Fotografii cu festivalul păgân din România unde s-au ținut slujbe despre Grindeanu și Tăriceanu

Ritualul de Fășanc are origini romane și germanice și e mai vechi decât multe alte sărbători din România.

|
mart. 7 2017, 10:43am

Am ajuns în Goruia, o comună de lângă Reșița, pe la ora zece. Știam că la 11 încep pregătirile pentru „Fășanc", obicei căruia i se atribuie originea în vremuri foarte îndepărtate, unii zic că de la sărbătorile romane „Stultorum festa" și „Fornicalia". Termenul în sine are origini germanice (Fast Nacht sau Fasching) și marchează intrarea în Postul Paștelui.

Imediat ce am coborât din mașină am fost întâmpinat de o boxă portabilă, scoasă pe unul din geamurile Căminului Cultural, din care răzbea muzică populară pe o rază de câțiva zeci de metri. Scopul obiceiului este distracția, să provoace râsul celor prezenți prin parodii ale unor evenimente (politice, mondene, etc.), prin gesturi sau cuvinte. De-a lungul timpului, cele două zile alocate acestui obicei au fost divizate astfel: prima zi este dedicată nunții, urmând ca ziua a doua să fie dedicată înmormântării, ambele fiind evenimente de referință în viața uni om, evenimente la care participă un public larg.

Citește și: Fotografii demențiale cu cel mai frumos carnaval cu clătite din România

Pe niște mese, întinse în lungul Căminului Cultural, dar și pe scenă, stăteau laolaltă haine vechi, peruci în culori psihedelice și măști de Halloween. O parte din cei care urmau să participe la „Fășanc" începeau să se adune pentru a stabili rolurile de mire, mireasă și nași, și să-și pună măștile. Pe la ora 14, cei care se mascaseră acasă sosireră la Cămin, la fel și cei doi muzicanți (un trompetist și un acordeonist). Alaiul a trecut aproape pe la fiecare casă, în timp ce strigau din când în când „Nuntă, măăă!", iar sătenii ieșeau în întâmpinarea mascaților și le ofereau ouă, răchie și bani, toate aceste bunuri sunt contabilizate pe un caiet de către un însoțitor, nemascat, al alaiului. După ce și ultima casă din sat a fost vizitată, participanții cu maștile date jos, au plecat acasă.

Citește și: Cum sărbătoresc românii Paștele cailor, poate singurul moment de recunoștință pentru animale

Cea de-a doua zi a Fășancului, dedicată înmormântării, a debutat cu tăierea unei oi, din care s-a pregătit o cantitate mare de ciorbă ca să fie servită participanților de finalul zilei. Deși, în unele cazuri, rolul mortului este jucat de către unul dintre participanți, de data aceasta s-a folosit un manechin. Și în ziua de sâmbătă alaiul, din ce în ce mai mare (a mai venit și un saxofonist), a pornit tot de la Căminul Cultural. Au așezat mortul într-o ladă și l-au plimbat prin tot satul. Preotul (cu numele de fășanc Franz Futerman) a oficiat înmormântarea într-o notă ușor pornografică.


„Grindeanu fiind la putere
Se lupta să facă avere.
Tăriceanu la vedere
Fură ca să facă avere.
Dar cu țara nu se pune
Și ne minte ca pe-un câine."

sau

„Din zori și până-n seara
Se apropie pe dos
Un deputat cu pula mică
Și cu coaiele pe jos."

La fel ca și în ziua precedentă, odată ajunși la ultima casă din sat, participanții și-au dau jos maștile, iar mortul a fost dezbrăcat și hainele lui au fost arse. A urmat o horă, în care au intrat aproape toți participanții, după care atât mascații cât și spectatorii care au asistat la eveniment au fost invitați la ciorba de oaie.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE