Fanii USR care te atacă dacă critici greșelile partidului sunt la fel de răi ca postacii PSD

Ce nu înțeleg mulți când vine vorba despre politică e că partizanatul poate orbi pe oricine, nu-i o chestie rezervată ălora mulți și proști. Poți fi un super intelectual, cu trei facultăți, cinci masterate, zece doctorate și IQ peste 200, că, odată atins de virusul politic, ajungi la fel de fixist și irațional ca aplaudacul de rând. Și, când spun „virus politic", mă refer în mod special la atașamentul față de un partid sau politician anume.

Li se întâmplă miilor de votanți PSD care-i spală pe Dragnea și Grindeanu pe Facebook și în fața Cotroceniului, dar uite că li se întâmplă și intelectualilor progresiști care au votat USR în decembrie. Cel mai bine s-a văzut asta-n ultimele săptămâni, când USR a fost implicat în diverse scandaluri, iar o parte din fanii lor s-au dovedit excesiv de devotați și defensivi, chiar și atunci când greșelile erau evidente și recunoscute chiar de făptași. Orice zici despre ei ești etichetat automat „PSD-ist" sau „hipster", chit că termenii se cam anulează între ei, pentru că oamenii fac urât când te iei de miturile în care cred cu religiozitate. Uite câteva exemple:

Prima oară s-a văzut fanatismul unora atunci când a adormit Mihai Goțiu în Parlament. Majoritatea oamenilor, inclusiv Goțiu, au zis că nu-i ok și s-au rugat la bunul Dumnezeu ca un astfel de incident să nu mai aibă loc. Și nici nu a fost ciudat că s-au făcut miștouri cu el, că și când adormeau parlamentarii PSD săreau toți în capul lor. Ba mai mult, Goțiu s-a și autosancționat pentru greșeală, dar pentru fanatici n-a contat nici asta, au dat înainte cu apologetica disperată.

De pildă, această utilizatoare a Internetului:

Ok, înțeleg, era obosit, s-a întâmplat, e omenesc. Dar rămâne o greșeală și scuzele au fost cât se poate de necesare. Meriți să fii aplaudat atunci când faci lucruri demne de aplauze, nu oricând, orice ai face, oricâte greșeli ai comite. Atitudinea asta cu „nu era cazul să vă autosancționați" nu ajută pe nimeni. Dacă n-ar fi făcut-o, le-ar fi dat dreptate celor care-l acuză pe Goțiu că a devenit un politician ca toți ceilalți, că s-a dus în Parlament ca s-o frece pe bani mulți. Dacă tot te lauzi că vrei să faci politică altfel, păi fă-o altfel pân' la capăt!

Plus că epuizarea nu-i o scuză minune care te scutește de responsabilități. Nu știu-n Parlament cum funcționează treburile, dar în lumea reală nu te iartă nimeni când ațipești în timpul muncii, oricât de lovit te-ai da tu. E normal să existe repercusiuni pentru greșelile comise, omul de rând e învățat să trăiască cu asta din fragedă pruncie, așa c-ar fi timpul s-o învețe și cei din politică.

Acum câteva zile s-a votat la Comisia pentru egalitate de șanse proiectul de lege al parteneriatului civil și, pentru că au fost doar cinci voturi pentru, avizul comisiei a fost amânat până săptămâna viitoare. Trebuiau șase ca să treacă, dar n-au fost, pentru că vicepreședintele Comisiei, USR-istul Iulian Bulai, a fost laș și s-a abținut.

De ce s-a abținut? Prima oară a zis că proiectul nu le dă posibilitatea notarilor de a refuza oficializarea unui astfel de parteneriat pe motive de conștiință. Argument inspirat de scandalul Kim Davis din Statele Unite, cel mai probabil. Apoi, a zis că Remus Cernea, inițiatorul proiectului, e de vină, pentru că nu i-a trimis pe mail un document care era deja public și putea fi găsit cu un search rapid pe Google. Iar, într-un interviu apărut ieri, a recunoscut cu jumătate de gură că-i mai conservator de felul lui și proiectul nu-i o prioritate pentru electoratul pe care-l reprezintă-n Parlament.

Și pot înțelege asta, că-i conservator și parteneriatul civil între persoane de același sex nu se află pe agenda lui. Nu-s de acord cu el, dar nici nu-l pot forța acum să creadă-n aceleași lucruri în care cred eu. Dar mă amuză foarte tare scuzele electoratului său devotat. Cei care îi iau apărarea n-o fac pentru c-ar fi la rândul lor conservatori și religoși, nu, ci folosesc clasicul „dar ce, dom'le, asta-i problema noastră arzătoare acum, parteneriatul civil???".

Pentru că da, în viziunea acestor genii, un parlamentar nu poate procesa mai mult de o problemă per sesiune, tot restul trebuie lăsat deoparte și amânat la infinit. Nici nu mai contează că-n ziua respectivă proiectul fusese pe ordinea de zi a Comisiei și era simplu să voteze „da" sau „nu", în funcție de ce-i dicta conștiința. Dar nu, el era prea ocupat cu ordonanțele 13 și 14, nu se putea gândi la altceva, d-aia s-a abținut. Lăsați-mă, dom'le, am altele pe cap acuma!

P-asta am văzut-o ieri, când s-a scandalizat lumea în privința limbajului folosit de USR Sector 5 la adresa unor oameni fără adăpost. USR a semnalat ieri pe Facebook că, pe străzile sectorului 5 au fost depistați niște oameni ai străzii care fac zgomot și mizerie, apoi i-a îndemnat pe cetățeni să sesizeze DGASPC-ul, pentru a veni și a-i ridica de acolo.

Demersu-n sine nu mi se pare unul rău: nu avantajează pe nimeni dacă sunt lăsați acolo. Nici pe locatari, care n-au nicio vină că oamenii ăia au ajuns în situația-n care sunt, și nici pe cei lipsiți de adăpost, că doar nu le-o face plăcere să doarmă afară, în frig. Plus că intră-n atribuțiile DGASPC-ul să se ocupe de ei, să le ofere adăpost și o masă caldă. Problema mare stă-n limbajul folosit de cei de la USR în postare, unde au scris că acei oameni ai străzii „deranjează bunul mers al vieții". Păi, mersi, cu atitudinea asta-ți cam meriți acuzațiile de fascism pe care le aruncă stânga radicală spre tine.

Pân' la urmă au șters postarea originală și și-au cerut scuze pentru atitudine. Dar asta nu i-a împiedicat pe fanii lor devotați să spumege împotriva celor care s-au scandalizat. Cea mai penibilă scuză a fost aia cu „dar de ce dați în ei când PSD-ul face ce face???". Păi, gata, s-a terminat, dacă PSD-ul dă ordonanțe mizerabile la adăpostul întunericului, nu mai putem semnaliza când comit și alții greșeli. Eu zic să nu ne mai luăm nici de PSD, că alții au făcut lucruri mai rele-n trecut. Gen, Hitler. Să lăsăm PSD-ul în pace, că măcar n-au omorât șase milioane de evrei, deci sunt ok.

Oricum, ideea-i că fanatismul e fanatism și atunci când e practicat de PSD-iști, dar și atunci când îl practică votanții USR. Doar pentru că ți-l exprimi mai elocvent, cu diacritice și textulețe sparte-n paragrafe, nu te face mai puțin vinovat de acest păcat. Ba mai mult, aș zice că fanatismul unui intelectual e mai puțin scuzabil decât al unuia lipsit de educație. You should know better, vorba americanului.