FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

M-am infiltrat undercover în cea mai dură închisoare din America

America bagă în închisori mai mulți oameni decât orice altă țară din lume.
19 August 2014, 10:47am

Toată lumea știe că America bagă în închisori mai mulți oameni decât orice altă țară din lume. Dar ceea ce nu știe lumea e că, dacă ești cetățean american, ai mai multe șanse să fii închis decât dacă ești chinez, rus sau nord-coreean; că în State, în momentul de față, populația din închisori (2,3 milioane de deținuți) face cât populațiile combinate din Estonia și Cipru; și că, odată ce un american a ajuns în închisoare, are tendința să se întoarcă în repetate rânduri.

Potrivit unui studiu recent al Biroului de Justiție – o agenție din Departamentul de Justiție al Statelor Unite – în șase luni de la eliberare, 28 de procente dintre deținuți sunt arestați pentru o nouă infracțiune. După trei ani, cifra ajunge la 68 de procente, iar după cinci ani, la 77 de procente. Dar rata de recidivism a fost întotdeauna îngrozitoare în Țara Celor Liberi. Centrul de Cercetare Pew a publicat propriul raport al problemei în 2011; concluzia n-a fost veselă. Prea mulți infractori ies din închisoare gata să încalce legea din nou și mai mult de patru din zece din infractorii din America se întorc la închisoare în cel mult trei ani de la eliberare.

Cum încercăm să schimbăm mediul care a făcut pe cineva să încalce legea? Și dacă asta e imposibil, care e cel mai bun mod prin care societatea se poate proteja? Am vrut să aflu asta. Și am vrut să aflu cât din ce știam eu despre închisori era adevărat. Așa că le-am scris închisorilor din toată lumea și le-am cerut să-mi ofere acces.

Rusia, China, Hong Kong, Laos, Tailanda, Malaezia, Japonia, Jamaica, Suedia, Norvegia, Franța, Marea Britanie au refuzat toate, pe motiv că nu-mi puteau garanta siguranță. Închisoare din Zimbabwe mi-a spus că cererea mea a fost luată în considerare, dar până la urmă m-a refuzat. Am trimis un e-mail și la Guantanamo Bay, dar n-am primit niciun răspuns.

Tocmai când era să renunț, am descoperit că puteam intra în închisoare în America drept „deținut voluntar undercover". Dacă respectam procedura, puteam obține acces la facilitățile din Arizona, Kansas, Nebraska și Dakota de Nord. Relațiile pe care le am printre avocați m-au ajutat să-mi fabric o poveste plauzibilă: Fusesem arestat pentru conducerea mașinii pe contrasens și posesie de metamfetamine. Ceea ce e foarte amuzant pentru că a) nu am permis de conducere și b) habar nu aveam ce-s alea metamfetamine.

Autorul în timpul tunsului regulamentar

Nu credeam că în America poate exista un lagăr de concentrare. Până am văzut unul cu ochii mei în Phoenix, Arizona. Maricopa County e un loc cu legi confuze în care deținuții cu sentință și cei fără sentință petrec vremuri grele împreună. Maricopa îmbrățișează Pheonix, unul dintre cele mai conservatoare și violente orașe din statul Arizona. Cea mai mare pată pe obrazul Americii sunt cele șase închisori din Maricopa County. Una dintre ele a fost la un moment dat atât de plină încât, în 1993, șeriful a trebuit să instaleze în deșert corturi din perioada războiului coreean ca să facă față fluxului de deținuți.

Poreclit „Orașul Corturilor", iadul acesta e teritoriul personal al șerifului Joe Arpaio, auto-proclamat „cel mai dur om al legii din America". Ales în 1992, Arpaio a câștigat șase campanii electorale și a trecut prin mai multe procese. Veteran al armatei americane și fost ofițer la Agenția Anti-Drog timp de 33 de ani, Arpaio a înființat grupuri de femei și bărbați înlănțuiți pe la mijlocul anilor '90 pentru a scădea rata infracțiunilor. Tipul ăsta a reușit să iasă basma curată după ce a înlănțuit deținuții, i-a abuzat și a înființat Orașul Corturilor pentru că are mandat de la popor. Arpaio e un boss politic cu rată de aprobare de 80 de procente, iar populația continuă să-l voteze.

De-a lungul anilor, am citit multe despre Arpaio, nu știu în ce măsură sutn adevărate toate. Am auzit că-i hrănește pe deținuți cu mâncare atât de expirată încât are culoarea verde, că se laudă că sunt mai bine hrăniți câinii închisorii decât deținuții etc. Arpaio mai susține că are o relație deschisă cu presa, pentru că nu are nimic de ascuns. Până la urmă, a trebuit să insist ani de zile și să negociez (adică să-l pup în cur) ca să primesc undă verde și să devin deținut în lanțuri în închisoarea lui Arpaio.

Am petrecut câteva zile în Towers Jail, una dintre unitățile funcționale din cadrul MCSO. La fel ca restul unităților, era super aglomerată. Fusese construită în 1982 cu capacitatea de 360 de deținuți, dar găzduia 800.

Când am sosit, unul dintre gardieni – un atropoid imens și slinos – m-a fixat cu privirea și a spus: „Cred că-i trebuie un tuns." S-a dovedit că toți infractorii sunt rași în cap la sosire – dar numai cei de sex masculin; femeile sunt scutite de acest tratament înjositor.

Am fost dus de braț de un gardian până la dormitor. Am observat un graffiti zgâriat pe perete: „Închisoarea asta e sărutul unei pizde de oțel."

Doi bărbați schimbau priviri pe furiș prin Plexiglas. „Terminați, bă, poponari împuțiți!" le-a strigat gardianul. „Faceți de râs umanitatea!" Tragedia și comedia se suprapuneau cu teroarea și farsele în Maricopa County.

Un alt gardian i-a repezit pe niște deținuți îmbrăcați în dungi și apoi s-a întors spre mine: „Reynolds, cred că te plac ăștia", a rânjit. „Am impresia că vor să te fută-n cur. Ce părere ai? Știu că englezilor le place poponăreala."

M-am uitat la deținuții din dormitoare. Unii dormeau pe unde apucaseră, alții jucau cărți, câțiva transpirau pe lângă uși, în speranța că vor fi eliberați mai devreme. Alții stăteau în câte un colț, cu o privire goală și tâmpă. Păreau nefericiți în cel mai profund sens al cuvântului.

În „Orașul Corturilor", două mii de deținuți trăiesc la temperaturi de 50 de grade în timpul verii. Înăuntrul închisorii, unitățile sunt la fel de aglomerate și dure. În această cultură, reabilitarea e un concept străin. Prizonierii sunt amenințați și asaltați în mod constant.

Unii deținuți erau trimiși în lanțuri să culeagă gunoaiele din suburbie sau să-i îngroape pe săraci și pe homleși în morminte anonime. Toți deținuții poartă uniforme în dungi. Dar au lenjerie intimă roz ca să le îndulcească situația. Boxerii și șosetele roz au fost introduse în 1995 după ce personalul s-a plâns că lipsesc boxeri în valoare de 48 000 de dolari. S-a dovedit că deținuții îi vindeau în barurile din Phoenix la prețul de zece dolari. Conducerea închisorii s-a gândit că dacă le fac de culoare roz, n-o să mai aibă curajul să le vândă. Ca bonus, toți deținuții sunt transportați de la și până la închisoare cu cătușe roz.

Imuni la orice sentiment, gardienii din Towers Jail te dezbracă și-ți lucrează egoul cu un set de clești și o torță. „Pentru mine sunt toți niște nenorociți", mi-a spus un paznic. „N-ar fi aici dacă n-ar fi făcut ceva rău."

Îmi amintesc de un deținut – un specimen palid și slab – care stătea la intrarea în dușuri. Era dezbrăcat, cu un prosop roz în jurul șoldurilor și niște șlapi portocalii. „Bucurați-vă de ziua asta afară!" le-a strigat celor în lanțuri. „E mai bună decât moartea roșie și tartarul de gândaci." Moartea roșie e iritația îngrozitoare pe care o faci aproape imediat ce intri la închisoare.

Mulți deținuți fac contrabandă cu tot ce apucă. Totul e transportat în cur.

„Multe țigări au gust de căcat", a spus un deținut, „pentru că sunt transportate în cur."

Nu sunt țigări, nici cafea, nici piper, nici ketchup și nici pornografie. Aici, deținuții primesc două mese pe zi, niciuna cu carne. Mâncarea e de multe ori mucegăită și ți se fac teste pentru depistarea drogurilor în toiul nopții.

Dacă un deținut vrea să fie consultat de un doctor, trebuie să plătească pentru acest privilegiu. Dacă vrea să scrie acasă, nu primește hârtie și plic, ci doar o carte poștală cu mutra șerifului Arpaio. Tot acest tratament, spune șeriful, are scopul de a-i descuraja pe deținuți să mai comită infracțiuni.

Dar oare funcționează politica asta? Nu prea. Rata infracțiunilor în Phoenix (414,8 la 100 000 de persoane) tot e mai mare decât media în Statele Unite (301,1 la 100 000 de persoane, în 2012). Închisorile suprapopulate din America sunt depozite de săraci, drogați și bețivi. Oare au luat în considerare faptul că tratarea problemelor cu drogurile și băutura ar putea scădea rata de recidivism și numărul deținuților din închisori? Din ce am văzut eu, nici nu le-a trecut prin cap. E ironic că o internare la un centru de reabilitare e mai ieftină decât să ții deținuții în închisoare.

Schimbarea are loc foarte lent. Oamenii nu votează politicienii care vor să reformeze sistemul corecțional. Și totuși America e destul de liberă cât să-mi permită să trăiesc în închisorile ei și să-i observ politicile de aproape. Am înțeles multe despre cum funcționează închisorile ca afacere. În închisorile județene, șeriful se poartă ca un antreprenor. Primește bani pentru fiecare persoană zilnic și dacă nu menține paturile pline, pierde bani. E și în interesul corporațiilor să păstreze închisorile pline, ba chiar supraaglomerate, cum e Orașul Corturilor. Industria închisorilor în State valorează, totuși, 80 de miliarde de dolari.

De ce i-ar păsa acestei industrii de reabilitarea deținuților? Cât am fost acolo, m-am convins că nu-i pasă nici cât negru sub unghie.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre închisori:
Interlopii români iubesc social media
El Salvador bagă la închisoare femeile care pierd sarcina
De la cuțit la pensulă