Chestii

De ce sunt stupide noile conspirații legate de dispariția avionului din Malaezia

Oamenii au nevoie să știe că cineva e neapărat vinovat, ca o poveste să aibă sens pentru ei.
12 August 2015, 12:03pm

Un avion de luptă american doborât în 1951. Fotografie via Marina Statelor Unite.

Nu fusese construit cu scopul să trăiască pe mare; dar odată ajuns acolo, s-a acomodat rapid. A plutit săptămâni în șir, scăldat de razele soarelui, transportat de curenții Oceanului Indian. Dar nu era singur.

Crustaceele tinere s-au apropiat de el inițial cu multă prudență și au pipăit obiectul cu antenele înainte să se hotărască să-l transforme în casă și să se lipească de suprafața lui. Câțiva indivizi au devenit o colonie înfloritoare și au început să pescuiască plancton și să se bucure de genul de serenitate pe care o poți obține doar când nu ai creier și ai un penis de opt ori mai lung decât propriul corp.

S-au relaxat timp de câteva luni, cât au plutit în direcția Africii. Apoi obiectul a atins țărmul. Probabil că multe crustacee au murit în ziua aceea. Mica lor lume s-a sfârșit, dar asta nu a fost cea mai interesantă poveste. Cel puțin nu pentru locuitorii insulei care au descoperit o bucată mare de aluminiu și au realizat ce au descoperit și, mai important, de unde provenea.

Experții francezi au identificat fragmentul plin de crustacee drept o aripă de control a unui avion Boeing 777. Aripa se află încă sub investigație la Toulouse, dar cum există un singur avion 777 de care știm, probabil aparține zborului MH370; avionul care a dispărut fără urmă acum 16 luni și s-a presupus că a fost înghițit de Oceanul Indian.

Din cele peste 200 000 de kilograme de aluminiu, plastic, electronice, bagaje, carne și sânge, în ciuda tehnologiilor în valoare de 150 de milioane de dolari, e singura bucată de avion care a fost recuperată până acum. Evident, chestia asta înnebunește mulți oameni.

Cei mai calmi dintre ei sunt investigatorii prăbușirii zborului care lucrează în Biroul de Anchetă și Analize din Franța – de când aripa avionului a fost găsită în La Réunion, pe teritoriu francez, ei sunt cei care au preluat controlul asupra investigației. Mare noroc, pentru că Franța are experiență mai mare în chestia asta decât Madagascar, de exemplu. Aceștia s-au grăbit să confirme că fragmentul provine din MH370, dar continuă cercetările pentru a exclude orice altă posibilitate.

Apoi au fost subminați total de prim-ministrul malaezian, care a făcut gafa să anunțe că s-a confirmat că fragmentul avea legătură cu zborul MH730, deși nu avea niciun drept să facă asta. Apoi, el și presa au continuat tevatura, până când toate gunoaiele din Oceanul Indian au ajuns să fie asociate cu MH370. Rezultatul? Nenumărate teorii ale conspirației și speculații iresponsabile.

Există o diferență majoră între oamenii de știință și susținătorii teoriilor conspirației. Oamenii de știință ajustează teoriile ca să se potrivească cu noile dovezi. Teoriștii conspirației ajustează noile dovezi ca să se potrivească cu teoriile. Cum s-a aflat de apariția aripei avionului, aceasta a fost integrată într-o conspirație. Nu a ajuns pe plajă din întâmplare, a fost plantată de autorități (după ce a fost marinată bine în apă de mare timp de 16 luni). De ce ar doborî CIA/extratereștrii/rușii/oricine un avion 777 oarecare care zbura din Malaezia în China? Dracu ' știe.

Totuși, teoriile conspirației n-o să se încheie prea curând. Oamenii de știință au o hartă a circulației curenților oceanului, deci calea obiectului plutitor poate fi simulată destul de precis. Așadar, știm că, dacă MH370 s-a prăbușit lângă Australia de Vest, unde au loc căutările, ar avea sens ca resturile avionului să ajungă la La Réunion 16 luni mai târziu.

Și starea fragmentului ne poate spune ceva. În funcție de cât de lovit e, investigatorii pot afla cât de tare a lovit avionul apa, dacă aripa a căzut sau a fost ruptă și alte informații utile.

Până și crustaceele ne pot ajuta. Nu putem vorbi cu ele, pentru că nu vorbesc și majoritatea sunt moarte, dar știm unde locuiesc anumite specii de crustacee și știm cât le ia să ajungă la maturitate. Vârsta și tipul crustaceelor, combinate cu ceea ce știm despre curenții oceanului și posibilele rute, ne pot da o idee despre regiunea în care a aterizat aripa și despre traseul ei.

Până la urmă tot o să găsim epava. Trebuie. Dar până atunci, până găsim cutiile negre și putem reconstrui ce s-a întâmplat în orele de după dispariția avionului, știința și rațiunea nu vor fi de ajuns pentru a stopa apariția teoriilor.

Oamenii au nevoie să știe că cineva e neapărat vinovat, ca o poveste să aibă sens pentru ei. Singurul lucru mai înspăimântător decât un personaj malefic e ideea că ceva se poate întâmpla total întâmplător, neplanificat și fără niciun sens. Că universului nu-i pasă și că viețile noastre nu sunt un film grozav cu un fir narativ satisfăcător. Că suntem la fel ca acele crustacee și ne agățăm de mica noastră lume fragilă, în așteptarea unei stânci care să ne lovească.

Urmărește VICE pe Facebook.

@mjrobbins

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Cum reușește internetul să transforme oamenii în niște cretini?