FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Epidemia de SIDA din Rusia e tăcută și brutală

Când mi-am întrebat prieteni ruși dacă învățaseră la școală ceva despre bolile cu transmitere sexuală, unii au răspuns: „Nu, am învățat în cel mai bun mod: prin propria experiență.”
4.7.13

O vitrină sexi care celebrează Anul Nou în Moscova, Rusia. Țara abundă în reclame încărcate de sex, dar educația despre HIV lipsește aproape cu desăvârșire.

Într-o dimineață însorită neobișnuită din St. Petersburg, Rusia, Nikolai Antonovich (nu e numele lui real) a primit un telefon prin care a fost chemat de urgență la clinica locală. După ce a stat ore în șir în camera de așteptare, asistena i-a strigat numele, l-a condus într-o cameră mică și l-a informat cu răceală că e infectat cu HIV. Apoi i-a citit mecanic dintr-un pliant, informându-l că era împotriva legii statului rus să aibă relații sexuale cu un alt cetățean rus fără să-l informeze pe acesta că suferă de o boală incurabilă transmisibilă. După care a fost expediat, fără recomandări, fără consiliere, fără măcar o bătaie pe umăr, de consolare. A fost un proces rece și formal, ca orice procedură birocratică – de parcă ar fi fost anunțat că n-a primit o viză.

Publicitate

Povești ca cea a lui Nikolai sunt, din păcate, foarte des întâlnite. Între 2001 și 2009, ratele de infecție cu HIV a scăzut peste tot pe glob (până și în Sahara) cu 25 la sută, dar a crescut dramatic în Rusia, Europa de Est și Asia Centrală. Potrivit ultimelor rapoarte UNAIDS, cifra oamenilor infectați cu HIV din regiune a crescut de la 970 000 la 1,4 milioane din 2001 până în 2011, iar cifra deceselor cauzate de SIDA a urcat de la 76 000 la 92 000 între 2005 și 2011. Pe lângă asta, doar un sfert dintre pacienți primesc tratament, din cauză că boala e stigmatizată de societate. Conform UNAIDS, e „singura regiune în care rata HIV e în creștere.”

În fiecare an, guvernul declară că și-a propus să combată SIDA, dar rezultatele nu se văd niciodată. Programele implementate prin ONG-uri și fondate de Fondul Global Împotriva SIDA s-au încheiat de ani de zile, în special din cauză că Rusia se consideră o putere globală care ar trebui să doneze altor țări, nu să primească ajutor. Guvernul rus vrea să prezinte Rusia ca pe un lider global puternic și e dispus să riște câteva mii de morți în plus pentru asta.

Apoi mai e atitudinea toxică a țării față de cei care au virusul. La fel ca și în America anilor '80, cei infectați sunt tratați ca niște paria. Oamenii bolnavi de SIDA își pierd prietenii, partenerul de cuplu. Rudele lor se tem să dea mâna cu ei. Un bărbat mi-a povestit că ducea spre casă un autostopist și când i-a spus că era infectat cu HIV, acesta a sărit imediat din mașina aflată în mișcare.

Publicitate

SIDA e privită ca o boală a dependenților de droguri, iar aceștia sunt tratați ca niște infractori și ratați care trebuie disprețuiți, nu ca persoane care au nevoie de ajutor. Majoritatea oamenilor se simt stigmatizați și se tem să meargă la spital, a declarat             pentru Washington Post Anya Sarang, președinta Fundației Andrei Rilkov pentru Sănătate și Justiție Socială. „Doctorii spun că oamenii vin la spital când sunt deja în stare foarte proastă.” Deși unele tactici de prevenire a dependenței sunt tolerate în Rusia, programele de substituire populare în alte țări, precum centrele de metadonă, sunt ilegale. Guvernul susține că furnizarea de seringi sterile și de programe de substituire încurajează oamenii sănătoși să-și injecteze heroină. Asta e logica guvernului: Dacă te porți oribil cu dependenții de droguri, vei descuraja oamenii să ia droguri. Nu e de mirare că persoanele infectate cu HIV se tem să caute ajutor sau să spună cuiva despre boala lor.

Probabil cea mai importantă și mai puțin discutată chestiune e faptul că majoritatea școlilor rusești nu au ore de educație sexuală. Problema asta e veche de când lumea – prietenele mamei mele au făcut toate avorturi ilegale prin anii '70 pentru că nu știau cum se fac bebelușii. Dar a luat proporții din anii '90, când rata sarcinii și a bolilor transmisibile sexual au explodat printre tineri. În ziua de azi, numărul de cazuri de infecție cu HIV crește cel mai rapid. Să nu mai vorbim de faptul că de curând a devenit ilegal în Rusia să vorbești despre homosexualitate.

Publicitate

Pentru o națiune care are reclame la lapte cu fete care țopăie în țâțele goale pe o pășune, rușii sunt dubios de conservatori în privința sexului. Fondurile investite în prevenirea contractării virusului HIV sunt foarte mici, iar programele de prevenire se bazează pe regula: „Fă sex cu un singur partener, altfel iei SIDa și mori.” Prezervativele nu sunt importante, mai ales dacă ești protejat de puterea dragostei.

Pe când locuiam în Rusia, îmi amintesc că era foarte greu să conving un tip să-și pună prezervativul. Majoritatea erau ofensați dacă insistam, spunându-mi că nu sunt dependenți de droguri.

„HIV e o boală care se transmite prin sex!” ajungeam să țip, stricând ce mai rămăsese din atmosfera romantică.

Ca să fiu sinceră, nu cred că rușii se dau în lături să facă sex cu tine nici dacă ai SIDA. O femeie cu care am vorbit mi-a spus că niciunul dintre iubiții ei nu a refuzat să se culce cu ea doar pentru că avea HIV. Nu m-am hotărât dacă să mă bucur sau nu pentru ea.

„Adevărata problemă e ignoranța,” mi-a spus o femeie pe nume Tanya. A descoperit că avea HIV când s-a dus la o consultație la ginecolog, fiind însărcinată. Se pare că asta e modalitatea prin care multe rusoaice află că au virusul. La o săptămână după consultație, a primit un telefon de la o asistentă care i-a spus: „Trebuie să veniți la clinică. Doctorul o să vă spună restul.” După ce a așteptat la coadă ore în șir, a intrat și a întrebat-o pe asistentă care era problema. „Nu știți pe ce lume trăiți?” I-a răspuns aceasta. „Aveți SIDA. Mergeți să vă vadă doctorul.” Tremurând din toate încheieturile, Tanya și-a aprins o țigară pe hol. Nu se gândea decât la ce o să se întâmple cu copilul ei. De cum am intrat în cabinetul doctorului, am știut că voi fi discriminată din privirea lui. Mi-a spus să fac avort. Soțul m-a părăsit pentru că era sigur că îl înșelasem sau că devenisem dependentă de droguri. De fapt, Tanya contractase virusul când își făcuse un tatuaj într-un apartament dubios. Nici măcar nu știa că poți lua boala astfel.

Publicitate

Soluția evidentă e educarea publicului despre modurile în care poți contracta HIV, dar ăsta e un concept străin societății ruse – când l-am întrebat pe vărul meu de programe de conștientizare și informare, nu știa ce sunt. Nu există niciun plan de a instala educația sexuală în sistem. Politica  guvernului în privința drogurilor și a sexului e indiferența și criticarea aspră a oricărei persoane cu comportament deviant, așa că cei infectați cu HIV sunt trimiși la marginea societății.

Unii ruși nu știu decât să facă haz de necaz de situație. Când mi-am întrebat prieteni ruși dacă învățaseră la școală ceva despre bolile cu transmitere sexuală, unii au răspuns: „Nu, am învățat în cel mai bun mod: prin propria experiență.”

Dian Bruk e o jurnalistă freelance care s-a născut în St. Petersburg, Rusia și a crescut în New York. O puteți urmări pe Twitter: @BrukDiana

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre HIV și SIDA:

Tom Bianchi și-a fotografiat paradisul gay înainte ca acesta să dispară pentru totdeauna

Frumoasa și ciuma