Dacă lucrezi în învățământ, deja știi cât de frustrant poate fi jobul ăsta. Leafa e mică, munca nu se mai termină și din păcate nu primești mereu respectul cuvenit din partea elevilor și părinților, ținând cont că profesorii au responsabilitatea colosală de formare a noilor generații. Iar lucrurile nu par să se ușureze pentru cadrele didactice. Unii profesori consideră că sistemul de învățământ public este atacat, iar mulți sunt neliniștiți de cum ar putea afecta orele de curs președinția lui Trump. Temeri complet raționale, pentru că Trump a ales să conducă Departamentul de Educație. Un profesor bun are capacitatea de a modela viețile elevilor spre bine și sunt niște modele demne de urmat. Dar până și asta începe să se schimbe, deoarece elevii acordă mai multă atenție telefoanelor, decât profesorilor. Dacă sistemul american de educație e într-o criză, tot ce putem noi să facem e să-i ascultăm pe cei afectați. Prin urmare, am întrebat diverși profesori cum le-ar plăcea să fie tratați de elevi și părinți.
Kami, profesoară de limba spaniolă, de trei ani
Sunt o profesoară de culoare care predă limba spaniolă la o școală din Sud, cu elevi predominant albi. Mulți dintre elevii mei sunt surprinși atunci când mă văd prima oară și am trecut și prin situații rasiale mai complicate. Odată, un elev mi-a trimis un mail despre o postare de pe Facebook a unei colege, care era supărată în privința unui test. Ea a încercat să susțină că a fost un test neanunțat, deși eu am vorbit despre el toată săptămâna. În noaptea aia a făcut un meme cu mine: „Când profesoara ta de spaniolă e neagră, nu prea ai pretenții să se organizeze."
Te privește doar pe tine ce faci în mediul online, dar dacă afectează părerile altor elevi despre tine sau despre clasa noastră, atunci e o problemă. Eu vreau ca elevii mei să-mi spună mereu atunci când sunt nemulțumiți de orele de curs. Indiferent cât de nerespectuos, obscen și ocazional rasist ar fi, aș prefera să fie exprimat în mod direct.
Daniel, profesor de fizică, de 21 de ani
La începutul carierei mele era mai ușor să captez atenția elevilor. Cărți, creioane și ceasul de pe perete erau singurele lucruri la care se puteau uita. Zilele astea, studenții sunt mai ușor distrași. Orice elev are acces la un laptop școlar și de obicei la telefonul personal, ceea ce poate fi un stimulent toxic. Eu am nevoie de la fel de multă atenție din partea elevilor mei ca și aplicațiile pe care aceștia le folosesc. Eu le spun să considere ora mea ca pe o aplicație de fizică. Doar că e mai bună decât Facebook, pentru că ar putea să-i ajute să intre la facultate. Știu că sună penibil, dar comparația asta funcționează la mai mulți elevi decât te-ai aștepta. Cel mai urât lucru pe care-l pot face elevii e să nu-și scoată privirea din telefon. Dacă un elev este cu totul absorbit de telefon, atunci asta îi instigă și pe ceilalți.
Anne, profesoară de istorie, de zece ani
Eu sunt suficient de norocoasă să lucrez cu studenți excepțional de isteți, care vor să schimbe lumea în bine. Deseori, ei mă întreabă lucruri sau oferă o perspectivă care mă surprinde plăcut. Eu îi invit pe elevi să mă viziteze în timpul programului de la birou, dacă vor să aprofundeze un subiect cu care au rezonat. Astfel de conversații intelectuale deschise reprezintă motivul pentru care am ales profesia asta.
Însă, dezbaterile și atenția individuală sunt rezervate programului în afara orelor de curs. Este în detrimentul lor dacă în timpul unei lecții, elevii aleg să mă întrerupă la momentul nepotrivit. Deseori, fac asta ca să-mi încurce discursul narativ și să-și exprime propriile versiuni ale evenimentelor istorice sau ale trendurilor culturale. Mișcarea dreptății sociale a avut un impact mare în campusul nostru, iar ăsta e un lucru total pozitiv, dar am descoperit că mulți studenți au dezvoltat o atitudine agresivă în impunerea unei versiuni istorice și corectarea unor evenimente istorice eronate.
Kara, învățătoare la grădiniță, de 31 de ani
Experiențele mele pozitive sunt datorate faptului că părinții au investit suficient timp în educația copilului, ca să mă cunoască și viceversa. Pentru mine, ca să am o o zi școlară productivă și plăcută trebuie să dezvolt o conexiune cu copii. Trebuie să-i cunosc și să aflu ce îi stimulează, iar ei trebuie să mă cunoască pe mine și să afle ce așteptări am eu. Fiecare copil are nevoie de ceva diferit, iar dacă reușesc să cunosc familia, asta mă ajută să fiu o învățătoare mai bună. Ei împărtășesc cu mine informații despre ce se întâmplă în viața personală a copiilor, cum ar fi dacă a murit câinele sau dacă se mută, iar dacă ei au o ieșire la școală, eu voi ști motivul adevărat, nu doar pentru că nu mai au loc pe covoraș.
Steve, profesor de matematică, de 9 ani
Știu că matematica poate fi intimidantă pentru mulți copii, așa că încerc să creez o atmosferă distractivă la ore. Îmi place să dezvolt glumițe și să fac haz de necaz cu toate clasele. Eu îmi doresc ca elevii mei să se simtă confortabili atunci când lucrează împreună la probleme și să nu le fie frică să greșească. Abordarea asta devine problematică atunci când elevii se simt prea confortabili. Evident, liceeni vor să se simtă acceptați, iar măscăricii clasei sunt cei mai groaznici când vine vorba de asta. Am avut câțiva elevi extrem de gălăgioși pe post de jokerii clasei, care mereu căutau un prilej să facă o glumă obscenă. Elevii trebuie să conștientizeze, că până la urmă, aici e o clasă de curs și eu sunt profesorul, căruia trebuie să-i dea dovadă de un anumit nivel de respect. Majoritatea elevilor înțeleg limitele astea și reușesc să-i țină pe ceilalți în frâu. Poate fi destul de dificil, dar mă ajută faptul că restul elevilor reușesc să se abțină să râdă atunci când vine vorba de un comportament necorespunzător. Ei oferă un pic de presiune socială pozitivă pentru elevii neastâmpărați, care încearcă să profite de atmosfera relaxată din clasă.
Urmărește-o pe Jay Stephens pe Twitter .
Traducere: Diana Pintilie
Citește mai multe despre sistemul de învățământ:
Un licean român îți explică tot ce trebuie să facă profesorii ca să câștige respectul elevilor
De ce nu reușesc părinții să schimbe sistemul de învățământ din România
De ce mai învățăm copiii să scrie de mână