Faceți cunoștință cu rusul nebun care cică va distruge NASA

Dacă vrei să înțelegi ceva despre ce face Rusia cu NASA și programul spațial american, ar trebui să cunoști bărbatul care se ocupă de asta: Dimitri Rogozin. Și nu există loc mai bun în care să începi decât orașul pe vremuri numit Stalingrad.

În toată nebunia asta cu naționalismul rus resurgent, a existat și o campanie care vrea ca Volgograd să revină la vechiul său nume, Stalingrad. Problema e că Josef Stalin a fost… na, Josef Stalin. Din cauza asta, Putin nu s-a băgat în promovarea schimbării de nume și a hotărât, în schimb, să lase locuitorii să hotărască. E clar că Putin privește era sovietică cu admirație și nostalgie – doar și el e un dur – dar până și lui i se pare că Stalin parcă prea a fost năbădăios, neîndurător și totalitar.

Ăsta e genul de conversație la care deputatul Dmitri Rogozin nu poate rezista.

Rogozin, șeful Comisiei Militar-Industriale (i.e. Industria de apărare a Rusiei) s-a băgat în schemă cu o postare pe Twitter în care a declarat că el personal „nu a avut niciodată vreun dubiu că orașul ar  fi trebuit să-și păstreze mărețul nume de Stalingrad. Nu de dragul lui Stalin, ci de dragul locuitorilor Stalingradului.” Ceea ce e ca și cum ai spune că oamenii prezenți la marșurile naziste nu făceau salutul nazist de dragul lui Hitler, ci doar voiau să ia ceva de pe un raft mai înalt.

Putin e probabil cel mai talentat – și foarte posibil singurul – practicant de arte marțiale din guvernul rus. Dar așa cum Putin are centura neagră la Taekwondo, Rogozin e la nivelul lui Chuck Norris când vine vorba de stârnit scandal pe Twitter. Are o abilitate incredibilă de a-i enerva pe alții pe rețeaua socială.

Rogozin nu e vreun dobitoc fără creier; vorbește fluent patru limbi străine și are doctorat. Și-a dat diploma în jurnalism… deși nu-mi dau seama în ce constă facultatea de jurnalism sovietic. Apoi a făcut și facultatea de economie… deși nu știu ce-a învățat de la profesorii ăia în afară de o listă lungă de idei proaste care nu funcționează. Și într-un final și-a dat doctoratul în Filosofie și Teoria Războiului. Acolo se pare că a învățat să se certe pe internet și să stârnească scandaluri.

Rogozin a avut o ascensiune destul de stabilă ca politician, și-a făcut drum în sus până în 2003, când a ajuns la conducerea partidului rus de extremă dreaptă Rodina. Potrivit jurnalistei liberale Anna Politkovskaia, „Rodina a fost creat cu scopul de a atrage alegătorii cu naționalism moderat departe de bolșevicii naționaliști extremiști.”

Odată ajuns în vârful partidului Rodina, Rogozin și-a continuat ascensiunea cu ajutorul abilității înnăscute de a provoca belele. Cum ar fi o campanie publicitară care a fost considerată rasistă și discriminatoare împotriva cetățenilor din Azerbaijan și din alte republici post-sovietice. Campania a  cimentat reputația pepenilor ca fruct preferat al rasismului și bigotismului internațional.

Infama campanie publicitară a lui Rogozin.

Când Rogozin a fost exilat din PR pentru acea campanie, și-a folosit timpul liber pentru a scrie o carte. Apoi a revenit la ascensiunea lui politică și a ajuns într-o funcție destul de înaltă cât să fie remarcat de oamenii cu influență. Prin 2008, oamenii ăștia cu influență și-au dat seama că Rogozin e cât se poate de enervant, așa că l-au trimis în Bruxelles, unde a fost ambasadorul rus pentru NATO.

Odată ajuns acolo, Rogozin a început imediat să-i scoată din sărite pe toți cei care nu erau ruși, în numele Mamei Rusia. A început să și posteze pe Twitter ca dementul. Cât a lucrat în cadrul NATO, Rogozin a făcut tot posibilul ca Georgia sau Ucraina să nu fie primite în alianță. Tot el a mai produs câteva videoclipuri inexplicabile în care conducea prin peisajul rural al Belgiei și făcea diverse comentarii și observații despre viața în Belgia. De exemplu, într-un astfel de videoclip explică faptul că expresia „durere în cur” înseamnă de fapt „imposibilitatea de a obține victoria” și că provine din vremea în care Napoleon a pierdut bătălia de la Waterloo din motive medicale legate de hemoroizi. Mai vorbește despre imposibilitatea de oferi mită unei camere de supraveghere a traficului pentru că nu există nicio gaură în care să bagi banii. A cumpărat și o sirenă pentru raiduri aeriene.

Poate că toate astea sunt dovezi de inteligență extremă în Rusia.

Pentru cei cu gusturi mai puțin rafinate, Rogozin a profitat de aceste mici emisiuni pentru a se filma cum împușcă tot ce-i iese în cale ca să demonstreze cum funcționează diverse arme.

Dar adevărata realizare a lui Rogozin ca Ambasador NATO, pe lângă videoclipul muzical patriotic care cheamă poporul la luptă, a fost lansarea videoclipului muzical de debut al soției sale pentru piesa Stay Forever. Tatiana Rogozina nu are doar o pasiune trecătoare pentru muzică – vrea să fie o senzație pop internațională. A înregistrat un album întreg care poate fi descărcat de pe net și a cântat la diverse recepții diplomatice. Nu se știe dacă oamenilor le place sau li se pare dubioasă. Probabil depind de cât de beți sunt.

Nu am adus în discuție aceste videoclipuri pentru a sublinia că Rogozin e un blegoman, ci pentru a arăta că nu s-a putut concentra pe rolul său de ambasador. Singura reputație pe care a reușit să și-o facă e că e un om direct, care postează pe Twitter toate secretele confidențiale în posesia cărora a intrat.

A, și am mai adus în discuție videoclipurile pentru a demonstra că Rusia a hotărât de ani de zile că-și bagă piciorul în NATO. Altfel de ce l-ar fi trimis pe Rogozin s-o reprezinte?

În orice caz, după niște mașinațiuni politice în Rusia, Rogozin a reușit să ajungă înapoi la Moscova unde și-a continuat ascensiunea (cu un mic ocol pe care l-a folosit pentru a face scandal și în Transnistria). Ca unul dintre principalii deputați, acum e în relație directă cu prim ministrul Dmitri Medvedev. Principalele lui activități în această funcție sunt să conducă Comisia Militar-Industrială a Rusiei și să posteze pe Twitter.

Rogozin le face privitorilor un tur prin Waterloo.

Cum e șeful complexului militar-industrial rus, Rogozin se ocupă, într-un fel, și de programul spațial al Rusiei. Nu intrăm în detalii birocratice, cert e că șeful agenției spațiale rusești îi dă raportul lui Rogozin, dar Rogozin nu administrează personal agenția. E ca diferența dintre un director al școlii și un profesor. Profesorul îi dă raportul directorului, iar, teoretic, directorul poate da buzna peste profesor în timpul unei lecții și poate să le dea noi teme elevilor. Doar că lucrurile nu funcționează chiar așa.

În fine, Rogozin e tipul care a cauzat toată agitația din jurul programului spațial american. În principal din cauza dramelor pe care le face pe Twitter.

Ce a precipitat furtuna legată de cooperarea spațială dintre Rusia și Statele Unite? În principal postările de pe Twitter ale lui Rogozin, care s-a apucat să-i ia pe americani la șuturi. Având în vedere că programele spațiale sunt mult mai complexe decât ce se scrie în presă despre ele, postările lui au primit o semnificație tot mai mare până când legiuni întregi de oameni și-au pierdut cunoștința și au trebuit să fie transportați pe salteluțe să se recupereze.

Nu mă înțelegeți greșit, nu spun că potențialul pentru haos și nebunie nu e incredibil de mare sau că drama asta nu aduce la lumină chestiuni importante despre baza spațială industrială americană. Dar momentan, avem de-a face cu un deputat care scrie tâmpenii pe Twitter. Deci nu, Rusia nu îi trage un șut organizației NASA și Rusia nu va distruge stația spațială în 2020.

Singurul lucru palpabil pe care l-a făcut Rusia până acum a fost să închidă stațiile GPS de la sol în Rusia. Practic, acuratețea unui receiver GPS poate fi crescută prin suplimentarea semnalului de satelit cu semnalul stațiilor de la sol. Această acuratețe crescută e foarte folositoare în aplicații militare și științifice, dar nu e un factor important în utilizarea GPS-ului de către civili. Mai mult, disputa despre stațiile GPS rusești de la sol au legătură doar parțial cu problemele dintre Rusia și Ucraina. Disputa are legătură mai mult cu obiecțiile americanilor la faptul că ar trebui să găzduiască niște stații la sol pentru GPS-urile rusești, numite GLONASS. Problema asta a apărut din cauză că niște unii din Statele Unite se tem că Rusia va folosi stațiile pentru a colecta informații americane secrete.

Să nu uităm totuși că acțiunile spun mai multe decât cuvintele. E important să ne amintim asta mai ales acum, când cuvintele lui Rogozin sunt atât de gălăgioase încât oamenii le confundă cu acțiunile.

O să avem motive să ne îngrijorăm abia când o să apară declarații oficiale din partea organizațiilor spațiale rusești. Iar dacă Rusia va trece de la declarații oficiale la măsuri concrete, atunci e momentul să ne panicăm.

Dar până atunci ar trebui să ne dăm seama că Rogozin ne trolează și s-o luăm ca atare.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre Rusia:

Am vorbit cu bărbatul care a fost numit „Creierul lui Putin”

P de la Putin: Un nou alfabet politic a fost lansat în școlile rusești

Fotografii dubioase dintr-o arhivă online rusească