În căutarea notei orgasmice care le face pe femei să-și dea drumul

În cinstea zilei de Sf. Valentin, ne vom petrece săptămâna demontând mituri și minciuni despre poveștile de iubire. Citește aici celelalte articole din seria „Iubirea este o minciună".

E drept că testul oricărei societăți se dă prin modurile inventive și noi pe care le improvizează femeile ca să aibă orgasm, de la legume rădăcinoase la parizer pentru câini. Dar dac-ar exista un mod mai simplu să ai orgasm, unul care în mod magic implică eforturi zero? Dac-ar fi posibil să ai orgasm pur și simplu de la sunet?

Nota orgasmică e o notă muzicală mitică, fabuloasă, care chipurile le face pe femei să aibă orgasm fără niciun fel de stimulare fizică. Deloc. Dacă o cauți pe net o să găsești forumuri pline de bărbați – întotdeauna e vorba despre bărbați – care dezbat existența ei. (Bărbații par să fie fascinați de nota asta, pentru că în ea se amestecă interesele ei principale: curiozitatea despre organele genitale ale femeilor, specifică băiețeilor, ideea că ar putea să fie mai șmecheri la futut decât ceilalți frați pasionați de tehnologie și căutarea unui mod foarte simplu de a le da femeilor orgasm.)

„O să fac un mic experiment la noapte", scrie un comentator. „Mă întâlnesc mai târziu cu tipa cu care mă fut… de dragul științei [o să] o pun să se așeze pe amplificatorul de la basul meu și o să cânt îndelung nota fa# și-o să văd dac-o duce unde vrea ea să ajungă." După ce se discută dacă nota fa# e cea optimă, cât și despre avantajele și dezavantajele unui bas față de un tambur, un comentator intervine cu un răspuns super heteronormativ. „Am senzația că n-o să fie o tentativă de prea mare succes", zice tipul, fără să fie de vreun ajutor. „Ar trebui mai degrabă să-ți folosești penisul ca s-o satisfaci."

Femeile s-au folosit de vibrații în scopuri masturbatorii de când lumea – de la vibratoarele manuale cu care erau masturbate femeile isterice în era victoriană până la periuțele electrice de dinți memorabil interzise la școlile-internat de fete. Dar să ai orgasm numai de la sunet? Deși pare să fie tehnic posibil – sunetul e produs prin vibrație și vibrațiile sunt cele care finanțează industria jucăriilor sexuale, care valorează milioane de de dolari – sunt sceptică. Încep prin chestia la care mă pricep cel mai bine: trimit mailuri unor străini, ca să le cer ajutorul.

Pe blogul cu nume super-sexy, Scormonind prin adâncuri, citesc despre un fost actor-copil pe nume Craig Huxley, care a inventat o mașinărie stranie și minunată în anii '70, care – conform legendei – are puterea de a induce orgasme femeii care ascultă, printr-o singură notă extrordinară. Numele acestei mașinării care farmecă vintrele? Raza Blaster.

Raza Blaster e un instrument din aluminiu prevăzut cu pick-up-uri mobile (care prind vibrațiile produse de instrument și le transformă în impulsuri electrice) și corzi la care, atunci când cânți, produc „tonuri viscerale de bas". Fanii Star Trek recunosc, poate, Raza Blaster, de pe coloana sonoră a filmului Star Trek din 1979. În singura legătură cunoscută dintre Star Trek și orgasmul feminin, s-a cântat la Raza Blaster într-un concert la New York în 1990, unde – umblă vorba – mai multe membre ale publicului au avut orgasm spontan.

La niște ani după, un alt blogger – care auzise de reputația Razei Blaster – i-a pus unei prietene o înregistrare cu Raza Blaster, ca să afle dacă zvonurile sunt adevărate. „Expresia de pe chipul ei s-a schimbat brusc", scrie acesta. „Când am întrebat-o ce-a pățit, a clipit o clipă și-a zis: «Te rog, mai pune o dată. Mai tare.» Am făcut asta și astfel am avut experiența stranie de a vedea cum i se umezesc ochii și se prăbușește pe jumătate într-un scaun, respirând din greu. «Îmi… *place* sunetul ăsta», abia a reușit ea să-mi spună șoptit."

Îl contactez pe Craig Huxley prin intermediul fiicei sale, a cărei adresă de mail o găsesc online. După mai multe mailuri introductive, primesc răspuns: Huxley vrea să vorbească cu mine! Din păcate, după aceea, Huxley și fiica lui dispar în tăcere. Se pare că e la fel de greu să dai de un fost copil vedetă pentru un interviu ca și să îi provoci cuiva orgasm fără să-l atingi.

De disperare, apelez la surse din ce în ce mai dubioase. Iată un clip cu o femeie care are, chipurile, orgasm de la sistemul de bași al unei mașini. (E evident că se preface. Și eu mă mai prefăceam, pe vremuri, deci mă pricep la chestiile astea.) Apoi, SteadyHealth.com. Din câte-mi dau seama, e un site pentru ipohondri și alți perverși de genul ăsta, unde se adună și fac schimb de simptome. Iată un text super libidinos-erotic, scris de utilizatorul hornpannnpannn173370. Observați cum lecția în elementele de bază ale „masturbării cu sunet de claxon", scrisă în stil flux al conștiinței de la bun început, devine cumva Joyce-ană spre final:

Îi scriu un mail și unui tip pe nume David Jordan, autorul unui site numit 33 de Hertzi și Sex. „Principiul e că orgasmul e o frecvență", îmi răspunde acesta. „Implică sistemul nervos, care e conceput să provoace orgasme, și ne trimite impulsuri electrice prin corp, prin baza sa, și apoi înapoi în creier." În sfârșit, știință! Sunt foarte entuziasmată, până îmi verific mailul peste câteva zile și constat că Jordan mi-a trimis un mail cu toate versurile clasicei piese Hallelujah a lui Leonard Cohen. Îmi pierd încrederea în puterea internetului și schimb tactica. A venit momentul să-mi interoghez un coleg de muncă și știu și pe cine – pe Will, care a fost într-o formație de hardcore pe vremuri.

„Will*", îi zic aplecată peste birou, „tu ai fost într-o formație! Ai văzut vreodată tipe care aveau orgasm pentru că stăteau lângă boxe?

Will se îmbujorează delicat și se face de culoarea labiilor. „Ă… nu, nu prea."

„OK! Dar tu ai simțit ceva când ai stat lângă boxe?", insist eu, încălcând astfel regulamentele de muncă recunoscute la nivel internațional care interzic hărțuirea sexuală. „Gen, vreo mică mișculație acolo jos? O tresărire sexy și plăcută?"

„Nu… Pur și simplu nu."

Mai târziu, în timp ce citesc alene regulamentul intern pentru angajați, primesc un mesaj de la Will.
„Uite ce e, de câteva ori, când am stat pe boxe sau pe amp-uri de chitară, mi-au reverberat niște vibrații prin tot corpul și mi-am zis: «Mm, ce plăcut. Mhm. Ah.»"

„Dar s-a întâmplat o singură dată", adaugă acesta.

Până acum, încercările mele de a verifica existența unei note orgasmice s-au dovedit frustrante și inutile, ca atunci când încerci să-i faci cuiva o labă pe bancheta din spate a unui vehicul în mișcare. Dar nu-i o labă de care să mă las, indiferent cât de mult m-ar durea încheietura. Mă inspiră toate femeile care-au fost nevoite, de-a lungul istoriei să improvizeze jucării sexuale, și gândesc creativ. Într-un moment de rară luciditate, mă izbește: poate pot să aflu care-i vibrația specifică majorității vibratoarelor și să ajung de la asta înapoi la nota orgasmică!

O contactez pe d-na Dr. Nikky Prause, care a condus de curând un studiu despre frecvențele unei game de vibratoare populare. Prause îmi explică că există trei metode de a măsura un vibrator: frecvență, dizlocare și accelerare. Din păcate, aici devin lucrurile un pic mai complicate.

„Nu-i atât de simplu încât să zici: «33 de hertzi e frecvența optimă pentru un vibrator»", îmi explică Prause, într-o referință la forumurile de pe net care – din motive necunoscute – spun că asta e cea mai bună frecvență pentru a-ți da drumul. „Când zici «La 33 de hertzi merge cel mai bine», nu ții cont și de dizlocare."

Frecvențele vibratoarelor pe care le-a folosit Prause în studiile de caz ca să inducă orgasmul în condiții de laborator au indicat „variații intense". „Modelul esențial de stimulare care pare să funcționeze folosește intervaluei din ce în ce mai ample", explică aceasta. „Zece secunde pornit, zece secunde oprit; 30 de secunde pornit, 30 de secunde oprit. Spre final, îl pornești și gata." După ce insist, Prause spune că 110 hertzi – frecvența baghetei magice de la Hitachi – s-a dovedit cea mai eficientă în experimentele ei de laborator. „Asta poate și pentru că e foarte intensă", sugerează cercetătoarea. „E extrem de puternică."

În ciuda faptului că Prause nu poate să-mi spună frecvența specifică la care poți să atingi orgasmul fără mâini, cuvintele ei mă încurajează, totuși. La urma urmei, toate încercările mele de a găsi un expert până acum m-au adus la niște dubioși cu cioc și bloguri pe Wordpress pline de greșeli de ortografie. Oare Prause crede în existența unei note orgasmice?

„Cred că anumite frecvențe sunt mai eficiente, pentru că celulele din vulvă și clitoris răspund la frecvențe diferite", răspunde Prause. „Dar, la urma urmei, teoria mea zică că probabil nu." Acestea fiind zise, recunoaște că poate nota orgasmică are un efect cvasi-placebo. „Studiile mele indică faptul că oamenii se pricep să-și folosească fanteziile cognitive ca să-și provoace orgasme. Dacă le spui că asta e nota orgasmică, puterea sugestiei poate să fie mare."

În toate poveștile cu căutări vine o clipă când cititorul crede că totul e pierdut. Nici povestea mea nu face excepție. Tocmai când mă resemnasem că n-o să aflu niciodată dacă chiar există nota orgasmică, am mai primit un mail de la Fiona, fiica lui Craig Huxley. Sunt disponibilă pentru o conversație pe Skype? După săptămâni întregi de dat mailuri, ne-am dat o dată. E aproape ora nouă seara la Londra și stau picior peste picior în pat, când îmi apare însuși Huxley pe ecranul laptopului

Sunt disperată să-l întreb pe Huxley dacă chiar există nota orgasmică, dar mai întâi facem conversație politicoasă despre viitorul lui documentar despre elefanți. În cele din urmă, după ce face paradă cu toate vedetele pe care le cunoaște (se pare că a avut o lungă și veche prietenie cu Michael Jackson), profit de ocazie și-l întreb despre existența notei orgasmice. Poate un singur instrument puternic să aibă succes acolo unde au dat greș atâtea falusuri și să provoace orgasm femeilor?

Se pare că da.

„O, e-atât de reală", zice Huxley, clar mândru de el. „Multe femei mi-au mulțumit pentru ea."

E un pic ciudat să-l întreb asta pe Huxley, având în vedere că fiica lui – ambii au același păr roșu aprins – stă fix lângă el, pe ceea ce pare un scaun de pian. Cu toate astea, amândoi par super chill. Se pare că e vorba despre chakre.

„Raza Blaster stimulează chakra sacrală, care e la vreo cinci centimetri sub buric", explică Huxley. „Mai stimulează și chakra rădăcinii, la baza șirei spinării." Vorbește în termeni elogioși despre cât de incredibil de joasă e nota. „E cam cu o octavă și jumătate mai joasă decât cea mai joasă notă de pe claviatura e un pian… Fix cea mai joasă notă."

Când insist să-mi dea detalii, se îndreaptă spre pianul de lângă el și cântă un trio de note din ce în ce mai joase. „Să zicem că e un mi", îmi spune în timp ce repetă sunetul ultimei clape. Dar gama Razei Blaster nu prea se compară cu cea a unui pian – e mult, mult mai joasă și mai profundă. „Cu vreo zece cicluri mai jos", îmi zice el, „iar sunetul e jos, de balenă." Motivul e că Raza Blaster e uriașă, o grindă metalică de cinci metri și jumătate, controlată de pick-up-uri mobile care modifică sunetul.

Deci sunt adevărate și zvonurile despre concertul din Central Park din 1990, la care-au avut orgasm mai multe femei din public? „Da", confirmă Huxley. „Nu știu cât din asta e imaginație sau distracție provocată de muzică", adaugă el. „Dar și când am cântat în studio și-am folosit sunete de rulaj – note înalte și tremolo-uri – lumea mi-a zis că a intrat într-o stare orgasmică fără tot deranjul pe care-l implică sexul!" Râde binevoitor.

Mă simt euforică după ce-am vorbit cu Huxley, ca și cum m-ar fi telefonat personal directorul CIA, ca să-mi confirme că aselenizările au fost o păcăleală. Din păcate, nu apuc să aud Graalul – acel mi subteran – pentru că Huxley și-a rătăcit instrumentul de 5,5 metri și nu-și amintește unde anume sălășluiește acum Raza Blaster. Nicio problemă. Am avut succes acolo unde-au eșuat mulți bărbați: am găsit cea mai bună metodă de a da orgasme unei femei dacă ești leneș.

Traducere: Ioana Pelehatăi