Un ONG antrenează șobolani uriași să curețe câmpurile de mine de teren

ONG-ul Apopo recrutează și antrenează șobolani din comunitățile afectate (Fotografii din arhiva Apopo)

Minele de teren, obuzele neexplodate și rezervele de muniție sunt la fel de eficiente pe timp de pace cât sunt pe timp de război. Aproximativ 72 de țări din lume sunt afectate de ele, iar răspândirea lor în țările în care au fost războaie continuă să aibă consecințe îngrozitoare în comunitățile rurale din Asia de Est până în Angola.

„Impactul socio-economic al minelor de teren și al muniției neexplodate sunt imense. Aceste lucruri blochează dezvoltarea economică, iar populația săracă din zonele izolate continuă să sufere din cauza lor”, spune Tekimiti Gilbert, directorul ONG-ului Apopo care se ocupă de curățarea câmpurilor minate.

„Dacă se știe de o singură mină într-o zonă e de ajuns pentru localnici să nu mai folosească niciodată terenul respectiv, de teamă. Majoritatea acestor comunități supraviețuiesc din agricultură. Depind de pământ pentru agricultură, creșterea animalelor, până și pentru colectarea lemnelor de foc. Și cu cât te îndepărtezi de orașe, cu atât crește problema minelor.”

Din fericire, belgianul budist și fondator al Apopo, Bart Weetjens, a descoperit o nouă metodă de a detecta și a eradica minele de teren; folosește șobolani – șobolani imenși, cât niște pisici, care ar străbate distanțe imense pentru o felie de avocado. Și care, împreună cu alte ONG-uri din domeniu și cu guvernul britanic, încearcă să curețe Mozambicul de mine în 2014.

„Unora li se pare o idee nebunească”, ne-a spus el, râzând, cu un puternic accent belgian. „Dar pentru mine s-au aliniat constelațiile când am descoperit asocierea pe care o pot face între șobolani și mine.”

Misiunea lui Weetjens de a transforma rozătoarele în soldați antrenați a început la vârsta de nouă ani, când a primit primul hamster, pe Goldie. La scurt timp, avea deja o menajerie de rozătoare în dormitor și vindea animăluțele la pet-shop-urile locale din Antwerp ca să facă bani de buzunar.

Familia lui a locuit și a muncit în Africa, iar Weetjens a dezvoltat cu țara o legătură strânsă. Când a început să fie interesat de problema minelor neexplodate din țară, a primit de la cercetătoarea Universității din Antwerp, Inne Ten Have, un dosar de investigații. Acolo, a descoperit un studiu de Biedermann și Weistein, în care aceștia reușiseră să antreneze cu succes niște hamsteri să detecteze explozibilii după miros, prin utilizarea tratamentului cu electroșocuri.

„Nu ne-a plăcut metoda lor,” mi-a explicat. „Dar m-am gândit: Hei, șobolanii ar putea face chestia asta! Și le-ar și plăcea!”

Un șobolan descoperă o mină de teren în Mozambic.

În 1999, împreună cu Universitatea Sokoine din Tanzania, a început să recruteze o armată de șobolani africani giganți cu marsupiu, a înființat o facilitate pentru teste la universitate și răsplătea șobolanii cu mâncare de fiecare dată când miroseau o mostră de explozibil – mai întâi în laborator, apoi pe un câmp minat. Teoria a funcționat, iar șobolanii s-au dovedit candidații perfecți pentru această funcție.

„Șobolanii sunt foarte oportuniști. Fac orice ca să primească mâncare. Și le place la nebunie să îndeplinească sarcini repetitive. Practic, muncesc pentru alune. Sunt pregătiți biologic pentru treaba asta pentru că sunt aproape orbi și sunt animale nocturne, așa că se bazează doar pe simțul mirosului. Iar acest simț le crește enorm în timpul procesului de antrenament.”

Șobolanii sunt răsplătiți cu mâncare în timpul antrenamentului și după o zi de muncă.

Pe lângă faptul că au simțuri puternice, șobolanii sunt prezenți pe fiecare continent de pe glob, în afară de Antarctica, ceea ce înseamnă că pot fi crescuți și antrenați în orice loc cu costuri minime și sunt rezistenți la bolile tropicale care predomină în țările afectate de mine. Și cel mai important e că nu se fac bucăți atunci când calcă pe o mină pentru că sunt prea ușori ca s-o declanșeze.

Procesul de antrenament e riguros și acreditat de consiliul Standardelor Internaționale Anti-Mine (IMAS). Are o rată de succes de 100% în detectarea explozibililor. Durează aproximativ șase luni și costă 3 600 de lire ca să antrenezi un șobolan să detecteze minele, dar unii învață mai repede decât alții.

„Ararat a fost unul dintre preferații mei”, mi-a spus Weetjens. „Tipul e un mercenar foarte ambițios. Majoritatea trec printr-un proces de învățare, dar el a fost incredibil – a trecut de fiecare nivel fără nicio eroare.”

Șobolanii Apopo în timpul antrenamentului

În 2013, la patru ani după înființarea Apopo, au primit aprobare de la IMAS să înceapă munca pe teren. După ce au primit donații în valoarea de 2,7 milioane de lire, au început să lucreze în apropierea Mozambicului, o țară care are mare probleme cu minele de teren rămase din timpul războiului civil dintre 1977 și 1992.

Totuși, deși șobolanii Apopo au detectat și au curățat 6 693 de mine de teren din zonele rurale ale Mozambicului și au curățat în totalitate provincia Maputo de mine – plus că ONG-ul a estimat că vor curăța peste 1,6 milioane de metri pătrați în provinciile Manica, Sofala și Tete anul acesta – metodele Apopo sunt privite în continuare cu neîncredere de către potențialii donatori din comunitatea internațională. Weetjens crede că asta se întâmplă pentru că șobolanii sunt stigmatizați.

„Au o reputație proastă încă din Evul Mediu, și asta din cauza ciumei”, ne-a spus el. „Oriunde te duci, e la fel. Măcar chinezii au o abordare pragmatică față de ei – îi mănâncă. Dar, în general, oamenii îi percep ca pe niște paraziți care trebuie distruși.”

În schimb, sătenii din zonele afectate din jurul Mozambicului au primit rozătoarele cu brațele deschise dar numai după ce Apopo a reușit să-i convingă că nu fac parte dintrun program de deratizare, cum credeau mulți localnici. „Am râs mult pe tema asta,” a spus Weetjens. „Dar în scurt timp, au văzut că șobolanii dădeau performanțe mult mai bune decât mașinile.”

Șobolanii sunt prea ușori ca să declanșeze minele de teren și sunt învățați să le zgârie și să-și aștepte antrenorii să le dea recompensa.

Până în 2013, Șobolanii Detectori de Mine curățaseră 8,8 milioane de metri pătrați din Mozambic la un cost de 70 de penny pe metru.

„Un metru pătrat de teren curățat pentru prețul unei sticle de cola. Nimeni nu poate să facă asta în momentul de față”, a spus Weetjens cu mândrie.

Un singur șobolan african marsupial poate curăța 20 de metri de teren în mai puțin de o oră. Un om cu un detector de metale curăță același teren în peste 50 de ore. Șobolanii Apopo sunt folosiți și pentru detectarea tuberculozei, iar visul lui Weetjens e să continue să dezvolte capabilitățile armatei lui de șobolani.

Armata de șobolani are mult de lucru și, deși nu sunt total susținuți de comunitățile internaționale anti-mină, șobolanii au cauzat o schimbare dramatică a percepției comunităților rurale africane acolo unde acționează.

„Dacă fermierii observă că tehnica e sigură și funcționează, o folosesc. Și în loc să ajungă pe grătar, următorul șobolan pe care îl găsesc intră în programul de antrenament.”

@mrrippingale

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre animale antrenate:

Noii delfini de luptă ai Rusiei sunt ca niște drone care înoată
Cum omori pisicile uriașe? Faci rost de niște câini uriași!
Luptele ilegale cu animale din Kabul