Mi-am petrecut weekendul cu un dealer de droguri de mare risc de pe internet
„Patron", dealerul de droguri de mare risc pe internet. Fotografiile sunt ale autorului
High Hui

Mi-am petrecut weekendul cu un dealer de droguri de mare risc de pe internet

Am învățat cum se conduce online un imperiu de narcotice.
14.1.17

Adânc în munții marocani e o clădire mare din cărămidă, la baza unei depresiuni. Era noapte și prin găurile fără geam ale casei se distingea o lumină de crepuscul. Eu eram într-o mașină, lângă un bărbat care s-a prezentat ca „Patron", pe un drum de țară care ducea spre clădire. A durat cam cinci ore să ajungem acolo, am mers prin munți, pe un drum delimitat doar de bucăți de stânci. De fiecare dată când ne opream, poliția dădea noroc cu Patron și rânjea.

Publicitate

„Eu îi mituiesc pe toți, de aici până la coastă", a râs Patron.

Mi s-a făcut rău în drum spre vale, unde deja de kilometri buni nu mai era drum asfaltat, iar șoferul făcea viraje de 180 de grade, fără niciun fel de avertisment. Într-un sfârșit am ajuns la clădirea din cărămidă și am coborât. Șoferul a claxonat, iar un bărbat în salopetă a ieșit de undeva și l-a întâmpinat pe Patron. Au vorbit câteva minute în franceză, înainte să mă conducă pe ușa metalică din fața casei.

În clădirea modestă erau saci de cannabis, mari cât căpițele de fân, depozitate până în tavan. „Cred că sunt vreo două tone de iarbă", a spus Patron.

O mare parte din iarbă era a lui, produsul lui, dar el nu avea de gând s-o vândă pe stradă. Drogurile urmau să fie ambalate în pachețele și livrate prin poștă. Cum spune și Patron, el nu e gangster. El e un traficant de droguri la scare mare, de pe deep web. El vinde online opium și haș de calitate superioară și susține că face „în jur de o sută de mii de euro pe lună" în Bitcoin. Drogurile lui sunt distribuite internațional doar prin poștă. Am mai întâlnit un boss de pe deep web, care mi-a explicat cum merge afacerea asta, dar Patron m-a dus în culise.

Piața drogurilor de pe deep web a început cu faimosul „Drum al Mătăsii" (Silk Road), condus de „Dread Pirate Roberts" (DPR). FBI a desființat Drumul Mătăsii în 2013, când l-au arestat pe DPR și l-au identificat drept Ross Ulbricht, un bărbat în vârstă de 32 de ani. Fostul lord al deep web-ului a fost pedepsit cu o sentință brutală: închisoare cât pentru două vieți de om, fără eliberare condiționată, plus douăzeci, respectiv cinciprezece ani pentru alte două capete de acuzare. Obiectivul FBI-ului era să oprească boom-ul distribuției online de droguri, dar ce au reușit ei să facă a fost să creeze o hidră. Pe vremea Drumului Mătăsii, exista un singur competitor adevărat: Black Market Reloaded. Acum există peste 15 piețe de droguri pe deep web, iar multe dintre ele au o securitate mai bună decât Drumul Mătăsii. E discutabil că scena drogurilor deep web nu a avut niciodată atât de multe opțiuni.

Publicitate

Pentru Patron, care-și vinde produsul pe site-urile noi, cum e și Hansa Market și AlphaBay, deep web reprezintă un spațiu virtual în care el crede că „poate să vândă etic droguri". La fel ca majoritatea comunității, el nu se consideră un infractor. „Deci, există infractori și există infractori", a spus el în timp ce mergea prin clădirea de cărămidă, într-o cameră lăturalnică. „Dacă bei și conduci, atunci ești un infractor, dacă ai depășit viteza legală, atunci ești un infractor, dar, dacă ai cancer și ai hotărât să distribui propriul tău cannabis pentru a alina durerile oamenilor, tot infractor ești. Eu consider că în loc să ne bazăm pe guvern să decidă ce e bun și ce nu e bun pentru noi, ar trebui să hotărâm asta singuri."

Patron s-a oprit ca să-și aprindă o țigară, un tic de-al lui. Atunci când nu fuma țigări, el folosea vaporizatorul. „Pe deep web, noi ajutăm lumea să obțină ce vrea într-un mediu sigur și într-o manieră lipsită de pericole. Oamenii nu sunt forțați să cumpere heroină de pe o alee întunecată, ci stau acasă pe canapea și curierul le aduce marfa."

Deși Patron nu pare genul de tip care ar vrea să fie un boss, el are un caracter aparte. Scena din munți, în care a negociat cu partenerii lui de afaceri, a fost ca o lecție pentru mine. Deodată și-a schimbat atitudinea, de la cea mai carismatică persoană din cameră, la un bărbat serios și rezervat, chiar rece. El a făcut rapid acest schimb. Totuși, cu cât vorbeam mai mult cu el, cu atât părea un geek pe interior. Un tocilar dur, desigur.

Publicitate

El era cu adevărat fascinat de OPSEC (operațiuni de securitate), computere, tehnologie și hardware. De exemplu, pe la începutul zilei, pe când ne plimbam în portul din Maroc, Patron mi-a arătat șalupele gărzii de coastă. El le știa pe denumiri, numărul modelelor, ce fel de motoare foloseau, cât de rapide erau și ce fel de personal era nevoie ca să le conducă. Patron nu era un traficant de droguri care intrase în lumea deep web, ci un tip din lumea deep web care descoperise drogurile. Probabil de asta e cu un pas înaintea autorităților.

Patron a băgat mâna într-un sac din camera din spate și a scos câteva kile de hașiș presat și trei pungi cu mix pentru „shake" (cannabis măcinat fin). „Cam asta e", a spus el, „următoarea mea livrare. Asta pleacă odată cu echipa", echipa lui fiind un grup pe care el l-a denumit „Cartel Norte Africa" (CNA). CNA este o echipă mică de spanioli și berberi (oamenii indigeni Africii de Nord), conduși de Patron. Ei lucrează atât în Maroc, cât și în Spania. Cu ajutorul lor, Patron reușește să trimită produsul din Africa de Nord în Europa, de unde e distribuit peste tot în lume, prin comenzile de pe deep web.

„Acum am livrări de un sfert de tonă, fiecare cam de 250 de kilograme. Depinde cât cer clienții, dar în medie facem cam două livrări pe lună." Patron mi-a explicat că deși câștigă decent din asta, el nu e sub nicio formă un bărbat bogat. „O duc bine, dar trebuie să plătesc toată echipa, fermierii, traficanții, toți. Vreau ca fiecare să-și primească partea. De asta lucrez cu tipii ăștia aici: ca să obținem un produs bun, la un preț decent. Fermele astea operează de generații."

Publicitate

Patron a deschis o pungă de shake. Mirosul a umplut toată camera. „După ce plantele cresc, sunt tăiate, uscate, iar din asta se face shake-ul și hașișul. Apoi îl transportăm în mai multe autovehicule."

După ce cărămizile de hașiș sunt presate în clădirea din vale, Patron ajută la încărcarea lor în camionete. Apoi sunt transportate la o regiune de pe coasta Marocului, unde le mută în bărci gonflabile rigide. „Bărcile au în jur de cinci motoare de trei sute de cai putere", mi-a explicat el. „Sunt niște bărci foarte rapide. Totul e ca în ceață atunci când mergi cu o barcă din asta, te sperie un pic. Apoi ne îndreptăm spre Spania și descărcăm tot când ajungem."

De aici, drogurile sunt duse în case sigure. Asta era următoarea destinație. Ziua următoare am plecat din Maroc, după ce am petrecut noaptea aproape degerând într-o clădire construită pe jumătate, fără încălzire. Aparent era singurul loc din zonă, conform lui Patron.

La fiecare locație nouă la care ajungeam, Patron schimba cartele SIM din ambele telefoane și apoi le punea în pungi speciale care blocau semnalul. De asemenea, el a ascuns unul dintre cele două pașapoarte, cel puțin cele două pe care le-am văzut, în orice mașină care venea să ne ia. În Spania, în decursul unui drum de două ore de la coastă la casă, am schimbat de două ori mașina, a doua oară pe marginea unui drum, fără lumini sau bariere. Patron era paranoic și pe bună dreptate. Dacă e prins, ar putea să stea până la 15 ani în închisoare.

„Okay", a spus Patron cu vocea precaută, în timp ce pufăia dintr-o țigară și verifica oglinzile. „Acum mergem la safehouse". Am coborât pe un drum în mijlocul pustietății și la un moment dat am virat într-o curte mică cu câteva case. Doi tineri au venit și l-au îmbrățișat pe Patron. Toți trei au vorbit în spaniolă. După câteva minute, eu și Patron am intrat în casă, iar cei doi tipi au dispărut în neant.

Interiorul arăta ca o ascunzătoare cyberpunk: erau câteva laptopuri, multe fire încurcate, un televizor LCD și stick-uri USB peste tot. Exista și o masă, cu câteva resturi de mâncare. Pe perete era montată o pușcă cu țeavă și telescop. L-am întrebat pe Patron dacă îi place să vâneze.

Publicitate

„Da, îmi place să vânez", a răspuns el. Pauză. „Dar, să-ți spun ceva: dacă împuști pe cineva cu asta, doare ca naiba."

Patron a dispărut în altă cameră și s-a întors cu un laptop și încă un sac. El a golit sacul pe masă: un kilogram de haș „Amnez" și o cărămidă mare sub forma unui puc de hochei de opium.

Patron a băgat un stick USB în laptop care a început să booteze. „Știi, eu folosesc Tails." El mi-a făcut semn spre stick-ul USB. Tails e un sistem de operare care se folosește pentru a păstra intimitatea online. Blochează toate conexiunile non-anonime și forțează toate conexiunile prin Tor, un browser conceput special pentru a păstra anonimitatea utilizatorului. Practic, ești prins dacă vinzi online droguri fără Tails.

Odată logat pe piața de pe deep web, Patron a verificat comenzile. Avea destul de multe. Afacerea era înfloritoare. „Ca să vezi", a spus el. „Femeia asta vrea haș. Hai să-ți arăt cum facem." A făcut câteva click-uri și a mai aprins o țigară. Când îl urmăream pe Patron cum lucra pe computerul lui, era ca și cum mă uitam la un mecanic bun care repara o mașină: cu siguranță se afla în elementul lui și lucra instinctual.

Deodată, s-a auzit un sunet mecanic de râșniță: o imprimantă care printa într-un colț. Apoi a apărut un abonament fals la o sală de fitness. Fără să zică un cuvânt, Patron a scos o pereche de mănuși chirurgicale și un cuțit și s-a îndreptat către un birou din colțul camerei. A luat factura și o cărămidă de haș. La picioare lui era o aerotermă portabilă, pe care a pornit-o și a băgat cuțitul între gratiile metalice. A pus cărămida de haș pe un fund de tocat și a mai aprins o țigară, deși pe ultima a lăsat-o neterminată în scrumieră. „Uite ce", a spus el, după care a tras din țigară, „da, fac ceva ce guvernul a clasat ca ilegal, dar din punct de vedere moral, eu consider că e rezonabil."

Patron a deviat un pic de la subiect cât a așteptat să se încălzească cuțitul. El mi-a spus că visul lui e să deschidă într-o zi un fel de clinică de sănătate, un loc unde se pot experimenta tratamente cu CBD (partea non-psihoactivă din canabis) în mod legal.

Publicitate

Cuțitul era încins, Patron a stins țigara pe jumătate fumată, s-a apucat de treabă și a tăiat cam un gram de haș din cărămidă. Apoi l-a înfoliat și l-a lipit pe spatele abonamentului, l-a împăturit și l-a băgat într-un plic. Drogurile erau ascunse. „Cam așa", a râs el. „Primești asta prin poștă, o deschizi și e doar un abonament la sală."

Patron e la fel de mult un rezultat al internetului, cât și al războiului împotriva drogurilor. Ascuns în casa sigură, înconjurat de laptopuri, țigări și droguri, el părea să se simte ca acasă, mai mult decât în munți, unde făcea treaba mai periculoasă. Pentru el, banii și stilul de viață nu valorează nimic dacă nu are comunitatea și camaraderia de pe deep web. Cum a spus și el: „Îmi place în ce credea DPR. El a creat o nouă cultură."

Înainte să îmi iau la revedere de la Patron, l-am întrebat ce anume îi place atât de mult la piețile de droguri de pe deep web, pe care operează.

„În general, toată lumea de pe deep web încearcă să se înțeleagă", a spus el. „Ei rezolvă disputele prin intermediul administratorilor de pe piețele online, iar totul se desfășoară într-o manieră foarte civilizată și drăguță. Apoi mai e și afacerea de transport al drogurilor, chestiile care au loc în lumea reală. Dacă stai și te gândești: asta se întâmplă de pe vremea adevăratului Drum al Mătăsii (o rută antică de comerț din Asia) și e ironic că totul a început din cauza violenței, cu războiul opiaceelor și celelalte, iar acum, dacă nu ar fi existat deep web și Drumul Mătăsii (piața de desfacere), totul s-ar fi terminat la fel de violent."

@Jake_Hanrahan

Traducere: Diana Pintilie

Citește și:
Poveștile oamenilor care se tratează singuri cu droguri ilegale
Studiul ăsta arată cum cumpără oamenii droguri pe internet
Droguri, pedofili şi asasini pe Deep Web