Artistul român care face design pentru cele mai dark trupe din lume

Costin Chioreanu e un artist de 33 de ani care e atât de pasionat de metal încât a creat Twilight13Media, un studio de design dedicat genului şi unui stil de artă care ar putea fi definit ca dark art. Până aici nu părea nimic impresionant, până nu am aflat că activează de peste zece ani şi că are la el pe site o listă atât de lungă de trupe naţionale şi internaţionale cărora le-a făcut totul, de la postere la coperţi de albume, încât mi-a obosit degetul dând din rotiţa mouse-ului. Pe lângă asta mi-a plăcut că tipul n-a fost genul ăla care să fie descoperit de cineva şi mutat direct să lucreze la vârf. El s-a băgat în seamă prin muncă şi a făcut toate slujbele legate de rock şi lumea concertelor de la cărăuş şi stage manager până la a fi managerul unei trupe de metal şi a cânta la chitară în trupa Mediocracy, dar şi-n proiecte solo. Când am văzut că are şi un stil grafic complet diferit faţă de ăla stereotipic pe care-l văd pe arta albumelor de thrash, death şi black metal, ştiam că trebuie să aflu de ce nu e încă celebru în țară.

VICE: Bănuiesc că ai nişte probleme cu mass-media autohtonă. Care ar fi acestea?
Costin Chioreanu: Nu vine nicio cerere de interviu cu mine de la publicaţiile specializate, deşi am făcut mai multe decât mulţi. Am muncit foarte mult şi nu am nevoie de laude, dar nu am cum să nu iau personal indiferenţa lor, care nu are fundament jurnalistic. Toţi oamenii care muncesc mult, dar clevetesc mai puţin, mai devreme sau mai târziu pleacă „afară". Nu pentru bani şi pentru faimă, ci doar ca să nu mai vadă capetele de iezi care rânjesc în geam.

Cum ai început să desenezi?
Nu făceam parte din rândul copiilor cu părinţi avuţi, aşa că îmi păstram banii de eugenii şi gume Turbo, ca să mă duc în Piaţa Romană unde era Raiul pe pământ sau în fine Iadul, dacă tot vorbim despre chestii dark. De acolo îmi cumpăram casete cu coperţi execrabile, trase la xerox. După o vreme treaba asta a început să mă enerveze şi mi-am dat seama că în revista Heavy Metal Magazine, care era bine pusă la punct la acea vreme, găseam recenzii la discuri cu coperţile noilor apariţii. La albumele noi mă chinuiam să înţeleg ceva din pozele mici şi să le reproduc pe formatul casetelor. Cu albumele vechi mă chinuiam să fac ceva inspirându-mă din mizeriile de xeroxuri. Făceam şi compilaţii în casă cu piesele care-mi plăceau de la emisiunile Studio Rock şi 3 Ceasuri Rele de pe Radio 21, pe vremea când ştiau mai multe decât ştiu acum. Evident în toate cazurile au ieşit nişte anomalii care mă distrează şi acum copios. De desenat mai serios m-am apucat prin 1993-1994.

Știu că ai lucrat pe scena undeground de la noi.
La început am făcut nişte afişe pentru evenimente extrem de underground precum primele concerte ale trupei mele de metal, în 1999. Desen de mână, colaj, xerox. Asta era maniera de atunci. Mai târziu am făcut nişte postere pentru alte evenimente underground de metal din Bucureşti. Prima agenţie de booking cu care am lucrat în ţară a fost Axa Valaha Productions. Încă mai există şi încă-şi mai face treaba.

Apoi ai intrat în lumea concertelor şi festivalurilor. Cu ce te-a ajutat experienţa asta?
Am înţeles cum funcţionează întregul ecosistem al muzicii heavy metal şi ce importanţă au micile şi marile detalii în el. În timp ce învăţam să fac postere, ce înseamnă parteneri media, ordinea lor, locul lor, ordinea trupelor, de ce afişul trupei x arăta aşa şi al trupei y trebuie să arate aşa, m-am apucat să fiu şi stage hands sau mai pe româneşte cărăuş. Căram sculele artiştilor veniţi din străinătate. Cele mai importante evenimente pe postul ăsta au fost două concerte Sepultura la Bucureşti și Helloween la Sala Polivalentă. Mai târziu, după atâta cărat am ajuns stage manager la concerte mari precum Obituary sau Deftones la Arenele Romane. Grea meserie, am învăţat atunci cum se puneau de fapt sculele pe care le căresem până atunci, care este ordinea lor, cine face ce face, la cine trebuie să urli, dacă nu se aud monitoarele, să ştiu care este legătura dintre mixerul de faţă cu cel de scenă, scule şi cum funcționează toate astea împreună.

Cam tot pe atunci presupun c-ai deschis şi studioul. De ce l-ai numit Twilight 13 Media?
Pai se citeşte Twilight la puterea a 13-a media. Ideea mi-a venit cu ocazia temei din primul an de facultate, când a trebuit să construim identitatea vizuală a propriei noastre „companii" . Twilight este o piesă care îmi place mult de pe albumul Purgatory Afterglow al celor de la Edge Of Sanity, o trupă suedeză care mi-a marcat copilăria. Îmi plăcea idea de twilight folosită de mai multe trupe, era un cuvânt care rezona în mintea mea cu apusul omenirii, sfârşitul. 13 este cifra care m-a călăuzit toată viaţa, iar „media" este pentru că mi-am dat seama încă de-atunci, că nu vreau să mă limitez doar la design grafic.

Care a fost primele tale proiecte românești?
Printre primele a fost un promo CD al trupei Taine. A fost tare experienţa, eram mare fan al lor de pe la finele anilor '90, când le ascultam demo-urile. În 2003 am lucrat cu Viţa de Vie la best-of-ul 9704, un proiect foarte ambiţios la vremea lui, cred c-a fost primul digipack la care am facut design-ul. Interesant a fost şi mai târziu cu L.O.S.T., trupa formată în urma destrămării grupului Cronos, care realizase două demo-uri şi albumul Şi Voi Ucide Timpul, nelipsite o bună perioadă din casetofonul meu. Altă experienţă tare a fost cu Avatar, cu care am lucrat toate release-urile şi posterele de prin 2003-2004. Ţin minte că aveam faţă de ei un respect deosebit, pentru că mă fascinase primul lor release, care era grindcore sau gore, încă de când îl ascultasem, când eram mic.

Dar primul tău proiect cu străini?
Primul importantă a fost în 2003. Am lucrat o grămadă de vreme la imaginea celui ce avea să fie ultimul album din discografia celebrei trupe de death metal din Suedia, Centinex. A fost primul proiect complex, care a fost scos sub formă de casetă, vinil, digipack şi jewelcase. Ţin minte şi acum cât de fericit eram când mi-a venit pachetul la poştă cu câte o copie din fiecare. Alte lucrări importante au fost coperta pentru albumul solo a lui Anders Bjorler ( At The Gates, Suedia), coperţile şi merchandise-ul trupei Grave, coperta Darkthrone, videoclipul Mayhem, videoclipurile şi artwork-urile pentru Ava inferi, onoarea de a face design-ul de merchandise la primul turneu Ulver, imaginea festivalului Roadburn sau Neurotic Deathfest, coperta şi merchandise-ul Aura Noir, Arcturus, Sigh şi colaborarea de câţiva ani cu Massive Music din Polonia.

Cine şi ce te inspiră în arta ta?
În copilărie mi-a plăcut foarte mult Necrolord. E clar c-a dat aroma a cel puţin 40% din muzica pe care o ascultam obsesiv atunci. În rest, în primii ani m-au inspirat mai mulţi, pe care nu vreau să-i enumăr acum, pentru că mi-am dat seama că nu făceau decât nişte copii ale altora sau erau doar nişte îngâmfaţi care învăţaseră Photoshop pe vremea când nu ştiam cu ce se mănâncă aşa ceva. Recent m-a şocat arta lui Vlad „Motorin" Iordache şi v-a trebui să mă credeţi pe cuvânt că nu o să-l găsiţi nicăieri pe net. M-a mai emoţionat teribil şi un pictor maghiar Csontváry Kosztka Tivadar, care a descoperit în trecut ceea ce caut şi eu în prezent. Privesc ore în şir lucrările lui şi nu m-aş opri. În cazul coperţilor de albume îmi plac în general cele din anii 90, probabil din cauza nostalgiei. Una dintre favoritele mele este Burzum - Hvis Lyset Tar Oss, deşi este un desen foarte vechi, realizat înainte de 1900, de un pictor norvegian numit Theodor Kittelsen. Mă mai fascinează coperta Edge Of Sanity - Crimson sau At The Gates - Slaughter Of The Soul.

Pe lângă design grafic lucrezi şi cu alte medii artistice. Ce înseamnă pentru tine pictura, faţă de desen?
Ce fac în afara muncii pentru scena de heavy metal este mult mai important. Dacă primele expoziţii pe care le-am avut în 2002, 2003, erau bazate pe arta digitală, ce am început în 2011 cu proiectul Where Purgatory Ends este grafică pură, combinată cu muzică şi happening, proiecte ample şi serioase, care au menirea de a trezi în adâncul omului calea spre spirit şi a-l face să uite de carne. Sunt lucrări de grafică care prezintă moartea spiritualităţii umane, o analizează, o crucifică, o detestă şi o înjosesc. Nu sunt un ipocrit, nu mă consider noul Iisus, chiar m-am criticat vehement într-un proiect prezentat la Alba Iulia anul trecut, în cadrul festivalului Dark Bombastic Evening, intitulat There Are No Shadows On Our Maps.

Lucrezi mult şi la video-uri. Cum ai ajuns în mediul ăsta?
Am învâţat să fac proiecţii şi am culminat cu show-ul video care a acompaniat prestaţia trupei craiovene Avatar, în deschidere la Samael acum ceva ani. Din 2005 m-am apucat şi mai serios, am făcut videoclipuri la trupa mea sau trupelor apropiate mie și spoturi pentru concerte. Cea mai noua creaţie, prezentată pe scenele principale ale Roadburn Festival din Olanda, a fost filmul Outside The Great Circle, făcut de mine în totalitate, de la desene, animaţii, concept, până la muzică. Am avut de asemenea ca invitaţi pentru coloana sonoră a filmului nume grele din muzica dark: David Tibet - voce (Current 93), Attila Csihar - voce (Mayhem, Sunn O), Mirai Kawashima - keyboards (Sigh) și Kimmo Helen (Hexvessel). Eu am facut tot grosul coloanei sonore pe chitări şi efecte, iar fiecare dintre aceşti muzicieni de excepţie și-a adăugat în final layer-ul său.

Şi pe lângă grafică, video, pictură, perfomance şi stage hand mai ai timp şi de trupa ta.
Da, la un moment dat am devenit manager de trupă şi am învăţat ce înseamnă să investeşti o căruţă de bani în cd-uri, viniluri, reclame în Metal Hammer sau Legacy, să înţelegi de ce X e pe copertă şi Y e mic undeva pe la sfârşitul revistei. M-am ocupat în toţi anii ăştia şi de partea de PR pentru trupe, am stabilit parteneriate media. Am cântat în multe trupe şi am trupa mea în continuare, Mediocracy, cu care am plecat în două turnee europene, unde am îngheţat, am murit de foame şi am cântat atât pe scene mari în deschidere la Venom, cât şi pe scene mici, într-o şcoală transformată în squat de mişcarea anarhistă din Salonic. De asta în ziua de azi Twilight13media este ceea ce este. Am înţeles cum merg toate treburile astea şi când o trupă sau un organizator vine la mine, ştie că îi voi oferi ceva care ţine cont de toată această experiență, plus ăia zece ani de experienţă de când lucrez în grafica specializată pe aşa ceva.

Urmărește VICE

Citiți și:
Black Sabbath și începuturile heavy metal Traum prezintă trilogia grăsanului cu Iisus Hristos tatuat pe spate Frăţia folclorico-satanistă ca soluţie pentru globalizare Rockerii din Caracal se luptau pentru muzica lor Topul celor mai ridicole trupe metalice romaneşti Interviu cu solistul trupei Travka