Am întrebat oamenii care sunt cele mai mari minciuni spuse la angajare

Ca să te angajezi oriunde, ai nevoie de experiență, dar ca să capeți experiență, ai nevoie de un job. Ăsta-i ca un cerc vicios, în care mulți au intrat. Conform noilor studii de la Xref, 42% dintre tinerii australieni mint în mod intenționat în CV despre aptitudinile și experiența de muncă. Nici nu prea poți să-i învinuiești. Totuși, cât de creativ trebuie să fii ca minciunile să funcționeze? VICE a întrebat câțiva escroci de succes, despre cum au reușit să se angajeze pe baza minciunilor din CV.

(Un fel de) bucătar chef

VICE: Bună, Andrea, ai mințit vreodată ca să obții un job?
Andrea: Dap. Când am venit prima oară în Australia, aveam nevoie de bani și am văzut un anunț pe Gumtree care spunea: „Avem nevoie de un tip care știe să gătească și să administreze o bucătărie mică." Așa că am fost la interviu și le-am spus că eu am mai lucrat în bucătării aglomerate și în Italia obișnuiam să fiu bucătar. Baliverne.

Și te-au angajat?
Da, nici măcar nu am dat o probă. Ei chiar au avut încredere în mine. Știam să gătesc un pic, pentru că învățasem de la mama cum să fac paste de casă. Dar, ca să fiu sincer, în primele cinci luni mă uitam pe net la rețete italienești. Am fost nevoit să învăț toate lucrurile pe care trebuie să le știi când lucrezi într-o bucătărie, gen temperatura alimentelor și cum să depozitezi mâncarea corespunzător.

Te-ai simțit vreodată aiurea?
Nu, pentru că eu chiar m-am pus cu burta pe carte și am muncit din greu, până când am dovedit-o. Chiar dacă am mințit la interviu, am muncit pe brânci acolo.

Ai primit vreodată complimente?
Evident că am primit și complimente! În special pentru rețeta mea de ravioli cu dovleac, salvie și unt.

Asistent Manager Magazin

Bună, Savannah, ai mințit vreodată în CV?
Eu mint mereu în CV-urile de angajare. Țin minte că la un moment dat voiam să mă angajez ca recepționeră la un hotel. Așa că am trecut în CV că am mai făcut asta cu câțiva ani în urmă. Am făcut să pară ca și cum am revenit la vechiul job. Am făcut asta de mai multe ori. Nu pot spune că a mers de fiecare dată, dar am ajuns la interviuri și cu toții știm cât de mult se minte la interviu.

Deci să înțeleg că nu ai probleme cu mințitul?
Îndrumătorul meu profesional mi-a spus că e ok să minți la interviuri, deoarece unele joburi poți să le faci chiar dacă nu ai experiență, iar dacă treci asta pe CV e mai ușor să fii angajat. Serios, e nasol doar când nu te descurci. Am obținut joburi pentru că am înflorit responsabilitățile de la locurile anterioare, anii de experiență, tot tacâmul. Dacă știi că ți se potrivește, ai încredere în tine și nu te sabotezi, ajunge să fie doar o minciună nevinovată, care a fost spre binele tuturor. Tu primești bani, iar ei au ocupat postul.

Eu consider că atunci când analizezi etica mințitului, în general oamenii se îngrozesc la gândul unei minciuni. E nasol să minți și nu trebuie să faci asta. Dar, sunt sigură că orice persoană ca citește asta, o să dezbată ideea de minciuni nevinovate, care sunt spuse pentru a nu răni sentimentele cuiva, sau ca să obții un job. Presupun că morala clișeu e că „ceea ce nu știi, nu te poate răni". Evident, cu excepția cazului în care minți despre ceea ce știi, care, de cele mai multe ori, o să iasă la suprafață.

Manager de magazin

VICE: Ashley, povestește-mi despre minciunile tale.
Ashley: Eu mint mereu la interviurile de angajare. Cred că majoritatea oamenilor fac asta. Odată am aplicat pentru un job la Virgin și nici măcar nu știam despre ce poziție era vorba. Pe la jumătatea interviului, am descoperit că era un job de asistent manager, deci evident mă întrebau chestii de genul: „Câte echipe ai supervizat?" și „Care este povestea ta de succes în privința instruirii angajaților?" Ca o persoană care se trage din Maccas, unde am lucrat ca lucrător comercial pe un salariu de nimic, le-am spus că am format o echipă specială la MCDonald's, pentru a asigura fluiditatea activităților în momentele în care managerii erau ocupați.  Aparent, eu eram responsabilă pentru schimburile de tură, reclamații clienți și problemele personalului, dar de fapt eu făceam burgeri în spate, pe 16 dolari pe oră.

Te-au angajat?
Da și am devenit cel mai bun manager de magazin din 2015. Odată am antrenat și o echipă de fotbal, care a fost destul de bună, deși eu de abia am ajuns în liga de juniori.

Relații Marketing

Spune-mi despre înșelătoriile tale, Juan.
Păi, sunt multe povești. Am obținut un job la Supercheap Auto prin referințe inventate, cu tot cu adrese de email. A mers grozav, până când au căutat adresele după IP și au aflat că toate proveneau de la aceeași adresă. Apoi m-au verificat la poliție, dar eu încă mai lucrez acolo.

Cum ai reușit să obții jobul după toate astea?
Presupun că voiau să vadă dacă am fost vreodată acuzat de fraudă. Nu aveam niciun fel de cazier, așa că m-au angajat. Odată, am obținut un job ca inginer de servere, cu ajutorul unui certificat editat în Photoshop. Nu aveam pic de experiență. M-au trimis și în America pentru un an. De asemenea, am mai lucrat aproape un an întreg la un site corporatist cu licența fratelui meu: era de nivelul 5, care e cel mai mare.

Par povești scoase din filmul Catch Me if You Can.
Frate, am modele de certificate de toate felurile, pe care le pot edita oricând.

Manager la o companie de petrol

Hei, Tim, ai mințit vreodată în CV ca să obții un job?
Da, chiar am băgat o minciună destul de mare. Eu am studiat Economie la o facultate din Kuala Lumpur. Era sub bursa Petronas, gen de la turnurile gemene din KL. Am picat în al doilea an și nu am mai reușit să-mi dau licența. Dar, după câțiva ani și câteva joburi mai târziu, l-am rugat pe fostul meu coleg de facultate să-mi împrumute diploma lui de licență. Am făcut o copie, am schimbat numele cu al meu și am aplicat pentru un job ca director la una dintre companiile din turnurile gemene. Am obținut jobul și un salariul de 8 500 de dolari pe lună.

Dacă nu termini facultatea, e clar că nu ai cum să lucrezi în turnurile gemene. E o regulă. Ei țin mult la imaginea lor prestigioasă și doar cei mai buni pot munci acolo. Deci, mi-am falsificat certificatul, licența, câțiva ani de experiență și când am fost la interviu, m-au angajat.

Cum ai reușit să faci asta?
Sunt bun la ceea ce fac. Nu am nevoie de o diplomă ca să demonstrez asta. Nimeni nu știe povestea asta. Nici măcar mama mea.

Te simți vinovat pentru că ai mințit?
Deloc. Până la urmă, eu știu cel mai bine de ce sunt capabil. Eu sunt dovada că o calificare pe hârtie nu este cel mai important lucru ca să reușești în viață, la fel ca Bill Gates și mulți alții.

* Numele au fost schimbate pentru a proteja aspirațiile profesionale.

Traducere: Diana Pintilie

Află mai multe despre cum e să te angajezi ca tânăr:
Tinerii ne-au povestit ce minciuni și-au trecut în CV-uri Muncitorii din jurul lumii își dau jos șefii corupți cu forța Cu ce se ocupă acum persoanele care au urmat cele mai inutile facultăți