FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Cot la cot cu domnul Neculai din Cluj-Napoca

Perceput de unii ca o sursă de spiritualitate nemaipomenită, Domnul Neculai, un maestru în reciclări, a ieşit din anonimatul străzilor clujene printr-o pagină de Facebook.
9.2.12

Perceput de unii ca o sursă de spiritualitate nemaipomenită, domnul Neculai, în vârstă de 41 de ani, un maestru în reciclări, a ieșit din anonimatul străzilor clujene prin acestă pagină de facebook, făcută de niște tineri trecători cu un aparat foto și puțină bunăvoință. Fotografia a stârnit peste 5 500 de like-uri și peste 650 de comentarii, iar peste 1 300 de persoane l-au votat ca exemplu bun pentru societate, în poll-ul de pe aceeași pagină. A trebuit să-l cunosc, mai ales în perioada asta în care România duce lipsă de lideri. Așa că l-am rugat să mă inițieze și pe mine în taina colectării, îmi timp ce-mi povestește viața.

Neculai s-a născut la Fălticeni, a crescut fără părinți la internat, a făcut o școală profesională prin Suceava și a lucrat pentru puțin timp în construcții, ca zidar, betonist și zugrav, toate în același timp. Apoi a fost luat în armată unde, spune el, a crescut 20 de porci și o iapă, pe care o chema Doina și pe care o ungea cu vasilină ca să o scape de o boală gravă, nu se știe care. După militărie însă, nu și-a mai găsit de lucru decât la Cluj, pe tren, unde vindea ziare la negru, ceea ce i-a creat foarte multe relații la Poliția Feroviară.

Ziarele i-au deschis lui Neculai apetitul pentru hârtie, așa că acum patru ani s-a făcut colector. Cu un asemenea job, n-ai cum să rămâi șomer. Lista lui de obiecte reciclabile este cuprinzătoare, după cum se vede pe pancarta pe care i-a făcut-o un inginer, pentru 30 de lei. Are și clienți fideli care îi dau saltele, pe care le duce la un meșter ce face din ele dormeze. Dar specialitatea sa rămâne cartonul la 20 de bani kilogramul, pentru că se găsește peste tot, mai ales la magazine și la restaurante, printre care Vel Pitar și McDonald’s, unde e deja cunoscut și servit imediat. Toată lumea din spatele tejghelelor îl salută cu respect, iar dacă nu au maculatură pe moment, îi promit că o vor păstra special pentru el și n-o vor da la competiție, adică la gunoieri.

Desigur, ocazional am cercetat și tomberoane și-am adunat și niște cutii de pizza aruncate pe stradă. Mi-a explicat cum să leg și să împăturesc cartonul astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu în vehiculul său lung de 2, 60 metri. I l-a construit un meșter, după indicațiile sale, pentru 370 de lei. Inițial era cu un metru mai lung, dar s-a scurtat în urma unui accident de mașină. Are doar cu un Neculai putere și, deși respectă semenele de circulație, șoferul este claxonat și înjurat la ordinea zilei. Neculai însă nu bagă în seamă cocalarii grăbiți.

Drumul nostru a fost pavat cu vreme aspră, dar palmele lui plate s-au adaptat. Mi-a zis: „Când muncești, te încălzești și fizic, și sufletește”. Filosofia lui de viață este „minciuna costă o avere”. A respectat-o mereu și de-aia n-are nimic pe conștiință. Ba mai mult, când l-am invitat la o haleală pe cinstea mea, a refuzat. Mi-a explicat că e prea mândru ca să primească de la alții, așa că are grijă să aibe mereu mâncare. Totuși, a luat 100 de lei de la un domn care voia să facă o poză cu el, pentru că asta nu e miloagă, e prestarea unui serviciu. Celebritatea îi priește la buzunar. Și-l face fericit, pentru că acum lumea îl salută și îl sună zilnic.

Prietenii însă cică sunt toți nemernici și profitori. Doar 10% îl cazează, noaptea, iar unii îi fură banii când doarme. De căruț însă nu se atinge nimeni, pentru că e păzit de Anca 1 și Anca 2, două cățele care se țin după Neculai de vreo patru ani. Ele au fost lângă el când a stabilit recordul de 160 de kilograme de carton reciclat în trei ore. Ca să sărbătorească recolta pe-o zi, Neculai bea câte o bere în diferite crâșme care au și televizor.

Singura problemă a sa este că n-are buletin, iar în România, dacă n-ai buletin nu exiști. Noroc că are Facebook.