Pacienţii români sunt nişte masochişti care se autodistrug lent

Salut, mă numesc Doctor MedX și sunt medic rezident de trei ani. Am avut zece stagii de muncă prin spitalele din București și am trecut ca student prin majoritatea celor din Capitală. După zece ani de experiență am concluzionat că, singura decizie proastă pe care o pot lua este să rămân în țară. Așa c-o să plec în Germania. Acolo, dacă înveți limba și-ți faci treaba, te tratează corect (nu ca francezii, ca englezii sau mai ales ca românii). Între timp o să dau puțin din casă în fiecare ediție a acestei rubrici, ca să înţelegi cum funcţionează domeniul şi de ce naibii îmi iau tălpăşiţa spre alte meleaguri.

PACIENȚII ROMÂNI SUNT NIȘTE MASOCHIȘTI FĂRĂ PIELE NEAGRĂ ȘI BICI

În general am o părere foarte bună despre pacienţi. Sunt oameni speriaţi, săraci şi dezinformaţi, smulşi din lumea lor de o boală „extraordinară", pentru că în România foarte puţini merg la medic pentru un control regulat. Am cunoscut persoane cărora li se părea normal să halească o găină pe zi sau s-o ţină numai în orgii fără prezervative și mi-am dat seama că, pentru a afla ce boală au și a-i trata, trebuie să le descopăr mai întâi viciul. Despre o să vă vorbesc în acest articol, că tot se miră lumea de ce vor medicii taxă pentru spitalizarea celor aduşi în come alcoolice şi-n supradoze.

Cele mai mari probleme le-am avut la Floreasca, la secția de Toxicologie, cu pacienții drogaţi, beţi morţi sau care luaseră pastile ca să se sinucidă. Cât erau sedaţi şi tripați în lumea lor le facem spălăturile stomacale, dar odată unul a fost atât de agresiv, că şi-a smuls perfuziile. Un altul pe droguri a fugit din spital cu perfuzia în mână după ce a păcălit asistenta că se duce la wc. Din fericire l-au oprit la poartă înainte să ajungă pe stradă - medicul e responsabil dacă pacientul fuge din spital şi-l calcă maşina. Şi tot el e de vină când vreo „rudă" reuşeşte să-i strecoare droguri, ceea ce se întâmpla pe la secția de psihiatrie de la Spitalul 9. Un pacient a fost prins de un de bodigard cum primea o punguliţă chiar prin gardul de sârmă a spitalului. Prietenii drogaţilor zic că medicii sunt răi şi le ţin amicii-n sevraj, aşa că-i vizitează și îi susţin moral cu o doză. Iar noi ne trezim că reacţionează ciudat la medicamente sau anestezicul nu funcționează la operaţii din cauza chestiilor pe care le-au băgat.

Pacienţii vicioşi nu recunosc viciul ca și cauză a bolii, mai ales alcoolicii. La a treia zi de la internare o femeie bolnavă de ciroză hepatică auzea în minte o fanfară. Era paranoică, credea că asistentele voiau să-i facă rău şi că perfuzia fierbea. De fapt halucina de la sevrajul de alcool, de care era dependentă pe ascuns. A fost şocant pentru fii-su când a trebuit să-l conving s-o ducă la psihiatrie, că noi n-aveam gratii la geamuri sau oameni care s-o supravegheze. Riscam să sară. Altă dată un popă a fost adus inconştient la Urgenţe cu ambulanţa din provincie. Leşinase de la alcool. Când s-a trezit, voia să plece, credea că doar i se făcuse un pic rău de la primul păhărel de ţuică la cazan și coma alcoolică nu i se părea o problemă. Amuzant e că, în rest el chiar era sănătos. Așa sunt și ăia care beau spirt prin pâine şi află că la 39 de ani o să moară fără transplant de ficat.

Nici cu restul viciilor nu mi-e ruşine. O fumătoare cu ditamai tumoarea în piept mi-a explicat că era provocată de sentimentele ei nemanifestate. Aşa citise pe net. Boala nu avea legătură cu sudatul țigărilor timp de zece ani, cum făcea şi-n faţa mea la consult, pentru că o calma. Ca ea sunt şi ăia care şi-au tras-o neprotejat mulți ani şi se miră că rudele lor sunt bolnave de hepatită. Aşa am avut o fostă Miss Moldova, care era sănătoasă în aparenţă, dar a infectat o droaie de oameni cu hepatita B prin sex, inclusiv doi rezidenţi de la Medicină. S-a aflat abia după ce a născut doi copii bolnavi. Tot sexul le-a venit de hac şi unor tipi gay din Tulcea care o ţineau în gangbang-uri mai rău ca Hugh Hefner prin anii 80', iar apoi s-au mirat c-au ajuns toţi la spital cu hepatita C.

Mentalitatea oamenilor ăstora este că nu viciile le fac rău şi ţin de asta până ajung la spital în stadiul final al bolii. De-asta cred că toate cazurile de mai sus o să se termine probabil ca cel al unei femei de 33 de ani care a venit cu un cancer cervical (de uter), neextirpabil, mare cât bazinul, care nu dădea înapoi de la chimioterapie. Dacă ar fi venit mai devreme la control poate scăpa, dar în stadiul ăla o operaţie ar fi omorât-o garantat. Când s-a văzut refuzată de medici, pur şi simplu promitea mai multă şpagă. Refuza să accepte că banii n-o salvează de propria-i inconştienţă.

Fiecare dintre noi are cel puţin un viciu pe care îl apără cu îndârjire şi care la un moment dat ne dă de cap. E logic, ce dracu, dacă mănânci mult şi ajungi la 130 de kile, de ce te miră că faci diabet sau infarct? Dacă fumezi ca motorul unui Trabant, ce te miră c-ai cancer la plămân, gât şi stomac? Zic doar că e bine să ai o măsură-n viciile tale şi să mai dai şi o raită pe la medic, că nu degeaba se duce o bucată mare din salariul tău pe asigurarea aia de sănătate.

Pe de altă parte unul dintre motivele pentru care mă tirez din ţară este și că, dacă ai veni în timp util la spital, eu s-ar putea din cauza lipsei banilor să n-am o perfuzie de un leu fără de care nu pot să te operez. Aşa că gândeşte-te mai bine unde o să ajungi data viitoare când vrei să te faci pilaf, că s-ar putea să n-avem condiţii de cazat evadări din realitate.

Anterior: Ca să ajungi medic, trebuie să dai mai multă șpagă ca pacienții