Motivele pentru care Coaliția pentru Familie nu salvează familia

(Fotografie de Luiz30 via Wikimedia Commons)

Am citit recent postări ale Coaliţiei pentru Familie şi am întâlnit rareori o preocupare explicită, bine gândită şi sensibilă cu privire la problemele familiei contemporane, cum ar fi:

Am întâlnit însă frecvent o temă care deja pare obsesie: asaltul asupra familiei din partea homosexualilor şi a membrilor comunităţii LGBTQ. Nu îți explică nimeni de la CpF în ce anume constă acest atac asupra familiei, ci ți se spune cum simpla existență a acestei minorități distruge familia.

Așa că, prin argumente juridice și sociale, vreau să-ți arăt de ce tocmai Coaliția pentru Familie, care te invită la Marșul pentru viață sâmbătă, pe 25 martie, este cea care distruge familia. Tradițională și non-tradițională.

În timp ce la noi, Coaliția pentru Familie aruncă în stânga și-n dreapta cu clipuri care ar putea fi ușor încadrate la homofobie, prin alte ţări se discută deja despre fluidizarea genului. Dacă te încrunți când scriu asta, lasă-mă să-ți explic ce-nseamnă: posibilitatea copiilor foarte mici să aleagă ce vor să fie, băieţi sau fete, indiferent de sexul cu care au fost născuţi.

Dezbaterea asta este destul de controversată pentru că temerile, întemeiate, că li se pot induce copiilor idei pe care altfel nu le-ar avea sunt explicitate cu exemple concrete de către educatori şi terapeuţi; pe de altă parte există şi opinia contrară, la fel de întemeiată, că această dezbatere îi ajută în mod real pe cei care au avut şi au probleme de identitate sexuală să îşi găsească mai uşor drumul sau măcar să poată depăşi ostracizarea, marginalizarea şi frica de a vorbi despre ceea ce sunt.

Pe scurt, o dezbatere care trebuie susţinută şi aici, să arunci un subiect sub preș și să pui o prevedere care încalcă Carta drepturilor omului în Constituţia României nu va ajuta deloc.

Interzicerea nu a dus niciodată la dispariţia, suprimarea sau inexistenţa lucrurilor sau oamenilor care ne supără. Ilegali, nerecunoscuţi, marginalizaţi şi cu drepturile încălcate, membrii unor comunităţi au continuat să existe şi să trăiască, nu s-au sinucis (nu mă refer la cazuri tragice) şi nici nu s-au convertit.

Astăzi, familia tradiţională înseamnă deseori cupluri formate din tată, mamă şi copii, fără ca aceştia să îşi formalizeze vreodată parteneriatul conjugal, pentru că nu simt nevoia unei intervenţii a statului în acest aranjament. Este o tendinţă veche de câteva decenii, în continuă creştere.

Ignorarea parteneriatelor civile şi a drepturilor care decurg de aici (vocaţia la moştenire a partenerului supravieţuitor) reprezintă o altă încălcare a unor drepturi fundamentale.

Concret, Coaliţia pentru Familie propune să fie modificată Constituţia cu privire la familie, art. 48 care sună așa:

În alte cuvinte, articolul nu face distincţie între soţi în funcţie de gen. Probabil știai deja. Și asta pentru că discriminarea unei persoane pe criterii sexuale sau de gen este interzisă de toate tratatele şi declaraţiile privind drepturile omului semnate, ratificate şi asumate de România.

Ce vrea atunci Coaliţia pentru Familie? Ca această precizare să specifice explicit, aşa cum o face Codul Civil, că o căsătorie se poate încheia numai între un bărbat şi o femeie. Codul Civil, în art. 271, spune:

„Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora". În articolele următoare Codul civil foloseşte expresia constituţională de „soţi sau viitori soţi" , însă articolul 271 face o notă separată distinctă de celelalte. Pe scurt, se poate ridica oricând o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acest articol, pentru că încalcă norma constituţională și restrânge acolo unde autorii Constituției nu au făcut-o.

De altfel excepţia asta, cu privire la art. 277 din Codul civil, a fost ridicată, iar Curtea Constituţională, după ce a amânat de patru ori decizia în cazul soților Coman-Hamilton, a solicitat punct de vedere Curţii Europene de Justiţie. Pe scurt, Relu Adrian Coman şi soțul său, americanul Robert Clabourn Hamilton, au dat în judecată statul român pentru că refuză să le recunoască oficial căsătoria lor din 2010, de la Bruxelles.

Va fi, atunci când se va pronunţa în final, o decizie istorică.

Iată ce spune art. 277 din actualul Cod Civil:

Indiferent de iniţiativa de revizuire a Constituţiei propusă de CpF nu se pot suprima drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor recunoscute prin tratate la care România a aderat. Asta este, de fapt, și una dintre limitele revizuirii Constituţiei prevăzută de art. 152 alin 2 din Constituţie. Mă îndoiesc profund că va spune altceva Curtea Europeană de Justiţie.

CCR a decis în iulie 2016 că inițiativa asta de modificare a Constituției nu încalcă niciun drept fundamental al omului, deci, este perfect legală. Pe de altă parte, contravine unor angajamente luate de România în momentul în care a aderat la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Iar, dacă nu știai, cele două documente fac parte din fundația pe care stă în acest moment Uniunea Europeană.

Dincolo de toate astea, deocamdată, în România, comunitatea LGBTQ nu a cerut formalizarea căsătoriei, însă foarte mulţi cetăţeni heterosexuali au cerut recunoaşterea parteneriatelor civile.

Pe lângă asta, CpF aduce argumentul Bisericii: fundamental şi tradiţional împotriva parteneriatelor aflate în afara căsătoriei şi tradiţional împotriva drepturilor minorităţilor, mai ales în Biserica Ortodoxă. Însă, se specifică expres în Constituţie, că o căsătorie religioasă poate fi celebrată numai după cea civilă, aşadar Biserica îşi menţine dreptul de a respinge căsătoriile cu care nu ar fi de acord.

Nu există deocamdată nicio lege prin care Biserica să fie obligată la recunoașterea căsătoriilor gay, nici măcar în ţările unde aceste căsătorii sunt legale.

Vorbesc de provocări asupra familiei, de ambele părți: tradițională sau non-tradițională (parteneriate civile).

În primul rând, migraţia şi mixajul raselor, religiilor, etniilor şi opţiunilor de viaţă. Indiferent ce vor unii şi alţii, migranţii vor veni şi în România, legal sau ilegal, iar unii români se vor căsători cu aceşti străini sau vor forma parteneriate civile. Impactul asupra altor moduri de viaţă şi religii va fi extrem de negativ pentru o ţară ca România, închistată în mentalităţi vechi şi în care numărul de cetăţeni liberali şi occidentalizaţi este încă mic.

În al doilea rând, tehnologia şi inteligenţa artificială. În SUA se discută deja despre drepturile roboţilor şi până unde sunt persoane non-umane şi de unde începe discernământul autonom al lor, dacă sunt pericole sau nu, care ar fi acelea etc. Noi încă mai credem că roboții ne vor fura joburile și vine apocalipsa cibernetică peste noi.

În al treilea rând, lipsa locurilor de muncă şi schimbările climatice care vor provoca mutări de populaţii dintr-o parte în alta, sărăcie, violenţă/tensiune socială şi destrămarea familiilor. Asta se întâmplă deja, de câţiva ani, cu situaţia părinților plecați la muncă în străinătate şi a copiilor lor, care vor deveni, în marea lor majoritate, adulţi marginali, necalificaţi ai României.

Discuţia asta, în România, e mai degrabă electorală şi politică şi vizează o agendă ultraconservatoare a unui viitor partid plasat pe această nişă, decât o discuţie legată de drepturi şi libertăți, europeism şi modernitatea României.

Este însă uluitor că partide liberale (PNL) sau cu opţiuni de politici liberale în acest domeniu (USR) au optat pentru populism pe tema asta, de teama pierderii electorilor activaţi prin Biserică. Nu întâmplător PSD, partid populist de stânga, cu politici de dreapta, alocă acum sume publice pentru Biserică. Recent, Gabriela Firea a anunțat că va aloca 55 de milioane de lei pentru biserici în București.

Cel mai probabil, următoarele alegeri, vom avea un partid ultraconservator, anti-avort, anti-libertăţi pe eşichierul politic. Vezi cazurile Poloniei şi Ungariei, iar România vine cu viteză din urmă.

Și, dacă te gândești la tot contextul ăsta, îți dai seama că apartenența României la Uniunea Europeană va începe treptat, dar sigur şi sistematic, să fie pusă sub semnul întrebării, explicit şi fără angoase, chiar din interior, de către conservatorii noştri putinişti şi reacţionari, auto-interesaţi şi populişti, mai ales că Europa se zbate, în prezent, în dilemele identității.

România se joacă cu focul și, inevitabil, se va arde.