​Am vorbit cu omul de știință care le-a dat pisicilor LSD în anii ‘70

Astăzi, acidul e doar unul dintre numeroasele droguri pe care le iau oamenii pentru că nu se simt bine lucizi. Oamenii îl iau înainte de un concert, la un meci, îl folosesc ca să s​e lase de fumat sau îl expun prin​ casă drept artă. Dar prin anii '60 și '70, acidul lisergic dietilamid era considerat un compus chimic demn de studiat serios de către filosofi și oameni de știință, motiv pentru care dr. Barry Jacobs l-a testat pe pisici.

Jacobs e profesor la Institutul Neuroștiințific al Universității Princeton, iar în 1976, împreună cu o echipă din departamentul de psihologie al universității, a început să studieze cum afecta LSD-ul felinele. Pare un subiect bizar de cercetare, dar hei, era 1976, aveau acid, aveau pisici – ce altceva aveau de făcut?

Într-o s​erie de artic​ole publicate în jurnale farmacologice, Jacobs detaliază aceste experimente, în care administrau între zece și 50 de micrograme de LSD unui număr de feline pe parcursul câtorva luni și le observau reacțiile comportamentale. Drogarea animalelor cu psihedelice nu era un concept tocmai nou (s-au mai făcut astfel de ce​rcetări cu maimuțe, delfini și un elefant pe nume Tusko), dar studiile pe pisici măcar au contribuit la teoriile existente despre toleranța la droguri și, mai important pentru Jacobs, funcția unui receptor specific de serotonină care e considerat zona principală producătoare de halucinații în cazul drogurilor precum acidul.

În privința eticii, nu se poate spune că drogarea pisicilor a fost un lucru foarte corect, având în vedere că nimeni nu le-a cerut consimțământul, dar Jacobs spune că animalele au fost tratate corect și îngrijite corespunzător de grupul de experți. Ca să aflu mai multe despre descoperirile lor, l-am sunat pe Jacobs în biroul lui din Princeton să-l întreb ce a învățat din analizarea tripurilor pisicilor.

VICE: Cum arată pisicile pe acid? Păreau că se simt bine?
Dr. Barry Jacobs: Dacă erau câini, puteam să-ți zic mai ușor, pentru că ar fi zâmbit și ar fi dat din coadă. Ce pot să-ți spun e că niciuna dintre ele nu părea să se teamă. Am studiat comportamentul pisicilor ani de zile în laboratorul meu și atunci când o pisică se teme, se ascunde în fundul cuștii. Aveam cuști de pisici mari, curate, în care se puteau mișca în voie. Erau bine hrănite, primeau apă. Niciuna nu s-a dus în fundul cuștii să se uite de acolo cu groază spre noi. Unele alergau în toate părțile, se urcau pe pereți. Nu știu dacă pot spune că erau fericite. Dar păreau vesele și pline de energie, săreau pe-acolo. Unele dintre ele stăteau pur și simplu cuminți și se holbau ore în șir la pereți.

Ai avut vreun motiv pentru care ai folosit pisici pentru aceste experimente?
​Mi se pare imposibil să studiezi reacțiile și comportamentul unui șoarece, chiar și pe al unui șobolan. Dar pisicile sunt animale foarte expresive, atât emoțional, cât și comportamental, deci acesta a fost motivul. Aveam mii de șobolani în laborator, dar nu mi s-au părut animalele potrivite pentru acest experiment.

În studiu, spui că pisicile au reacționat la drog prin zvâcniri ale membrelor și abandonarea subită a activității de spălare. De ce sunt importante aceste trăsături comportamentale?
Habar nu am, serios. N-am de unde să știu exact, dar hai să-ți ofer o interpretare posibil corectă. În primul rând, acestea sunt comportamente naturale la pisici, nu sunt lucruri unice, pe care să nu le fi observat toată lumea. Dar drogul avea efect în valuri. Dacă urmărești o pisică timp de 12 ore pe zi, o să vezi că face lucrurile astea o dată, de două ori, dar în cazul de față, unele făceau activitățile astea de 100 de ori pe oră, deci era un fenomen produs de droguri.

Deci de ce își lingeau atât de mult labele?
​Mă gândesc că probabil avea legătură cu faptul că le crescuse sensibilitatea labelor. Poate simțeau că ceva li se mișcă pe labe, cum se întâmplă când ai halucinații pe acid.

După publicarea studiului, ai avut reacții din partea grupurilor care apără drepturile animalelor?
​Nu, asta a fost demult… Și oricum, după ce am crezut că am aflat modul de bază în care funcționează drogul, am renunțat la studiu. Era și prea scump. Foloseam pisici cumpărate de o companie producătoare de medicamente și era prea scump să le cumpărăm noi. Pe cele din laborator le-am folosit luni, dacă nu chiar ani de zile.

Ai zice că ești iubitor de pisici?
Nu neapărat. Nu prea sunt eu cu animalele. Adică nu vreau bătaie de cap. N-am chef să scot un câine la plimbare, mai ales iarna. Nu vreau să-mi strice casa o pisică. Dar sunt ok. Dacă merg la cineva care are câine sau pisică, mă joc cu ei, sunt tare simpatici. Poate când o să fiu bătrân și decrepit, o să-mi iau un câine să-mi țină companie.

Urmărește-l pe Kyle Jaeger pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre acid:
Târgul Erotic Venus​ din Berlin…pe acid! M-am lăsat de fumat după​ un trip pe acid Religie psihedelică și sa​nctificați pe acid În sfârșit iau acid și băieții​ care fac hip-hop