat jurnaliştilor locali în martie, generalul maior Jonas Vytautas Zukas a spus că cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o din Ucraina a fost că forţele naţionale trebuie să fie capabile să zdrobească imediat ofensiva, chiar şi înainte ca legea marţială să fie declarată formal.

Mikaila îmi arată pe hartă zonele strategice, cu o cârjă lungă şi argintie. Îmi indică ţinutul fictiv Udija, care ocupă teritoriul real al Kaliningrad Oblast, o exclavă rusească aflată între Lituania şi Polonia pe Marea Baltică, la doar trei ore distanţă de Vilnius, care găzduieşte flota baltică a Rusiei şi care a fost dotată, în ultimii ani, cu armele şi trupele ruseşti.

În decembrie, Rusia a pus în aplicare un exerciţiu militar în Kaliningrad, la care au luat parte vreo 9000 de soldaţi, 624 de vehicule militare, o sută de unităţi de artilerie şi 55 de nave de război. În aprilie, ministrul de externe lituanian, Linas Linkevicius, a spus că Moscova trimitea „tot felul de arme" în regiune, inclusiv rachete balistice Iskander de rază scurtă.

Deci, ce vor separatiştii ăştia sprijiniţi de Udija? „Informaţiile ne arată că grupurile criminale au devenit un front de rezistenţă în lupta pentru idependenţa Lituaniei de est."

Publicitate

Înapoi în faţa fostului abator, îi întreb pe soldaţii transformaţi în rebeli despre liderul Udija. Are vreun nume? Da. E preşedintele Anton LaPat.

Şi de ce îl susţine lumea? „Se spune că va restabili nişte valori din trecut şi va aduce ordinea."

Şi îi place cumva să pozeze topless? Bărbaţii încep să chicotească.

Fotografie de Henry Langston/VICE News

Dar faptul că Lituania se pregăteşte de-o invazie rusească nu-i nicio surpriză majoră şi nu doar din cauza Ucrainei. Liderii ruşi spun că poporul lor este asuprit constant de guvernele baltice, iar anul trecut, în septembrie, ministrul de externe rus a avertizat că „discriminarea" ar putea avea „consecinţe drastice neplăcute."

În aprilie, la o întrunire privată cu un oficial american în Germania, o delegaţie de la Kremlin a afirmat că „aceleaşi condiţii care au existat în Ucraina şi au împins Rusia să ia măsuri acolo" erau prezente şi-n Lituania, Letonia şi Estonia.

La începutul acestei luni, şeful Comitetului Naţional de Securitate al Lituaniei a anunţat că spionii ruşi au încercat să-şi contacteze foştii colegi din era sovietică, nişte agenţi KGB care trăiesc în prezent în Lituania. Tot atunci, autorităţile lituaniene au arestat un cetăţean rus, care se pare că a încercat să „penetreze" forţele de ordine şi agenţiile de informaţii.

La rândul ei, Lituania şi-a anunţat planurile de a mări bugetul armatei cu 50 la sută, până la aproape 456 de milioane de dolari, de-a cumpăra echipament militar, inclusiv 12 tancuri, de la forţele armate germane şi de-ai oferi ajutor letal Ucrainei.

Publicitate

În februarie, guvernul a anunţat că va reintroduce serviciul militar obligatoriu. Tot atunci, ministrul lituanian de apărare a publicat un ghid de 98 de pagini, „Cum să reacţionezi în situaţii extreme sau în caz de război," care sfătuieşte cetăţenii ce să facă în cazul unei blocade, unei campanii de dezinformare, unor atacuri cibernetice sau apariţiei bruşte a unor soldaţi înarmaţi care nu poartă insigne şi care pretind că nu sunt afiliaţi guvernului. „Păstrează-ţi mintea limpede şi nu te panica," explică manualul. „Focurile de armă care se aud de la fereastra ta nu-s sfârşitul lumii."

E clar că Lituania ar fi distrusă, dacă armata rusă i-ar ataca direct cu toţi cei opt mii de soldaţi. Şi într-adevăr, anumite părţi din operaţiunea Fulger au atras atenţia asupra deficienţelor armatei. La unul dintre exerciţii, pe 10 mai, un aerodrom fals a fost încărcat cu Land Rover-uri abandonate şi transportatoare blindate pentru trupe.

Dar şi NATO a început să-şi pregătescă membrii împotriva pericolelor de-alungul coastei de est, într-un mod similar. Anul ăsta, Alianţa a fost de-acord să-şi extindă propriile forţe rapide de intervenţie, de la 13 000 de trupe la 30 000, iar anul trecut a fost de-acord să pună bazele unei forţe multilaterale de intervenţie, care va putea să se mobilizeze în 48 de ore. NATO va deschide şi şase centre noi de comandă în estul Europei, în Polonia, Bulgaria, România, Estonia, Letonia şi Lituania. SUA va oferi sprijin informaţional, ceea ce întăreşte senzaţia că NATO se coalizează în jurul motivul pentru care a fost format după cel de-al Doilea Război Mondial: să se opună Moscovei.

Publicitate

În felul ăsta, spectrul agresiunii ruseşti a deraiat, în mare parte, traiectoria armatelor europene, pe măsură ce statele membre NATO se grăbesc să-şi pună la punct forţe armate care se pot deplasa rapid pe teritorii extinse.

Dacă Rusia ar invada, FIR-ul ar trebui să „tragă de timp până ce NATO poate ajunge la faţa locului." Dar, în mare parte, Forţele Rapide de Intervenţie ale Lituaniei sunt pregătite pentru un posibil atac al Moscovei din interior.

Unii oficiali lituanieni cred că mişcarea asta separatistă ar putea începe la TV. În aprilie, autoritatea însărcinată cu reglementarea canalelor media a închis canalul în limba rusă, RTR Planeta, pentru că făcea propagandă Kremlinului: „incitare la ură, război şi răspândire de informaţii subiective." Armata lituaniană se pare că a făcut lobby pentru a închide postul.

Asta şi serviciul militar obligatoriu, care urmează să fie implementat, pot explica de ce forţele armate lituaniene se dau peste cap să câştige încrederea cetăţenilor. Într-adevăr, încercările astea fac parte din operaţiunea Fulger. La sfârşitul unui antrenament din oraşul Kaisiadorys, soldaţii au pus bazele unui bâlci, în care civilii puteau să guste mâncarea celor din armată (terci uleios cu bucăţele de carne de vită) şi să se joace cu echipament militar. Femei încălţate pe nişte tocuri platformă se pozau cu lansatoare de rachete, iar copiii se căţărau până-n interiorul transportatoarelor blindate pentru trupe.

Publicitate

Totuşi, în timpul instructajului, soldaţii au obiectat când le-am pus o întrebare fundamentală: Oare Rusia chiar ar invada? Ce-ar avea de câştigat Moscova de pe urma invaziei? Cu o minoritate rusă de doar şase la sută, Lituania nu se compară cu Estonia sau Letonia (fiecare are o populaţie rusă de peste 25 la sută), prin urmare nu se încadrează atât de tare în viziunea cotropitoare a lui Putin.

Dar Aleksandras Matonis, un analist din Vilnius specializat pe apărare, a spus că lecţia învăţată în Ucraina e că „dacă nu-ţi hrăneşti proprii soldaţi, vei fi nevoit să hrăneşti forţele străine." Şi, mai mult decât atât, trebuie să înveţi să te aperi singur. „Ori crezi în NATO, ori nu," le-a spus celor de la VICE News. „Eu aleg să cred. Dar în Afganistan am văzut că unii aliaţi NATO nu-şi îndeplinesc obligaţiile…e dificil să te bazezi doar pe unitatea aliată."

Nu trebuie să-ţi petreci prea mult timp în Lituania pentru ca discuţia să se întoarcă la istorie, la anii petrecuţi în umbra Rusiei. În 1940, Lituania a fost anexată de Uniunea Sovietică, iar un an mai târziu trupele naziste au invadat ţara, au înfrânt sovieticii şi au început masacrarea a aprope 200 000 de evrei lituanieni. În 1944, germanii s-au retras şi Armata Roşie a pus din nou stăpânire pe ţară, a deportat sute de mii de oameni şi a declanşat războie de gherilă între partizani, care au durat ani de zile şi din cauza cărora au murit zeci de mii de oameni, iar mai mulţi au sfârşit în gulagurile din Siberia. Abia în 1990, Lituania devenea prima republică sovietică ce-şi declara independenţa.

Povestea dublei ocupaţii din Lituania s-a transformat într-un slogan modern.

În mijlocul pădurii lângă Kaisiadorys, în timpul unui antrenament al operaţiunii Fulger, maiorul Linas Pakutka mi-a spus că istoria asta a făcut ca Lituania să fie mai puţin susceptibilă la propaganda rusească. „De-asta cred că noi suntem mai loiali decât forţele ucrainene," spunea el, în timpul unui prânz sărat cu sfeclă fiartă şi cărnaţi de porc.

Dar ceilalţi soldaţi de la masă şi-au exprimat îngrijoarea că preşedintele din Udijan, Anton LaPat, şi asociaţii săi din interiorul Lituaniei ar putea interpreta istoria diferit. „Ei spun că Udija va aduce ordinea şi va restabili valori din trecut," a spus unul dintre ofiţeri. „Sunt nostalgici după vremurile apuse."

Traducere: Alice Yehia

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre Lituania:
Fotografiile cu discotecile rurale din Ucraina te duc cu gândul la ritualuri păgâne Am fost la întâlnirea consumatorilor de droguri hardcore la un hotel de patru stele din Ucraina Parcurile de distracţii cu tematica de Crăciun leninist nu se construiesc într-o zi