Palestinienii gay sunt șantajați să lucreze ca informatori

Parada Gay Pride din Israel.

Saif se fâstâcește. „Mama și tata ar fi devastați și n-ar mai vorbi cu mine niciodată,” spune el, „și sigur aș fi ostracizat de comunitate.”

Saif se întreabă ce s-ar întâmpla dacă lumea ar ști că e homosexual. O astfel de informație în Palestina te poate costa viața. Deși orientarea lui sexuală nu e cunoscută de familia lui, Saif spune că poliția palestiniană știe că e homosexual și are dosare cu toate persoanele gay, pe care le șantajează pentru a le folosi ca spioni și informatori.

Saif, un student de 20 de ani care locuiește lângă Ramallah, centrul administrativ al Autorității Palestiniene, a aflat în februarie anul trecut că poliția i-a monitorizat relațiile sentimentale și de prietenie în ultimii ani. Un cumnat, pe care îl descrie ca „om deschis la minte care a călătorit prin lume”, a fost abordat de un prieten de-al lui polițist care l-a întrebat dacă știe pe cineva numit Saif, după care i-a spus detalii despre prietenii lui Saif și activitățile lui zilnice.

„M-a avertizat că dacă le-aș părea vreodată folositor, polițiștii ar putea folosi dosarele pentru a mă convinge să le dau informații despre activiștii politici din sat.”

Saif.

Înființată prin acordul Oslo din 1993 semnat între Israel și Palestina, Autoritatea Palestiniană posedă puteri limitate în ariile Coastei de Vest și a fâșiei Gaza, coordonând cu Israelul zonele care nu se află sub ocupație militară directă. Din 2007, cele două teritorii au fost separate politic între partidele rivale – PA Președintele Mahmoud Abbas și partidul lui Fatah de pe Coasta de Vest și Hamas din fâșia Gaza. În ultimele luni, forțele PA au încercat să preia controlul orașelor, iar natura temperamentală a Coastei de Vest creează un mediu în care minoritățile sociale sunt ținta șantajelor.

Deși legea palestiniană nu consideră homosexualitatea o infracțiune, e tabu social să recunoști că ești gay. Saif crede că s-a ales cu supravegherea PA în urma primei lui relații cu un homosexual foarte cunoscut. „Am auzit tot felul de povești,” a spus el, „cu tipi care erau sunați din senin și li se ordona să vină la secția de poliție, dacă nu voiau ca familia lor să afle orientarea lor sexuală.” În mod surprinzător, PA a refuzat să comenteze acuzațiile.

În contrast cu societatea conservatoare a Palestinei, Tel Aviv, cel mai mare oraș din Israel, are o comunitate LGBT foarte activă. Potrivit avocatului Shaul Gannon, din organizația LGBT israeliană Aguda, aproximativ 2 000 de homosexuali de pe teritoriul Palestinei locuiesc în Tel Aviv. Majoritatea se află aici ilegal, nu reușesc să-și găsească de lucru și nu plătesc taxe la stat.

Gay Pride în Israel.

Palestinienii primesc azil în statul israelian de obicei, dar există și o paranoia cum că forțele palestiniene ar fi pe mână cu cele israeliene. Din acest motiv, puțini palestinieni văd asta ca pe o opțiune, pentru că ar putea duce la excluderea lor din propria comunitate. În cei 17 ani în care a lucrat cu Aguda, Gannon își amintește că doar 60 de persoane au acceptat ajutor din partea statului, dintre care doar zece locuiesc în Israel oficial, prin ordin juridic.

„Nu vin la noi oameni bogați,” spune el. „Oamenii aceștia știu cât de importantă e onoarea pentru familie. Vor fi considerați imediat colaboratori și vor fi închiși sau condamnați la moarte. Dacă se întorc, vor trece prin torturi cumplite și mulți dintre ei vor fi uciși. În Gaza, bărbații care se întorc sunt obligați să meargă la cursuri despre credința musulmană și despre greșelile din comportamentul lor.”

Membri prietenoși ai poliției palestiniene.

Viața clandestină în Israel și rasismul față de arabi sunt noi bariere pentru cei care părăsesc Palestina. Unii trăiesc pe străzi sau se prostituează. „Își duc viața de pe o zi pe alta,” explică Gannon. „Când ți-e foame sau ești dependent de droguri, asta se întâmplă. Sunt pericole mari, poți fi oricând bătut sau jefuit de clienți sau prins de poliție. Dacă au un iubit, au adăpost și-și pot căuta de muncă.”

O petrecere într-o casă din Ramallah unde erau prezenți mulți bărbați gay.

Majd, un bărbat palestinian homosexual, provine dintr-un sat de lângă Jenin, în nordul Coastei de Vest. E o zonă cu valori sociale conservatoare și adăpostește multe grupuri politice musulmane. Obținînd permisiunea de a vizita un spital din Ierusalim în aprilie, tânărul de 23 de ani a profitat de ocazie pentru a se întâlni cu iubitul lui israelian și a se plimba prin Centrul Vechi al orașului împreună cu acesta. Poliția le-a cerut actele și, cum Majd nu era internat la spitalul respectiv, au fost arestați și chestionați separat.

„Au spus că voi avea probleme grave, că prietenul meu avea o bombă în mașină și că o să mă bată,” își amintește Majd. „Nu știu despre ce vorbeau, nu înțelegeam nimic.”

În timpul interogațiilor, le-a dezvăluit că e homosexual și le-a explicat naura relației lui cu însoțitorul israelian. A fost dus într-o altă cameră unde a fost fotografiat, i s-au luat amprente și i s-a dat un telefon. Bărbatul de la celălalt capăt al firului s-a prezentat cu numele de Alon și a spus că era un ofițer din organizația israeliană Shin Bet.

Vorbea în arabă și, după ce fusesem tratat atât de dur, mi s-a părut blând, își amintește Majd. Știa multe despre Coasta de Vest și m-a întrebat unde locuiam și unde făcusem facultatea. Îmi știa orașul natal. Înainte să fie eliberat, Majd a trebuit să meargă la o întâlnire secretă cu Alon câteva zie mai târziu. „Simțeam că o să am mari probleme,” a spus Majd. „Dacă nu mergeam, eram sigur că israelienii vor informa Autoritatea Palestiniană, care vede homosexualitatea ca pe o boală. Faptul că mersesem în Israel m-ar fi făcut și trădător.”

Majd s-a întâlnit cu Alon într-o dup-amiază de duminică la un punct de control militar numit Qalandia. La sosire, a fost percheziționat până la piele și i s-a spus să aștepte vreo două ore, după care a fost dus într-o cameră și a fost fotografiat în fața unui panou cu numele lui și cu niște caractere în ebraică. „Au făcut să fie vizibil că mă aflam în Israel. Au nervoși că întârziasem și, atunci când le-am spus că străbătusem o distanță lungă din nord, știau că mint, și mi-au zis numele orașului unde fusesem. Mă urmăriseră prin telefon.”

Poliția undercover din Israel arestând un băiețel palestinian acuzat că aruncase cu pietre în soldații israelieni.

A intrat Alon și a amenințat că-l va aresta pe Majd atunci când acesta a cerut un avocat. Alon l-a chestionat despre situația politică din Ramallah și despre părerea oamenilor față de PA. I-a promis lui Majd că dacă va coopera, îi va aranja vizite în Israel cât de des dorea. „A spus că nimic nu e gratis și că dacă eram bun cu el, va fi și el bun cu mine, a spus Majd. A spus să-l sun dacă se plănuiau demonstrații. Voia să știe numele organizatorilor, ale oamenilor religioși din sate și numele copiilor care aruncau cu pietre în jeepurile militare israeliene. I-am spus că nu-l puteam ajuta.”

Cum e originar din zona Jenin, e periculos pentru Majd ca lumea să afle de orientarea lui sexuală. „Dacă prietenii mei de sex masculin ar ști asta, m-ar bate sau m-ar omorî,” spune el. „Tata n-ar putea să suporte ideea că fiul lui e gay. Părinții mei sunt religioși și privesc homosexualitatea ca pe o boală. Jenin e un loc în care e important să-ți protejezi numele. E periculos să îți declari public orientarea.”

Saif și Majd trebuie să trăiască în minciună, conformându-se societății. Saif crede că majoritatea bărbaților gay palestinieni ajung să se căsătorească cu femei pentru a-și face datoria față de familie și pentru a evita adevărul propriilor identități. „Mulți dintre bărbații aceștia nu sunt deloc atrași de femei, dar sunt presați de societate,” a spus el. „Un prieten apropiat de-al meu, care e gay, vrea să se căsătorească pentru că a ajuns să creadă că homosexualitatea „nu e normală”. Știu că și pe mine mă va presa familia în curând, dar nu mă voi căsători cu o femeie pentru că n-ar fi corect față de ea.”

Gay Pride în Israel.

Bineînțeles că Saif și Majd visează să se mute în străinătate.

„Dacă rămân aici, știu că imediat ce voi termina facultatea, părinții mei o să vrea să mă căsătorească,” explică Saif. „Dacă merg în străinătate, o să pot evita să le spun părinților mei adevărul. Sunt mândru că sunt palestinian și sper ca într-o zi să mă pot întoarce aici pentru a schimba atitudinile oamenilor, pentru că trebuie să luptăm cu toții peste tot în lume pentru drepturile femeilor și ale homosexualilor.”

Pentru Majd, singura mulțumire e să se poată bucura de bucuriile mici pe care alții nici nu le observă. „Aici ne ascundem tot timpul,” a spus el. „Sunt ateu, sunt gay și locuiesc într-un loc cu care nu mă identific deloc. Îmi doresc să mă pot plimba cu partenerul meu, să ne ținem de mână sau să stăm sub un copac împreună, fără să ne temem că o să ne judece sau o să ne bată cineva.”

Urmăriți-l pe Nigel și pe Lazar pe Twitter: @nigel_oconnor, @LazSim

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:

Homofobia cuprinde România

În România eşti bătut în stradă, pentru că exprimi o opinie

LGBT-iștii în flash-mob la MȚR

Noua Dreaptă n-are altceva mai bun de făcut

Am vorbit cu cei care protestau împotriva căsătoriilor gay în Paris

Homofobii fasciști ai Greciei au poliția și pe Dumnezeu de partea lor

Lupta dintre fascişti, antifascişti şi poliţie la Bristol Gay Pride