Quantcast
High hui

Am fost în Christiania

Christiania e comunitatea infamă din Copenhaga, unde se locuieşte ilegal în case părăsite şi pe toate străzile se vinde iarbă.

Karley Sciortino

Karley Sciortino

Christiania e comunitatea infamă din Copenhaga, unde se locuiește ilegal în case părăsite. Mi-a fost descrisă ca un orășel magic, unde pe toate străzile mișună băieței sexy și se vinde cannabis. Așa că m-am dus direct acolo imediat ce am ajuns în Copenhaga. Cum și eu locuiesc ilegal într-o clădire, am o slăbiciune față de toți ceilalți ca mine. Am vrut să mă apropii de oamenii mei.

Orașul Christiania e un stat independent auto-proclamat, cu o populație de 850 de locuitori, care se întinde pe 85 acri. A fost fondat în 1971 de un grup de hipioți, anarhiști și idealiști care au ocupat barăcile militare abandonate din Copenhaga. Una dintre șmecheriile orașului e că locuitorii pot face comerț legal cu cannabis. Autoritățile au tolerat chestia asta timp de peste 30 de ani, dar din 2004 au existat eforturi constante de a încerca normalizarea statutului legal al comunității.

Sufletul comerțului cu cannabis din Christiania e strada Pusher. A trebuit să fur poza asta de pe internet pentru că de câte ori scoteam aparatul să fac o poză, toată lumea se uita la mine cu privirea fioroasă de genul „FĂRĂ POZE” și mârâiau printre dinții nespălați.

Deși iarba e aici la loc de cinste, orașul a adoptat în 1979 o politică împotriva drogurilor tari, politică pe care o susține până în ziua de azi.

Multe dintre casele din Christiania au fost construite chiar de locuitorii lor. Unele nu respectă standardele de igienă și siguranță, le lipsește apa sau electricitatea, dar nu contează. Acesta e un alt motiv pentru care guvernul vrea să pună capăt acestui paradis de hipioți și loseri.

Mă gândesc că cineva spart bine de tot a avut ideea acestei căsuțe spațiale și cumva omul a reușit să-și pună visul în aplicare.

Mi-ar plăcea să locuiesc aici.

Ca să ieși din Christiania, trebuie să treci pe sub semnul pe care scrie „Acum intrați în Uniunea Europeană”. Mi s-a părut drăgălaș.

Mai târziu în aceeași seară, am fost într-un loc care se chema Spunk Bar. Se pare că „spunk” înseamnă dulciuri în daneză, dar mie mi s-a părut foarte amuzant.

Înăuntru, ne-am împrietenit cu niște localnici. Nu erau băiețeii drăguți la care speram, dar mi-a plăcut stilul lor. Cam așa se îmbracă puștii cool din Copenhaga.

Nu știu dacă în Copenhaga e mai multă heroină decât în alte orașe mari, dar e sigur o chestie care se face pe față. Când mă plimbam prin oraș, am văzut cel puțin trei oameni fumând chiar în mijlocul străzii, în fața tuturor. Fotografia asta am făcut-o în fața barului Spunk. Yum.

La câțiva pași distanță, am găsit asta. Drogurile tari și violența m-au făcut să-mi fie dor de patria liniștită și iubitoare a Christianiei.

Traducere: Oana Maria Zaharia