​Internetul se rezumă la hackeri, misogini şi fundul lui Kim Kardashian în 2014

Ilustraţie de Cei Willis.

Îţi aminteşti că era o vreme când internetul era distractiv? Acum 10 ani intrai pe el pentru ştiri, memeuri cu pisici şi câteva flirturi inocente, fără să provoci al treilea război mondial. În 2014, fiecare tweet a fost ca şi cum ai fi aruncat mâncare în ulei încins, trebuia să iei mâna de pe tastatură ca să nu te arzi. Chiar şi faptul că purtai tricoul care nu trebuie putea să te facă ţinta unei campanii globale. Asta a făcut anul unul dintre cele mai interesante, dar şi cele mai înspăimântătoare pentru internet.

Războiul Rece s-a reluat

Acum mulţi ani, Occidentul şi Orientul se luptau în războaie indirecte prin nişte focoase nucleare şi filme proaste făcute prin 1980. În 2014, se duce cu adolescenţi ruşi plătiţi de stat să dea comentarii de căcat pe forumuri şi articole sub pseudonime precum „Gay Turtle" şi „Ass." Îi găseşti peste tot pe social media, unde se plâng că mass media occidentală critică ţara lor natală. „Cei din Crimeea voiau să fie invadaţi! Ne-au spus asta printr-un referendum organizat de soldaţii noştri!"

Cel mai dubios lucru la propaganda rusească e c-a mers, mulţumită unei anumite rase de cinic european care suferă de un scepticism patologic faţă de orice vine din America. Nu strică nici că Russia Today, acest Fox News al Orientului , are tone de dolari de cheltuit, deşi probabil ar trebui să-i cheltuie pe ore de gramatică, dacă e să ne luăm după comentarii.

Apoi, Coreea de Nord, cea mai dementă ţară din lume, s-a ofticat că porcii capitalişti americani de la Sony Pictures au făcut un film comic despre o tentativă de omor asupra liderului lor iubit, Kim Jong Un. Ţara a promis „o ripostă fără milă," iar un grup de hackeri numiţi Paznicii Păcii au trecut de securitatea celor de la Sony şi le-au făcut tot felul de probleme. Coreea de Nord a negat că ar fi fost în spatele tentativei de hacking , dar na. Marţea trecută, hackeri anonimi au ameninţat că vor ataca cinematografele unde se difuzează The Interview.

Misoginismul este o formă de etică în media jocurilor video

Confruntările n-au fost doar între occidentali şi orientali anul ăsta. Există o rasă de troli mai nasoală ca ăia post-sovietici, trolii adolescenţi plângăcioşi care nu-s în stare să facă sex. „ GamerGate", un hashtag inventat de Adam Baldwin, a început când o femeie numită Zoe Quinn a lansat un joc despre depresie pe Steam.

Subcultura gamerilor cu coaie albastre au atacat-o şi au inventat o poveste prin care Quinn s-ar fi culcat cu jurnaliştii ca să primească recenzii bune la joc şi au făcut o campanie întreagă prin care s-au chinuit s-o dea jos de pe internet. E o metodă eficientă care a mers şi în cazul Anitei Sarkeesian, o altă persoană cu vagin care a fost ameninţată cu moartea şi hărţuită pentru c-a făcut un joc video despre sexualitate şi gen în jocurile video .

Apoi s-a petrecut ceva incredibil, oamenii au realizat că majoritatea gamerilor sunt femei. Puştanii aroganţi cu scule şi-au dat seama că-s minoritari şi cu cât lătrau şi guiţau mai rău, cu atât pierdeau lupta.

Mă rog, abuzurile sunt mai groaznice ca niciodată şi nu pare că se vor ameliora în viitorul apropiat. Dar tabla s-a înclinat şi lună de lună cei din brigada GamerGate par mai puţin o minoritate oprimată, ci o bandă din ce în ce mai mică de rataţi.

Coperta Paper Magazine din iarna lui 2014.

Fundul lui Kim Kardashian a fost incredibil de puternic

Când aveam 16 ani, aveam un amic căruia îi plăcea pornoul extrem. Mi-a arătat nişte poze de pe calculatorul lui în care nişte femei îşi îndesau tot felul de dubioşenii în vagin: fructe, un pet, chiar şi o rachetă de tenis. Pentru mine nu era nimic erotic în asta. Era ca şi cum pornografia se parodia singură. Era extremă de dragul de a fi extremă şi când mă uitam la ea, mi se părea că mă uitam la cineva care urca pe Everest doar pentru că e acolo.

2014 a fost anul în care Kim Kardashian a „stricat internetul" cu fundul ei de dimensiuni improbabile. Imaginea, c-ar fi o nesimţire faţă de Photoshop să-i zici fotografie, îmi dă aceeaşi senzaţie pe care mi-o dădea pornografia acum mulţi ani. E atât de extremă, c-a trecut de faza erotică şi pur şi simplu există de dragul de a exista. Dacă ar fi fost sculptat de un artist, ar fi fost genială, e parodia supremă a ficaţiei culturii americane moderne faţă de zona pe care defecăm. Noi credem că ne uităm la fundul lui Kim Kardashian, dar de fapt ne uităm la cultura occidentală de care ne bucurăm cu toţii. Noi suntem acel fund.

Şi poate că asta marchează sfârşitul unei ere care început acum 20 de ani de la Sir Mix-a-Lot. Iubea fundurile mari şi nu putea să mintă. Fundul nu mai are unde să meargă în cultura noastră. Am ajuns la fundătura fundului în cadrul culturii internetului. De acum înainte trebuie să găsim o altă parte a corpului pe care s-o venerăm.

Toţi vrem să vedem vedetele goale

Când sunt gol arăt ca şi cum cineva a pus umplutură de cârnaţi într-un prezervativ şi l-a frecat pe jos printr-o frizerie. Partea naşpa e că trebuie să masturbez până intru într-o comă autoindusă seară de seară. Dar partea pozitivă e că hackerii n-o să-mi fure niciodată pozele de pe iCloud.

Dar vedetele ar trebui să se teamă, după cum s-a dovedit în cazul The Fappening , când pozele nud ale lor s-au răspândit pe tot internetul, pentru că toţi vrem să le vedem despuiate. Pentru că publicul crede că cei bogaţi şi celebri merită orice brutalitate dezumaninzantă, ciordirea pozelor lor nud de pe serverele Apple şi postarea lor pe net a fost văzută ca o crimă fără victime de majoritatea oamenilor şi nu ca o violare sexuală în masă, cum a fost de fapt.

Oamenii au dat vina pe tehnologia celor de la Apple, dar adevărul e că securitatea e mult mai dificilă cu cât oamenii ştiu mai multe despre tine. Întrebările de securitate pe care ţi le pune banca, precum „care a fost primul tău animal de casă?" sau „ce fel de maşină conduci?" sau „când e ziua ta" sunt bune, pentru că necunoscuţii n-au acces la ele. Dar pentru cei care-şi duc vieţile în public, genul ăsta de informaţii personale pot fi la o căutare de Google distanţă.

Problema este că toţi ducem vieţi din ce în ce mai publice. Punem din ce în ce mai multe informaţii online şi le analizăm cu algoritmi din ce în ce mai complicaţi. În câteva decenii vom ajunge la algoritmi care recunosc un câine într-o poză veche de-a ta şi-l corelează cu o poză cu acelaşi câine din albumul unei rude, şi-ţi fac legătura cu acel album în care i se dă şi numele, ceea ce o să facă întrebări de securitate precum „numele primului tău animal de casă" complet inutile.

Mai avem mult până la o astfel de violare a intimităţii, dar ce s-a întâmplat în 2014 ne-a arătat că nu mai avem chiar atât de mult pe cât credem.

Alicia Keys for # Bring Back Our Girls — Nnenna Agba (@NnennaA)October 14, 2014

Tot n-am recuperat fetele

Fetele! Fetele! Mai ţineţi minte când toţi voiam să fie eliberate fetele ? Acum câteva luni de zile făceaţi toţi gură pe Facebook, apoi o femeie în bikini şi-a vărsat o găleată cu apă pe cap în numele unei boli de care ai uitat deja şi ai uitat şi de ele, că era prea solicitant pentru memoria ta. Stai, despre ce vorbeam?

Până acum, 2012 a deţinut recordul pentru cea mai superficială şi jalnicăm campanie de pe internet cu un alt hashtag de care sigur ai uitat #Kony2012. #BringBackOurGirls părea mai promiţător, în sensul că acea campanie avea obiective reale. Nu conta că oamenilor de pe internet nu le păsase până atunci de răpirile din Nigeria. Am ignorat şi vedetele care s-au băgat în seamă în povestea asta. Oamenii de peste tot s-au înfuriat la comun.

Timp de o săptămână.

Apoi, s-a dovedit că celor din Boko Haram , gruparea de militanţi islamici care au răpit copiii şi au răpit mii de oameni în ultimii ani, nu le-a păsat de petiţiile de pe Change.org sau de hashtaguri şi au lăsat o generaţie de clicktivişti cu mâna în falcă.

Din fericire, a apărut ceva mai uşor: Ice Bucket Challenge pentru ALS. Tot ce trebuia să faci era să-ţi torni apă pe cap şi nu erai obligat să dai bani unei organizaţii caritabile. S-au făcut concursuri de tricouri umede şi am uitat de „fetele noastre."

Beneficiile acelei organizaţii caritabile au fost discutabile, dar provocarea ne-a dat un moment drăguţ alături de Patrick Stewart. Omul anului 2014 care a trolat fin tweetul lui David Cameron în care-l sună pe Obama ne-a arătat cum funcţionează un act caritabil.

Cam atât despre internet în 2014. De la acte caritabile false la războaie culturale şi nuditate gratuită, rasa umană e mai vehementă, mai furioasă şi mai amuzantă ca niciodată. Miza internetului în viaţa noastră creşte pe zi ce trece.

Urmăriţi-l pe Martin peTwitter.

Citeşte mai multe despre internet:

O femeie te învaţă cum să agăţi pe internet

Omul care luptă pentru un internet liber