Tot ce trebuie să știi dacă vrei să fii un beatmaker de succes în România

Pentru majoritatea oamenilor, hip-hop-ul e genul ăla de muzică unde un tip înjură în rime despre ce subiect vrea pula lui. Ce-i drept, e greu să-l ignori. Iese în evidență mai mult ca beat-ul din spate. Chiar și pentru fanii hardcore de hip-hop, MC-ul e principala atracție. Cumva e normal să fie așa.

Se întâmplă și în rock, unde de cele mai multe ori solistul e-n rolul principal, în timp ce restul membrilor nu prea-s băgați în seamă. Asta e industria. Și e păcat, pentru că fără ei totul ar suna ca un monolog cu strigăte sau o poezie de stradă, în cazul hip-hop-ului. O poezie de stradă, despre cei ca mine.

Rapperul AFO, cunoscut pentru proiectul excelent Cred Că Sunt Extraterestru, s-a decis să schimbe treaba asta. El vrea să scoată în evidență oamenii din hip-hop care nu-s la microfon. De aceea a înființat concursul Battle On, o platformă competițională urbană. Adică vrea să-i premieze pe ăia mai puțin cunoscuți.

Prima ediție de anul ăsta va fi diseară, în clubul Expirat, și e dedicată beatmakerilor. AFO mi-a spus că s-a decis să organizeze concursul pentru că „e o ramură foarte importantă a muzicii, e un pilon în underground. Toți văd doar front-man-ul și nu le prea pasă de beatmakeri. Eu am un respect foarte mare pentru ei. Ne-au ajutat și acum îi ajutăm noi pe ei."

Oamenii înscriși în competiție vor fi jurizați de patru oameni importanți din scenă: Dribbler, Mr. Tweaks și Ortega, trei producători care fac piese de cel puțin 16 ani, și Macanache, cel mai în vogă rapper din România și un om care bagă o tonă de instrumentale în fiecare lună.

Am vorbit cu fiecare membru al juriului, ca să văd ce sfaturi are pentru tinerii beatmakeri din România, înainte de show-ul din seara asta.

De cât timp te ocupi cu producția muzicală?
Sunt în producție muzicală de la începutul anilor 2000. Mai exact, prima bucată produsă de mine - care s-a apropiat de ceva ce putea fi considerată ca fiind un instrumental - am făcut-o în 1999. Rezultatul a fost descris de cei care l-au auzit ca fiind un candidat ideal pentru „coloana sonoră a unei exorcizări sau a unui travaliu cu complicații". Pentru a-l elabora, am „ripuit" niște sunete din jocul Quake 2. Curiozitatea și imaginația au ținut loc de noțiuni elementare de producție muzicală. Era însă bine structurat: avea intro, două strofe și chiar și un bridge. Din fericire nu s-a cântat pe el. Din păcate l-am păstrat.

De ce te-ai apucat de treaba asta?
Aveam prieteni MC care sufereau grozav după niște „negative" originale. Într-o zi, unul dintre ei a venit la mine cu niște dischete și mi-a zis: „Bă, uite, am niște kituri de programe de făcut muzică pe dischetele astea. Nu vrei să ți le instalezi să te joci puțin cu ele?". Le-am instalat și m-am jucat puțin mai mult cu ele.

Îmi amintesc un moment de acum 16 ani, în care am văzut pe Atomic un videoclip al unei melodii românești înregistrate pe un instrumental de afară. Și mi-am zis: „Dacă ăștia nu au minimum-ul de decență să-și producă singuri instrumentalele, atunci aici e nișa unde eu o să încerc să fac ceva remarcabil. Pentru că oricât de varză ar fi creația mea, sigur trebuie să valoreze ceva mai mult decât un instrumental de hip-hop „preluat fără notificarea autorului".

Ce părere ai despre scena de beatmakeri din prezent?
Dacă judec după ce am auzit în ultimii 5 ani, pot spune că sunt impresionat. Este clar mai bine decât în trecut. Mai ales că numărul lor a crescut remarcabil. Și toți ăștia merg într-o directie comună. Asta nu poate duce decât la progres. Mă rog, poate până intervin banii sau orgoliul și alți factori distructivi rezidenți în genele noastre. Să nu uităm: caracterul corupe talentul. Degeaba e un producător talentat dacă e un căcat de om.

Ce sfaturi ai pentru beatmakerii?
Trebuie să se familiarizeze cu istoria hip-hop-ului românesc și internațional, din punct de vedere al producției. Și să aibă grijă pe cine produc și ce contracte semnează. Asta îi va ajuta mai încolo să-și continue călătoria muzicală.

De cât timp te ocupi cu producția muzicală?
M-am apucat prin 2000, deci aproximativ 16-17 ani. Am făcut-o din plăcere și din dorința de a contribui la realizarea muzicii pe care eu la rândul meu mi-aș dori s-o ascult.

Cum era să faci beat-uri în perioada aia? Ce soft foloseai?
‎Același soft ca în prezent: Acid. Nu s-a schimbat mai nimic în partea asta, ci doar în modul de a pune problema când fac un negativ.

Crezi că e mai ușor pentru beatmakerii din prezent să producă piese de calitate?
E mai ușor din punct de vedere al accesului la informație. În rest e la fel, depinde de cât depui în treaba asta și cât skill ai. Dar mă bucur ca este foarte variată scena de beatmakeri din România. Și îmi place că-n țară sunt tot timpul beatmakeri mai tari decât în București. Aș vrea o colaborare mai strânsă între rapperii bun și beatmakerii buni. Fără prejudecăți și fără viziuni concrete asupra rezultatului final.

Ai ceva sfaturi pentru tinerii producători din prezent?
Atunci când le iese un beat tare, să îl pună într-un playlist cu încă patru piese preferate. Dacă trece testul, înseamnă că e ceva care trebuie să ajungă la un MC tare. În rest, răbdare și să asculte muzici corespunzătoare. Referințele fiecăruia în materie de hip-hop sunt definitorii pentru stilul ce și-l formează.

De cât timp te ocupi cu producția muzicală? 
Primul instrumental l-am făcut în iarna anului 2000. Deci mă ocup de asta de 17 ani. Cred că m-am apucat de muzică în primul rând pentru că am crescut într-o familie de muzicieni. Tatăl meu a fost profesor de muzică. Chestia asta a condus la o educație bazată pe muzică de la o vârsta foarte fragedă. Nu am avut niciodată atașament fata de instrumentele clasice. Toată copilăria mi-am petrecut-o într-o vânătoare constantă după muzică electronică și hip-hop. La început făceam over dubbing, piratare masivă de casete audio și non stop freestyle-uri pe beat-uri de afară. Cu timpul m-am dus mai spre producție.

Era mai greu să produci pe atunci?
Nu știu dacă era neapărat mai greu să faci muzică. Era în mod sigur diferit. Eu fac parte dintr-o generație de tranziție. Un best of both worlds. Pentru că am crescut puternic pe vinil, bandă și casetă audio, și din adolescență am trecut pe digital. Sursele de sampling erau infinit mai puține. Asta contribuia cumva și la valoarea ulterioară a produsului. Synth-urile, drum machine-urile plus mijloacele de a înregistra și de a face aranjamente muzicale complexe erau foarte greu accesibile. Acum avem TOT. Putem face muzică oricând și oricum. Și mi se pare foarte tare, dimensiunea asta nouă a muzicii pe care o trăim.

Ce părere ai despre scena de beatmakeri din România?
Mi se pare timidă, dar are potențial. Ne lipsește acea punte între interpreții vocali și beatmakeri. Cred că va veni momentul și pentru cei care creează efectiv muzică să strălucească. În afară sunt battle-uri de foarte mulți ani, iar beatmaker-ul are un loc mult mai bine defenit in agrenajul industriei de entertainment. Beatmakerii inventează sound-ul momentului. Mereu.

Ce sfaturi le-ai da beatmakerilor?
Tinerii producători din ziua de azi ar trebui să se ferească de frică și de lene. Nu există lucru pe care să nu îl poti face în ziua de azi dacă ai ambiție. Trăim o epocă de glorie, în care avem un acces fără precedent la informație si cultură. Să respecte, nu să haterească, să dea o nouă dimensiune, nu să fure, să se inspire, nu să copieze. Și mai ales să aibă încredere în ei.

Cam câte beat-uri asculți pe lună?
Nu știu să-ți zic un număr exact, dar ascult non-stop instrumentale. Foarte rar mai ascult și ceva cu versuri peste. Treaba asta e de vreo doi ani încoace. Le apreciez după complexitatea sau simplitatea lor. Trebuie neapărat să-mi dea o stare anume, dacă nu e degeaba. Pentru je, un beat fain e ăla care mă face să scriu versuri pe el.

Cum compui? Ai versurile pregătite înainte sau bagi după ce asculți beat-ul?
Caut un beat sau primesc unul. Dacă mă coafează, îl ascult destul de mult, câteva ore. Chiar și câteva zile dacă trebuie. Fac asta până mă lovește inspirația și apoi arunc niște versuri peste el.

Care-s producătorii tăi preferați?
Sunt câțiva meseriași care mă disperă cu beat-urile lor. Oameni ca Marley Marl, Nick Wiz, Neckclippa, Large Professor, Q-Tip sau J-Dilla. Au dus toată treaba asta pe alte culmi ale muzicii. Toți au un stil unic și aparte. Aș vrea să colaborez cu cel puțin unul dintre cei menționați.

Ce părere ai despre scena de beatmakeri din România?
Păi, în sfârșit e o scenă în toată regula. Și cu ocazia asta poți asculta un sound original românesc. Aș vrea să le zic să experimenteze mai mult, să nu urmărească trendurile. Doar așa poți evolua și poți ajunge un artist bun. Și pentru oamenii care vin în competiție la Battle On le zic că un set de tobe și un sampler nu te fac un beatmaker.