Despre kitsch cu Stefan Schwartzman

Maieu American Apparel, blugi vintage

VICE: Când ai început să-ți face poze cu Photo Booth prima oară?

Stefan Schwartzman: Ca adolescent n-am fost prea prezent pe rețelele sociale, chiar dacă aveam Myspace, dar stăteam pe internet non-stop și îmi făceam fotografii. După ce m-am mutat în Londra în 2009 am devenit mai activ pe Facebook.

Ai extins chestia cu Photo Booth pentru că ai început să ai tot mai mult public?

Parțial da. Înainte să vin aici am crescut într-un orășel foarte mic, deci n-aveam niciun fel de public, dar după ce am ajuns aici, am început să interacționez cu oameni pe internet. Deja aveam public. Îmi foloseam profilul de Facebook cam la fel cum fac acum cu tumblr – postam sute de fotografii găsite pe net și fotografii cu mine. După ce m-am mutat înapoi în Seattle pentru un an, am început să folosesc tumblr și din cauza asta mi-am schimbat modul în care fac fotografiile.

În ce sens l-ai schimbat?

Facebook e o platformă în care poți fi narcisist și deschis, dar îți impune totuși limite, hotărăște ce e acceptabil și ce nu, dar pe tumblr poți da share la ce ai chef fără să-ți fie jenă și fără ca oamenii să te considere narcisist sau melodramatic pentru că așa e toată lumea acolo.

Deci ai devenit mai deschis și mai experimental cu fotografiile când te-ai mutat pe tumblr?

Am început să mă simt mai liber, să mă arăt mai mult în fotografii și am primit reacții pozitive de la followeri așa că am continuat. E amuzant că la început nu puneam deloc fotografii cu mine, credeam că oamenilor li se vor părea jenante.

Ha! Și când ai început să postezi fotografii cu tine atunci?

Păi am pus la un moment dat o fotografie cu mine și câțiva followeri au fost foarte încântați. Nu știu, atunci cred că mi-am dat seama că oamenii pe care îi urmăresc pe tumblr mă urmăreau și ei pe mine și că eram interesați unii de alții ca oameni.

Deci pentru tine tumblr e o versiune mai dementă a Facebookului unde e permis orice?

Mi se pare o versiune idealizată a liceului în care ai voie să fii bleg, dar și frumos, uneori mai mult decât ești în viața reală.

În toate fotografiile tale folosești opțiunea Photo Booth pentru background. De ce?

Pentru că e foarte rapidă și ușoară – nu știu să folosesc un aparat adevărat. Am un nivel de bază față de alți oameni care fac asta, așa că păstrez lucrurile simple. Una e să faci fotografii în Photo Booth și alta e să folosești aparat profesionist și lumini. Trebuie să fii un pic obsedat de sine ca să faci asta, ha ha.

Fiecare ținută pe care o porți în fotografii transmite o altă stare. Care-i faza?

Sunt haine cu care mă îmbrac de obicei în viața reală, deși uneori mă fotografiez și în haine pe care nu le-aș purta.

Cum ar fi?

Cum ar fi cele în care port kimono-ul negru ca Madonna în Nothing Really Matters, ha ha.

Ce te inspiră?

Cred că tumblr-ul meu spune destule despre influențele mele și elementele care îmi construiesc limbajul vizual și stilul. Cred că e evident că sunt influențat de stilul chav (subcultură a tineretului din clasa muncitoare), deși m-am cam săturat de stilul ăsta, s-a extins prea mult. Mă preocupă mai mult referințele rusești, dar și astea s-au răspândit pe tumblr în exces deja.

Deci ce te pasionează în momentul ăsta?

Ar fi mișto dacă aș putea arăta ca un wrestler sau un culturist dement sau un camionagiu. Momentan îmi plac culturiștii nebuni, gagicile de la showurile NASCAR, cântăreții de pop coreean și jucătorii de baseball.

Ce te atrage la lucrurile astea?

Îmi plac culorile. Nu mă omor după maximalism, dar îmi place cât de înzorzonate și ostentative le sunt hainele și mașinile. Și echipamentele BMX pe care le-am tot postat seamănă cu echipamentul Power Rangers – sunt destul de cool.

Ce e așa fascinant la designul aglomerat și ostentativ?

E foarte american, iar eu am crescut într-o parte rurală și izolată a Americii, așa că rezonez cu lucrurile din cultura asta. E un fel de design care nu se poate numi deisgn, dar pur și simplu îi entuziasmează pe oameni. Ce poate fi mai palpitant decât verde lămâie cu portocaliu pe un fundal negru cu o motocicletă în flăcări și niște țâțe false?

Ha ha, nu te pot contrazice. Și elementul de kitsch e interesant la ele, nu?

Da, aș avea multe de zis despre asta. Kitsch-ul și prostul gust sunt foarte la modă acum și mă cam enervează chestia asta. Toți puștanii ăștia care se îmbracă ca în ghetou deși sunt niște copii de bani gata răsfățați care fac bal mascat. Eu chiar am crescut printre astfel de oameni. Mi se pare trist că alții își bat joc de ei. Eu nu postez astfel de lucruri ironic. Îmi place „prostul gust”, dar nu cel din shooting-ul Vogue Haute Mess, care mi s-a părut chiar ofensator. E ok să folosești astfel de aluzii, dar trebuie să le folosești cu respect, nu la modul „iată ce fabuloși și dezgustători sunt oamenii săraci, ha ha ha.”

Traducere: Oana Maria Zaharia