Din 23 mai Bucureștiul e centrul artei contemporane a Europei de Sud. Bucharest Biennale a ajuns în 2014 la ediția a șasea, așa că trebuia să stau de vorbă cu curatorul evenimentului Gergő Horváth. Gergő este, probabil, cel mai tânăr artist numit curator al unei Biennale, o performanță aproape inegalabilă pentru că are 21 de ani și este încă stuent la Arte în Cluj. Am reușit să-l rețin pentru a răspunde la câteva întrebări, deși era obosit și foarte aproape de a deschide BB6.
Publicitate
Gergő Horváth: Aparent, este destul de împrăștiată. Văd destul de multe scuipături în toate părțile, dar așa e la noi. Arta se face ca un fel de see and be seen. La noi încă domină valorile comuniste și medieval-ortodoxe, doctrine punitive care se opun progresului și fetișizează non-valorile, pentru a impune și a menține niște idealuri retrograde. Iar asta, evident, duce la respingerea a orice progresiv cum ar fi arta contemporană.Totuși, văd și foarte multe proiecte și inițiative interesante, oameni care au progres și nu scandal pe lista de priorități, deci sper să fie bine în viitor. Ce-i important de înțeles la ediția de anul acesta a Bienalei?
Expoziția trebuie privită ca întreg și nu ca lucrări individuale. Foarte mulți au tendința să facă asta, deși fiecare lucrare este importantă și ajută la întărirea conceptului: Apprehension. Understanding Through Fear of Understanding (Aprehensiune. Înțelegere prin frica de a înțelege). De ce ne e teamă să înțelegem?
Este mai ușor să trăim sub iluzii, mai greu e să ajungem să ne punem întrebările generatoare de progres, mai ales dacă există posibilitatea ca răspunsurile să nu fie ce ne așteptăm. Nu spun nimic nou cu asta și totuși, sunt foarte mulți care aleg să trăiască în ignoranță.
În communism și după exista tot timpul frica asta administrată politic, social, de familie, de prieteni, de profesori, pentru a câștiga respect și a menține iluzia că ei chiar ar fi cineva sau chiar știu despre ce vorbesc. Mi-am dat seama că, dacă investigăm de unde vine frica și ce fel de teamă este, învățăm foarte mult, ne reevaluăm mult mai bine și implicit trăim mai bine.
Publicitate
Este un lucru foarte retrograd să te legi de vârsta cuiva. Să aștepte până se deschide bienala și dacă se simt competenți, să dea o judecată de valoare sau să facă o treabă mai bună.
Dar pentru tine cum este să curatoriezi BB6?
Am învățat mai multe în patru luni de bienală decât în aproape doi ani de universitate. A fost un pic de parcă m-ar fi aruncat cineva la trei ani în apă și ar fi urlat la mine să înot. Câtă cercetare necesită o bienală?
Cercetarea este foarte detaliată. Odată pentru conceptul expoziției, să poți alege și dezvolta niște idei relevante/actuale/interesante. După care trebuie să te uiți și la ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat în zona de artă, expoziții, bienale, festivaluri, ca să nu fie expoziția redundantă. Ce criterii de selecție ți-au trecut prin minte când ai strâns grupul de artiști?
În primul rând m-a interesat conceptul lucrărilor, să reușesc să punctez ideile mele folosind lucrările lor, dar și să creez noi componente conceptuale. Porneam de la o idee și o transformam până când ieșea ce ne plăcea.
De ce ar lua francezul TGV-ul sau neamțul Mercedesul, ca să vină în București pentru BB6?
Din curiozitate. Dar din moment ce arta contemporană crează un spațiu pentru dezbatere a problemelor socio-politice, temele pot fi familiare pentru oricine și pot trezi curiozitatea intelectuală.
Oamenii lipsiți de educație formală, în sens academic. Nu este un demers simplu, cere un nivel de înțelegere. Mai sunt o categorie care refuză tot ce este contemporan sau progresist. Din nefericire, printre aceștia se află și unii profesori din academie. Dar ei rezistă pentru că sistemul educațional este unul învechit, care n-a mai fost updatat din timpul comunismului. Să nu înțelegem greșit. Sunt și mulți profesori care se străduiesc să schimbe acest sistem. Cine e curios să înțeleagă prin frica de a înțelege, Bienala are loc între 23 mai și 24 iulie, în patru locuri: Pavilion – centrul de artă contemporană București, Combinatul Fondului Plastic, Muzeul Țăranului Român și Institutul de Studii Politice din cadrul Universității București. Biletele se pot cumpăra de la Info Point, adică de la centrul de artă Pavilion.