FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Iarba și bunele maniere - Panicoșii

Omule, iarba n-are nicio vină că tu o folosești greșit.
12.8.13

Imagine cu un tăntălău care nu mai poate suporta iarba.

În ce privește iarba, există în lume două tipuri de oameni: cei care iubesc iarba și cei care nu se descurcă cu ea. Cei care o iubesc sunt, de obicei, oamenii cu care mă pot împrieteni. Iarba a fost catalizatorul inițial a multora dintre prieteniile pe care le-am legat la maturitate și tot iarba rămâne principalul motiv pentru care o ardem în continuare împreună.

Publicitate

Dar există și partea întunecată a ierbii – sau cel puțin partea întunecată care iese la iveală din oameni atunci când plantei nu-i place de ei. Ați auzit de asta: anxietate, paranoia, dorința de a te retrage în baie până trece nebunia. Nu-mi pot imagina cum de cea mai grozavă plantă din lume poate să aibă un astfel de efect, dar întotdeauna îmi dau seama cine are problema asta, din modul în care reacționează când cineva le oferă iarbă. Au în ochi privirea aia de „Nu mai pun eu botul la căcatul ăsta” și-și ridică mâna sus. Mereu simt nevoia să-i întreb de ce. Acestea sunt răspunsurile pe care le primesc de obicei, alături de reacțiile mele.

Am încercat. Mă panichează.

Ceva îmi face clic în cap când aud asta. Nu vreau să judec o persoană în funcție de preferințele ei personale, dar preferința asta înseamnă că eu și cu tipul ăsta n-avem motive să ne împrietenim. E foarte probabil să-mi fi dat seama de asta înainte să intre iarba în discuție, dar faza cu iarba a fost confirmarea finală. N-are rost să mai pierdem timpul împreună.

Și da, știu foarte bine la ce se referă. Am fumat și eu prea mult când eram mai mic și am avut atacuri de panică. M-am făcut praf acum câteva săptămâni când am mâncat niște prăjiturele cu cannabis, dar diferența importantă e că eu nu dau vina pe iarbă. Nu spun: „Mă face să mă panichez.” Pentru mine, biata iarbă e probabil la fel de panicată ca și mine când se întâmplă momente din astea. E responsabilitatea mea să moderez consumul, iar dacă mă fac vreodată prea varză, îmi amintesc că e un drog și că la un moment dat o să-mi treacă și o să fiu iar normal. Cred că e foarte ușor, dar oamenii nu înțeleg. Și critică iarba din cauză că au folosit-o ei greșit o dată.

Publicitate

Fumam și eu ca nebunul înainte, dar a început să-mi dea cu paranoia.

Asta mă cam sperie, sincer să fiu. Nu mă pot imagina în situația asta. Oamenii ăștia spun că fumau și ei la fel de mult ca mine, dar într-o zi, iarba a început să nu mai fie de acord cu ei. Am auzit asta de la mulți oameni de 20 și 30 de ani. Mă deprimă pentru că în categoria asta de vârstă mă aflu și eu. E ciudat să mă gândesc că într-o zi, relația mea pozitivă cu iarba s-ar putea deteriora, că s-ar putea ca mintea și corpul meu să respingă ceva ce am iubit atâta timp. Cea mai ciudată parte e că iarba ar fi exact aceeași plantă care este. Eu aș fi cel care se schimbă. Oribil.

Să nu vorbim despre asta. Eu încă cred că iarba alege ea cu cine vrea să aibă de-a face, iar eu sunt în relații bune cu ea. Mi-a zâmbit și i-am zâmbit înapoi. Am făcut dragoste de atâtea ori de-a lungul anilor și nu-mi pot imagina că într-o bună zi voi veni acasă și iarba o să schimbe foaia și o să-mi violeze mintea.

N-am fumat și nici nu vreau să fumez niciodată.

Nu am de ce să petrec timp în compania acestei persoane și asta n-are legătură cu iarba. E vorba de cât de deschisă e la minte. Aș fi la fel de iritat în prezența unei persoane care spune că mâncărurile ciudate sunt scârboase sau că revistele de bandă desenată sunt pentru copii. În plus, persoana asta a permis unui set de reguli vechi și tâmpite să-i dicteze percepția asupra lumii. Toți cei care trec prin viață consumând doar substanțe intoxicante legale ratează cele mai mișto stări alterate. Dacă o persoană nici măcar nu vrea să încerce ceva și să-i dea o șansă să-i răstoarne percepția asupra lumii, atunci pun pariu că are multe trăsături de caracter care nu s-ar potrivi deloc cu ale mele.

Publicitate

Sunt în perioada de eliberare condiționată.

La scuza asta, reacționez așa cum fac când sunt acostat de un vagabond în New York sau în Philadelphia: compasiune tăcută fără contact vizual.

N-am fumat niciodată, abia aștept! Hai să-i dăm drumul!

Stai așa, bă, băiatule. Eu vreau să mă relaxez. Iarba mea e foarte tare și n-am idee cât de mult e prea mult pentru o persoană obișnuită care n-a mai fumat niciodată.

Lista de mai sus e o prostioară, dar aș vrea să trecem la probleme mai serioase și să-l aplaud pe un jurnalist care de curând a început să susțină iarba după ce mult timp a fost împotriva ei. Da, Sanjay Gupta. Despre tine vorbesc!

Chiar dacă i-a recunoscut lui Piers Morgan că iarba îl urăște și că a devenit anxios prima oară când a încercat-o, Gupta a mai făcut cercetări și și-a schimbat total opinia. Acum va avea o emisiune pe CNN cu care vrea să-și spele păcatele trecutului. Se numește Iarba. Bravo ție, băiatule. Aș fi vrut să fi venit la mine mai devreme, te-aș fi scutit de cercetări. Toate cercetările de care ai fi avut nevoie ca să-ți schimbi părerea se află într-un borcănel de pe biroul meu.

@ImYourKid

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Sunt cazuri în care meriți să iei țeapă

Vezi și documentarul Eticheta ierbii