A câștigat PSD. Sunt șocat, nu mă așteptam deloc la asta după rezultatele uimitoare pe care le avusese PNL în vară. Alina Gorghiu chiar părea un lider politic de excepție, nu știu cum de a pierdut alegerile la un scor atât de umilitor. E vina celorlalți, desigur. A lor și a celor care au îndrăznit să-i voteze. De asemenea, țin să precizez că am fost de-a dreptul uluit de faptul că săracii și pensionarii au votat PSD, e un moment fără precedent în cei 27 de ani de democrație.

Poate într-un univers paralel, în care există o dreaptă românească respectabilă și bine organizată, toate chestiile de mai sus chiar ar putea reprezenta un șoc pentru un cetățean al universului respectiv. Dar nu, trăim în universul ăsta, în care PNL a fost condus până recent de o incompetentă penibilă. Sau în care PSD-ul a beneficiat dintotdeauna de un electorat loial.

Și toată această agitație s-a revărsat la mine-n feed. Eu eram resemnat dinainte să se anunțe primele rezultate și mă anesteziam deja cu un pahar de zaibăr, în timp ce pe Facebook curgeau râuri de păreri, reacții și lamentări. Înarmat c-o minte metodică, de om care avea note mediocre la matematică, am hotărât să iau toate aceste reacții și să le împart în mai multe categorii:

Cea mai onorabilă reacție, din punctul meu de vedere. Apreciez oamenii care știu să facă haz de necaz și prin umor reușesc să treacă mai departe fără prea multe lacrimi de crocodili. O fi câștigat PSD-ul, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne transformăm la rândul nostru în pesediști. Să-i lăsăm pe ei să ia totu-n serios, noi suntem mai inteligenți de atât. NU?

Uitați, domnul Traian Băsescu, eternul Președinte, a știut cum să reacționeze în ciuda scorului modest obținut de partidul său - a ieșit în fața presei și a zis că „diferența PSD-PNL e prea mare ca președintele să poată forța Constituția". Clasic Băsescu, am râs.

Pe Internet, glumițele pot lua aproape orice altă formă. O memă năstrușnică despre Dragnea, Gorghiu sau alți lideri de partid. Un fotoșop drăguț cu fruntea HD a domnului Gâdea. Poate niște meta-umor, poate niște analfabetism ironic, poate chiar și niște glume de autobază despre Elena Udrea. Doar alea făcute de tabăra câștigătoare nu sunt acceptabile, dar despre ele voi discuta în următoarea categorie.

Poate vorbește ciuda omului a cărui tabără a fost învinsă la scor, dar consider că glumițele lansate pe Internet de tabăra câștigătoare sunt foarte, foarte slabe. Să ne uităm, de exemplu, la ce a postat Mircea Badea în ultimele trei zile.

La nici zece minute de la anunțarea primelor exit polluri, Badea începea în forță, cu un „Gorghiu, Slutu si Mamutu luara-n pifometru votu'!". Nu știu exact ce înseamnă toate acestea, dar are peste două mii de like-uri, deci sigur e amuzant. Apoi a urmat un elegant: „E doliu la binomisti, corporatisti, feisbucisti, bolgaristi si muisti." Din nou, nu înțeleg chiar toate referințele pe care le face el acolo, dar ideea-i că băieții care au râs atâția ani de el pe Internet sunt în doliu acum. Atacul la adresa „binomiștilor", „corporatiștilor" și a „feisbuciștilor" a fost reluat apoi în diverse alte forme. Au luat-o la cioc! Se tăvălesc în chinuri! Au supt-o!

Aș fi vrut să scriu ceva și despre tovarășul de redacție și glume al lui Badea, Felix Rache, dar observ că n-a postat nimic pe pagina sa de Facebook. Păcat, chiar voiam să aud iarăși cum Băsescu e bețiv, Iohannis mut și Udrea femeie cu moravuri ușoare.

Ah, ar mai fi Rezistența Urbană, care a sărbătorit printr-un cover c-o scenă de mare angajament din Game of Thrones. Eu înțeleg din asta că PSD e Cersei, iar biserica aia-n flăcări verzui e România. Cersei e o psihopată sinistră, PSD e populat de psihopați siniștri, deci complet de acord, domnii mei, o comparație excelentă!

O lamentare clasică, pe care o vezi în fiecare an electoral. Una pe care am folosit-o și eu în 2014, când eram absolut convins că iese Ponta. „Chiar n-aș putea rezista cu păcăliciul ăla ca șef al statului", ziceam eu atunci. Dar acum, dacă stau bine să mă gândesc, era o amenințare infantilă. O cerșeală ieftină de atenție, de parcă aș avea vreun skill util pentru țară ca să-i pese cuiva că-mi mut eu fundul către alte orizonturi.

Și e valabil pentru toți cei care se lamentează acum pe Internet că-și fac bagajele și pleacă. În primul rând, mare parte din ei n-o vor face. În al doilea rând, cei care emigrează o fac de obicei din alte motive, mai serioase, nu pentru că a câștigat partidul care nu trebuie alegerile parlamentare. Oamenii pleacă pentru un viitor mai bun, pentru bani mai mulți, pentru că vor să fie bine și nu rău. S-a emigrat în masă și când a fost „dreapta" la putere, o vor face și cu Dragnea premier. Business as usual.

Dar ne putem consola cu faptul că nu-i o lamentare specifică românilor, se întâlnește și la case mai mari. De exemplu, toată suflarea liberală din Statele Unite se văicărea astă-toamnă că vai, dacă iese Trump, mă mut în Canada!!! Bineînțeles că nu s-a mutat nici dracu', doar gura a fost de ei.

O altă reacție pe care o înțeleg, într-o oarecare măsură. Da, e trist s-auzi că doar 40% din românii cu drept de vot au mers la urne. Dar aici nu-i neapărat vina PSD-ului, ci a partidelor de dreapta, care s-au autosabotat constant și n-au știut să-și convingă electoratul că merită efortul de a ieși din casă.

Eu m-am deplasat doar din ură pentru Dragnea și tot ce reprezintă partidul său, nu de impresionat ce am fost de propunerile lui Gorghiu sau Nicușor Dan. Pentru mine, anti-pesedismul e un mod de viață, deci poți să mizezi oricând pe votul meu dat în scârbă, dar alții-s mai raționali și trebuie să le dai motive concrete pentru a-i convinge să voteze. PNL și USR n-au reușit acest lucru. PNL pentru că-i PNL și nu mai are de ani buni credibilitate printre votanții de dreapta (nu uitați că, la un moment dat, a existat struțocămila intitulată USL), iar USR e un partid tânăr și naiv care încă nu știe exact ce vrea de la viață.

Deci haideți să lăsăm absenteiștii în pace. Dacă ești din Moldova și lucrezi sau studiezi în București, chiar nu merita drumul ăla de șapte ani cu trenul.

Asta-i deja clasică, o întâlnești de fiecare dată la părerologi. Nici nu înțeleg de ce se mai chinuie, oricum mesajul nu va ajunge la cine trebuie. De parcă textele kilometrice spamate zilnic de Mîndruță o vor convinge pe tanti Geta, gospodină cu trei copii plecați la muncă-n Italia, două pisici și un soț diabetic să nu mai voteze PSD data viitoare. Va șterge Antena 3 și RTV din memoria televizorului, va înceta să-i dea share lui Poptămaș pe Facebook și va începe să citească cu religiozitate editorialele lui Liiceanu.

Reacția oamenilor naivi și izolați în bule virtuale. Oameni care chiar aveau impresia că USR și PNL vor obține suficiente voturi încât să poată forma o majoritate parlamentară și să-l ungă pe Cioloș premier etern. S-a mai spus, se va mai spune, o repet și eu, să nu fie paragraful prea scurt: nu poți câștiga niște alegeri doar pe Internet. Degeaba ai mai multe like-uri decât Dragnea pe Facebook, că n-ajungi premier doar cu reach șmecher în social media. Sigur, a fost mai bine decât în 2014, când Macovei, candidatul Internet și anti-sistem, și-a luat-o grav, dar tot mai e cale lungă până la un succes real.

Cea mai amuzantă reacție de genul ăsta a venit din partea doamnei Clotilde Armand, care a zis așa:

Nu cred că mai are rost să adaug ceva.

În fine, a ieșit PSD, vom avea Parlament cu majoritate PSD și guvern PSD. Am mai avut așa ceva și n-am murit. La un moment dat vor fi alte alegeri, alți câștigători și nu vom mai avea guvern PSD. Apoi vom avea din nou. Și tot așa. Se numește democrație, iar democrația presupune alternanță la putere. O realitate enervantă de multe ori, pentru că vrei să câștige mereu băieții tăi, dar preferabilă oricând unui regim autoritar. Bine că n-a intrat PRU în Parlament.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre reacțiile exagerate ale românilor la chestii:
Reacţiile românilor la piesa celor de la Taxi îţi arată de ce oamenii l-au omorât pe Dumnezeu
Reacțiile românilor la sfârcurile lui Carmen Iohannis îți arată de ce rămânem un popor de ghiolbani
Ce am învățat despre cum să-ți bați copilul din comentariile românilor pe cazul Boureanu