Cultura moare de foame

Ca cetăţean de o incultură cruntă dar extrem de confortabilă, am fost ales să vorbesc semenilor mei, la fel de inculţi ca şi mine, despre ceea ce mass-media nu prea discută, și anume situaţia actuală din cultură. Sunt o alegere bună. Pot explica de la nivelul meu pentru nivelul meu. Dacă v-ar explica Patapievici, v-aţi bloca în penibilitatea unui slab cu burtă care poartă papion și vomită neologisme şi n-aţi înţelege nimic.

Dar eu sunt ca voi. Îmi place şaorma moderat. Mănânc una pe lună minimum. Şi când nu se uită nimeni, mă scobesc în nas. Aşa că trebuie să vă explic. Pentru că e o situaţie destul de sinistră şi trebuie să o înţeleagă vag toată lumea. Voi explica pe puncte nu pentru că are sens, ci pentru că oamenii obişnuiţi citesc mai uşor chestii care-s explicate pe puncte.

1. De ce avem nevoie de cultură: Adevărul e că nu avem NEVOIE de cultură. Cultura e ca hârtia igienică. Opţională. Te poţi şterge la cur şi cu mâna şi, probabil viaţa ta nu s-ar schimba în mod semnificativ. Dar când foloseşti hârtie igienică te simţi civilizat. La fel şi în cazul culturii.

2. De ce statul trebuie să dea bani pe cultură: Pragmatic vorbind, am putea spune că n-ai nevoie de hârtie igienică dacă ai stomacul gol. Iar noi, românii, suntem mult prea prostiţi de foame ca să ne ardă de cultură. Răspunsul e simplu: trebuie să ne dorim mai mult decât avem. Sigur, cultura nu ţine de foame, dar e mai bine să mori de nehrănit ca om decât să mori de foame ca maimuţă. Problema culturii este că nu prea face profit. Decât, desigur, dacă e o cultură de legume, dar nici ălea nu prea ies pe plus pe seceta asta. Sigur, cultura face rar profit, dar nu ăsta e scopul ei. Țelul ei este să facă maimuţa să se gândească la lucruri mai complexe decât salam cu maioneză. Și pentru asta există niște instituții.

3. Care sunt instituțiile și ce fac ele: Două instituții mari și late se ocupă în mare cu aprobarea finanțărilor pentru proiecte culturale și oferirea unor burse persoanelor care se ocupă de cultură, ca să nu moară de foame: Institutul Cultural Român, care are ca scop promovarea culturii Românești în țară și în afara ei și Administrația Fondului Cultural Național, care, pe scurt, se uită pe proiecte culturale și, dacă are impresia că-s făcute bine, le dă niște bani. Și instituțiile ăstea două au brusc probleme.

4. Ce probleme are ICR-ul: Bugetul pe anul acesta a fost redus cu o treime, la vreo șase milioane de euro. Cum tăierea asta de buget a fost făcută după ce au trecut două treimi din an, ghiciți cu ce buget a rămas ICR-ul pe anul ăsta. Exact. Zero. Și stai, că mai avem. Instituța a trecut de sub conducerea președinției la cea a senatului. Acum, dacă facem un pas în spate și ignorăm Băsescu și USL-ul, ca definiție, președinția este o istituție fără culoare politică, președintele fiind obligat să renunțe la culori de partid la numire, pe când senatul e colorat. Deci, nu doar și-a schimbat stăpânul, ci s-a și politizat. Ca urmare, Patapievici și-a dat demisia de la conducere și USL îl susține cu vânt puternic din spate ca șef la ICR pe Andrei Marga, un cetățean acuzat în nenumărate rânduri de colaborare cu securitatea. Așadar: fără buget, politizată și cu un turnător la conducere.

5. Ce probleme are AFCN-ul: Instituția avea un buget cam de 1,7 milioane de euro pe an. Nu știu dacă vă dați seama. Pentru un om e o sacoșă de bani, dar practic e costul a 200 de metri de autostradă. Dacă împărțim bugetul ăsta la 41 de județe și la 12 luni în mod egal, ar însemna ca fiecare județ să se descurce cu 3 500 de euro pe lună. Cam atâta cultură ne putem lua de toți banii. Nici un festival al berii cum trebuie nu faci de ei, darmite să întreții și să promovezi niște activități culturale. Dar stați, că acum vine partea hazlie! 95% din acest buget venea de la Loteria Română, până ca Ponta să direcționeze banii spre alte activități mult mai inculte, printr-o ordonanță veselă. Deci ăia 3 500 de euro pe lună în medie de județ s-au transformat brusc în 175 de euro, bani cu care moare de foame un om într-o lună, darămite cultura.

6. Paraziți.Desigur, există și în cultură paraziți. Oameni care trăiesc pe spatele fondurilor de la stat, proiecte fantomă, nepotisme și altele. Dar nu mai mult ca în orice domeniu de unde se pot suge bani publici. Paraziții nu sunt un motiv de tăiat bugetul. Sunt motiv de control și supracontrol, dar nu de omorât finanțarea culturii.

7. De ce ar trebui să ne pese. Pe lângă amputarea celor două instituții de mai sus, a fost desființat și TVR Cultural. Țineți minte că toate instituțiile astea trei erau susținute de costul unui kilometru de autostradă pe an, care oricum nu se face. Nu asta era gaura din buget care trebuia astupată și care raportată la bugetul statului e o sumă complet nesemnificativă.

Și ar trebui să ne pese. Să zicem că ai un copil de cinci ani și vezi pe stradă un afiș cu un festival de teatru de păpuși în aer liber pentru cei mici. Gratis. Frumos, nu? A fost, că n-o să mai fie. Oamenii ăia care stăteau cu mâna în fundul păpușii o să fie morți de foame și copilul tău o să se uite la Acces Direct, la părerea lui Cătălin Botezatu despre taximetristul violat.

Disclaimer: Poate am înțeles greșit unele chestii povestite mai sus, dar nu e vina mea. E vina faptului că-s incult și era foarte mult de citit ca să mă documentez cum trebuie. Da’ în mare cam așa e. Și oricum, cultura e ceva relativ. La cum scade, peste 20 de ani, dacă rămân așa o să fiu foarte cult, comparativ cu ăștia care n-au mai prins-o vie.

Dacă te interesează situaţia culturii din România, citeşte şi:

Defilarea papioanelor şi puţină şaorma

Desene independente politic

Cu atâta bălegar în jur e sigur şi un ponei pe aici