Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știință și tehnologie

Să fie ecstasy soluția pentru anxietate și autism?

Încercările de a studia efectele drogurilor psihedelice asupra bolilor mintale nu mai sunt atât de stigmatizate în prezent, așa că s-ar putea ca ecstasy să ne ofere soluția pentru autism.

de MOTHERBOARD STAFF
13 Iunie 2013, 3:20pm

Autismul rezistă atât definițiilor cât și tratamentului în comunitatea medicală. Dar ciudata interpretare istorică a comportamentului autist și a simptomelor a dus la descoperirea unor tratamente experimentale inovatoare pentru această tulburare. Uneori o tulburare care nu se potrivește cu paradigma medicală trebuie să iasă din acea paradigmă în căutare de tratamente alternative netradiționale.

Pentru că autismul se prezintă într-o varietate atât de mare de feluri – de la indivizi complet non-verbali până la cei cu comportament agresiv și dezorganizat – rezistă tratamentelor obișnuite. De fapt, nu există intervenții farmacologice care tratează autismul.

În loc de asta, psihiatrii se concentrează pe tratarea tulburărilor co-morbide, de obicei lucruri ca depresia, anxietatea și izolarea socială. Deci, în ziua de azi, o persoană care suferă de autism va lua antidepresive sau medicamente anti-psihotice pentru a-și ameliora relația cu lumea exterioară, dar aceste medicamente nu corectează schimbările neuronale asociate cu autismul. Acum există un interes tot mai mare pentru testarea utilizării clinice a substanțelor psihedelice. Săptămâna trecută, FDA a aprobat un studiu de cercetare în cadrul căria adulții diagnosticați cu autism și cu anxietate socială vor primi drogul psihedelic MDMA în speranța că anxietatea le va fi redusă pe termen lung.

Alicia Danforth, doctorandă în psihologie clinică la secția de cercetare psihedelică, a completat de curând un studiu de cercetare pe adulții cu autism care și-au administrat ecstasy. Din cauză că a fost dificil ca studiul să fie aprobat de FDA, multe studii care investighează efectele compușilor psihedelici sunt de fapt neoficiale, sondaje cu indivizi care au folosit droguri psihedelice ilegal în mod independent. De la oameni care au folosit drogurile în scop recreațional până la oameni curioși în legătură cu efectele terapeutice ale MDMA-ului care încearcă să se trateze.

Rezultatele studiului au fost pozitive și promițătoare, deși e nevoie de studii mult mai riguroase ca să întărească legătura dintre utilizarea de MDMA și ameliorarea anxietății sociale la autiști. Danford a spus că jumătate dintre oamenii pe care i-a intervievat spontan au făcut progrese la capitolul anxietate socială.

Întrebată dacă studiile de cercetare cu autiști și MDMA vor fi similare ca format cu încercările PTSD care de întâmplă deja, Danforth a spus că „există un consens general în domeniu că psihoterapiile convenționale nu funcționează prea bine în cazul indivizilor autiști. Există bariere care nu permit dezvoltarea unui raport terapeutic de încredere, așa că ne gândim foarte bine cum ar putea arăta terapia cu MDMA.” Așa că încrederea pe care ți-o dă drogul s-ar putea să fie mai binefăcătoare decât orice discuție terapeutică.

E important de notat că autiștii nu vor neapărat să fie vindecați de autism pentru a deveni neurotipici. Multe dintre manifestările autismului pot fi considerate benefice – de exemplu, abilitatea de a se concentra la detalii și interesele foarte specializate. Dar dificultatea de a relaționa cu alții e o problemă obositoare. Noile cercetări asupra tratamentului autismului cu psihedelice se concentrează pe acest aspect al tulburării: vor să amelioreze stările de anxietate, nu să repare diferențele neurologice.

Drogurile psihedelice operează într-un mod fundamental diferit față de majoritatea tratamentelor farmacologice pentru tulburări mintale precum depresia și anxietatea. Aceste droguri – SSRI și antipsihotice atipice – sunt terapii de mentenanță, care se iau ani de zile pentru suprimarea simptomelor. Drogurile psihedelice operează după principul că o persoană își poate altera percepția asupra lumii la modul permanent, prin experiențe psihedelice controlate. Deci, deși s-ar putea ca o persoană care urmează o terapie cu MDMA să continue terapia de sprijin cu antidepresive după experiență, se speră că viața socială i se va îmbunătăți pe termen lung în urma terapiei.

După o perioadă relativ scurtă de experimente psihedelice (atât formale cât și recreaționale) între anii 1950-1970, opinia publicului s-a întors imediat împotriva compușilor precum LSD sau psilocibină atât din cauza asocierii lor mișcarea de contra-cultură a vremurilor cât și din cauza unor protocoale experimentale mai puțin riguroase folosite de cercetători precum Timothy Leary. De fapt, s-au testat efectele LSD-ului și ale psilocibinei și pe copiii autiști, care pe atunci erau numiți schizofrenici, ceea ce ar fi considerat nepotrivit etic în ziua de azi.

Din cauza acestui curent contrar, cercetarea acestor compuși a fost imposibilă în Statele Unite. MDMA-ul, deși a fost sintetizat inițial în 1910, nu a fost utilizat de comunitatea psihiatrică americană decât prin anii '70, când anumiți doctori au început să facă experimente cu terapie asistată cu MDMA.

În fine, drogul a fost scos în afara legii în 1985, din cauză că era folosit tot mai mult în viața de noapte. Toți acești compuși – LSD, psilocibină, MDMA, chiar și THC – sunt listate în seria I pe lista DEA de compuși chimici. Asta înseamnă că toate au un mare potențial de abuz și că nu au valoare medicală. Pentru a fi reclasificat, coborâte la nivelul metamfetaminei (seria II) sau a Xanaxului (seria IV), va trebui să se demonstreze că MDMA-ul are beneficii medicale.

MDMA a fost folosit în mai multe cazuri în care era nevoie de reducerea fricii și a anxietății și de stabilirea unui raport de încredere. Testele actuale care au loc în America au câștigat multă publicitate. Au avut mare succes în cazurile victimelor violului sau al veteranilor de război care au reușit, cu ajutorul drogului, să-și proceseze amintirile dificile și să se elibereze de ele. Sub influența MDMA-ului, e mai ușor să te confrunți cu situațiile dificile.

Cei care suferă de traume își pot aminti evenimentele dureroase despre care altfel n-ar fi capabili să vorbească și le pot discuta și analiza împreună cu psihologii specializați sub influența MDMA-ului. Deci ar putea MDMA-ul să trateze persoanele care suferă de autism? Una dintre trăsăturile de bază ale autismului e inabilitatea de a relaționa social cu alți oameni la fel ca indivizii neurotipici. Evident, asta dă naștere unei stări de anxietate socială; temerii de a cunoaște oameni noi sau de a intra în medii nefamiliare, care poate duce la insatisfacție și depresie.

Există niște dovezi că medicamentele tradiționale anti-anxietate sunt mai puțin eficiente în tratarea indivizilor autiști decât în tratarea restului populației. S-a scris că autiștii au mai puțini receptori GABA, receptori care sunt esențiali în producerea efectului benzodiazepine (xanax, de exemplu), una dintre cele mai comune clase de medicamente folosite pentru tratarea anxietății. Din această cauză, cercetătorii trebuie să caute în alte parte soluția.

Totuși, Danforth accentuează că suntem abia la început în ce privește înțelegerea modului de funcționare al MDMA-ului în terapie. „Există anumie teorii care susțin că MDMA atenuează reacțiile temătoare,” a spus ea. „Fluxul de oxitocină din creier te poate ajuta să te conectezi cu ceilalți.”

„Activarea amigdalei stângi e redusă, așa că centrii de teamă ai creierului se calmează puțin,”  continuat ea. „Ca să vă dau un exemplu specific: participanții pe care i-am intervievat în cercetările mele au spus că le-a fost redus disconfortul în timpul contactului vizual. Au simțit deodată plăcere în timp ce ce uitau în ochii altei persoane.”

Ecstasy afectează și percepția participanților de a interpreta comunicarea non-verbală, un deficit al tulburării Asperger. Studiul recent aprobat al lui Danforth intenționează să investigheze mai profund aceste beneficii.

12 autiști care n-au utilizat niciodată MDMA vor participa la studiu; opt dintre ei vor primi diverse doze de MDMA și vor fi testați mai târziu pentru a se constata dacă stările anxioase au fost reduse. Pe perioada testelor, participanții vor fi rugați să participe la activități artistice, să asculte muzică și să scrie în jurnal.

Din cauza dificultății cu care cercetătorii de psihedelice obțin fonduri de la Institutul Național de Sănătate – cu un buget anual de aproximativ 31 de miliarde de dolari, INS e cea mai comună sursă de fonduri pentru cercetarea medicală – cercetările asupra MDMA-ului sunt fondate prin mijloace private, fie prin fundații, fie prin donații. Studiul pe autism și MDMA, deși e aprobat de FDA, trebuie să strângă 256 000 de dolari înainte să meargă mai departe.

Distanțarea de tipurile obișnuite de intervenție farmaceutică reprezintă un nou mod de a privi bolile mintale.

Poate că uneori cel mai bun mod de a vindeca mintea și de altera vechile moduri de gândire nu e introducerea consistentă de droguri care alterează ușor chimia creierului; poate că vindecarea poate fi obținută prin administrarea unui drog care modifică radical gândirea pe o perioadă scurtă de timp.  Acum că cercetările psihedelice nu mai sunt atât de stigmatizate, e posibil ca noua generație de oameni de știință să poată continua cercetările în acest domeniu atât de important.

În psihiatrie se spune că un creier stricat nu se poate repara singur, că tipare de gândire sunt cel mai eficient alterate de influențe exterioare. Dar o extensie a acestei idei este că creierul, atunci când e sub influența anumitor medicamente psihedelice într-un mediu controlat, poate reprezenta el însuși o influență exterioară.

@kellybourdet

Text: Kelly Bourdet

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și Se pot vindeca traumele psihice cu Ecstasy?