Simon Ostrovsky despre detenția sa în Sloviansk: „Am scăpat ușor, pentru că într-un final mi-au dat drumul”

Joi, bărbaţii înarmaţi care m-au ţinut prizonier timp de patru nopţi şi trei zile mi-au dat drumul pe străzile din oraşul Sloviansk, din estul Ucrainei. Eliberarea mea e la fel de inexplicabilă ca şi reţinerea mea.

Luni seara, am fost tras afară din maşină la un punct de control, apoi m-au legat la ochi, m-au bătut şi m-au legat cu bandă adezivă. După ce-am petrecut câteva ore singur pe podeaua unei celule umede, cu mâinile legate la spate şi o căciulă trasă peste cap. M-au dus într-o cameră unde am fost acuzat că lucrez pentru CIA, FBI şi Sectorul de Dreapta, gruparea ucraineană ultra-naţionalistă.

Când am refuzat să le dau parola de la laptop, m-au bătut cu pulanul peste mână. Când dormeam pe podea, bărbaţii mascaţi m-au trezit, mi-au spus că nimănui nu-i va fi dor de mine dacă mor, mi-au dat un şut în coaste şi au plecat.

Dar se pare că am avut o situaţie uşoară, pentru că m-au eliberat.

În cele patru nopţi în care am fost ţinut prizonier, zeci de alţi deţinuţi fără nume au fost aduşi şi mutaţi din beciul clădirii securităţii de stat din Ucraina (SBU) de militanţii pro-ruşi care au cucerit clădirea. Unii erau jurnalişti, unii erau beţivi, iar alţii erau activişti ucraineni destul de proşti sau de curajoşi să viziteze ceea ce a devenit sediul central al naţionaliştilor ruşi din Ucraina.

Am cunoscut foarte puţini dintre ei. Majoritatea erau ţinuţi acolo de mai mult timp ca mine. Erau acolo de două săptămâni şi mulţi au rămas şi după ce-am plecat.

Numele lor sunt: Artyom Deyneha, un programator local care a fost prins cum montează un webcam vizavi de clădire; Serhiy Lefter, un jurnalist freelancer care a fost răpit în piaţa centrală din Sloviansk, în plină zi; Vadim Sukhonos, un deputat din consiliul local al oraşului Sloviansk; Vitaly Kovalchuk, un fost membru al mişcării de auto-apărare de pe Euromaidan, care venise alături de protestatarii radicali din Sectorul de Dreapta să le ia armele ruşilor. Şi a eşuat.

După aia am fost eliberat şi am aflat că liderul forţelor pro-ruse din Sloviansk, Vyacheslav Pnomarev, le-a spus jurnaliştilor că noi eram ţinuţi ca „monedă de schimb” în negocierile cu autorităţile interimare din Kiev. Nu ştiu încă ce-a primit ca să-mi dea drumul, dar sper că nu era ceva important, pentru că nimeni nu ar trebui să aibă voie să ia ostateci, oricare ar fi cerile lor politice.

Toţi cei deţinuţi ilegal în beciul ăla sau în oricare altă clădire controlată de aşa-numita „Republica Populară a Doneţkului” ar trebui eliberaţi sau predaţi poliţiei imediat.