Cele mai blanao țoale de festival care ar rupe audiența la Bravo, ai stil!

Prima ediție SAGA Festival s-a terminat duminică. Da, evenimentul ăla care ți-a dat șansa să țopăi la Carl Cox sau să-ți amintești cum ai crescut cu muzica lui Tiesto. Locul pe care l-au înjurat taximetriștii tot weekendul, pentru că a fost aglomerată capitala, dar l-au și iubit în secret, că au fost niște prețuri de zici că luai avionul. Pe scurt, festivalul cu muzică electronică și pentru oamenii cu metrou.

Mulți văd festivalurile ca locuri în care ar putea să se îmbrace cum își doresc de fapt, dar le-a fost mereu frică de ce-o să zică alții. Sau n-au avut curaj încă să încerce un outfit. Alții văd o oportunitate să se costumeze și să iasă din mulțimea îmbrăcată la fel. Deși perioada festivalurilor a cam trecut și până la următoarea vară mai trecem prin câteva anotimpuri, m-am gândit că nu-ți strică niște inspirație de fashion la evenimente d-astea în avans.

Așa că între un Schulz și Carl Cox, am căutat oamenii care mi-au atras atenția cu fashion de festival. Nu sunt vreo expertă în modă, dulapul meu e plin de haine albe sau negre și nici nu m-au sunat ăia de la Bravo, ai stil! să fac parte din juriu. Doar i-am ales pe oamenii care m-au făcut să vreau ca la anul să încerc mai mult decât o pereche de pantaloni scurți și un tricou. 

VICE: De ce banane?
Aurelian: De ce nu banane?

Laurențiu: Ieși mai ușor în evidență și îți găsești rapid prietenii dacă te pierzi. În plus, toată lumea vrea să facă poze cu tine, să danseze sau să bată palma. Unii vin la tine să te tragă de cotor. Costumele le-am luat din Jumbo, de Halloween, acum doi ani. De atunci am fost așa și la Untold și la Neversea. Ieri era un băiat la restaurant care ne tot pâsâia. Când ne-am întors, l-am văzut cu o banană în mână. Și-a desfăcut-o și-a început să mănânce în timp ce se uita la noi. 

Diana: Am născut în aprilie, așa că am căutat o rochie în care să mă simt bine. Dar nu e un outfit special de festival, eu așa aș merge și la plajă. Singura diferență e că în mod normal nu mă machiez deloc și de data asta am făcut-o.

Otravă: Da, eu invers, mă machiez tot timpul, dar acum nu. Glumesc. Și la mine e destul de clasic outfit-ul, nu mi se pare cine știe ce. Am un tricou alb, pantaloni negri, sneakers și borsetă. Și bricheta la gât, să fie practic. De când ni s-a născut fetița, când vrem să ieșim, căutăm locuri mai aproape de casă. Am văzut lumini și zgomot și-am zis să venim într-o plimbare.

„Eu locuiesc în Berlin, unde lumea e foarte liberă când vine vorba de ce faci și cum te îmbraci. Scena underground nu mai există, pentru că underground-ul e de fapt peste tot. Atmosfera de acolo îi inspiră pe oameni să exprime ceea ce sunt prin îmbrăcăminte. În schimb, în Venezuela, lucrurile sunt mai conservatoare. Oamenii țin lucrurile scumpe la vedere, pentru că așa vor să-și arate statutul. E enervant, dar asta găsești în mare parte în America Latină. 

Asta-mi place la party-urile tehno. Lumea trece de bariere, poți să dansezi ca un nebun și oamenii sunt acolo cu tine. Dacă ești băiat și vrei sa vorbești cu o fată, nu e nimic awkward, pur și simplu poți dansa cu ea și simți vibe-ul, e mult pe energie și conexiune.

Încălțămintea pe care o port e comodă și blugii sunt elastici, ca să pot dansa. De obicei port negru, dar azi m-am simțit mai colorat, datorită DJ-ilor. Îmi place să port ochelari de soare și pălării. Asta e mai ravy și agresivă ca să meargă cu scena tehno, unde plănuiesc să stau mult. Dar am și altele, una spaniolă sau alta franceză, mai fancy, de purtat la ședințe.”

Alessandro: E prima oară când venim în București, dar tot ce-am apucat să vizităm a fost casa lui Ceaușescu, pentru că stăm pe-aproape. Iubesc muzica și rave-urile, am fost și la Imagination Festival, Spring Break, Nameless. De cinci ani, de când am început să merg la festivaluri, îmi place să mă îmbrac în moduri mai ciudate. Aici avem doar costumele astea și alea de ieri, adică de Jack Sparrow și el de doctor. Acasă avem vreo 30, de la unicorni la pisica din Alice în Țara Minunilor. Suntem din Veneția și ne place mult carnavalul, credem că fiecare zi ar trebui să fie așa. Mă rog, ne costumăm și pentru fete. De fapt, în mare parte pentru fete. 

Andrea: Eu am costum de broască, urs panda, tigru, lup, Spider Man. 

„Sunt o româncă mândră, de-asta port și rochia asta. Împart din sentimentul ăsta pe oriunde mă duc prin lume. Îmi place mult țara noastră, suntem oameni calzi și n-am văzut nicăieri stilul ăsta. Eu am venit cu designul de rochie la croitorie și-am mai purtat-o doar o dată la nuntă. La SAGA mi-a plăcut cel mai tare de Tiesto, am crescut cu muzica lui. Restul parcă nu s-au ridicat la nivelul lui.”

„Lumea îmi tot spunea că Patrick seamănă cu Thor, așa că a vrut să se costumeze așa. Problema a fost că eu nu semăn cu nimeni din universul Marvel, dar am improvizat. Aveam costume mai bune în Elveția, dar erau prea grele ca să le aducem pe avion. Am făcut altă versiune a lui Thor, cu ce am reușit să aducem. Ne era tare frică că n-o să ne lase să trecem de intrarea la festival cu ciocanul. 

E prima oară pentru când ne îmbrăcăm așa la un festival. Mulți oameni vor să facă poze cu noi, probabil așa va fi toată seara. Am lăsat special outfit-ul ăsta pentru ultima zi. După cum se vede, Thor e personajul meu favorit din Marvel.”

Adrian: Am cumpărat bluza fix cu gândul că-ți dă un vibe bun. Să fie colorat și să dea energie oamenilor când mă văd. Contează să te remarci în mulțime, nu trebuie să se îmbrace toată lumea la fel. Port genul ăsta de haine și-n zilele normale câteodată, dar mai des la festival. În România am venit pentru Saga, de-abia așteptăm să vedem toți DJ-ii tehno.

Pol: Majoritatea hainelor mele sunt din second hand-uri sau magazine vintage. Stilul meu variază, uneori vrea să mă îmbrac mai modern, alteori mai vintage. E în funcție de mood.

„Ne-am îmbrăcat în unicorni și la Electric și-am văzut că lumea e ok dacă ne vede așa. Nu se iau de noi, ci mai degrabă vor să facă poze. Deși ieri ne-am costumat în cowgirls, azi am preferat să fim trăsnite, dacă tot e ultima zi. Când am fost la Electric, jandarmii au făcut și-o glumă și după ce ne-au văzut au zis «Recepționat, recepționat, am în vizor unicornii».

De obicei, eu sunt îmbrăcată office și am o groază de haine negre. Știu, greu de crezut. Am ales unicornul pentru că e considerat mistic, asta mi-a plăcut cel mai tare. El nu există, dar we can make it happen.” 

„Voiam să ieșim în evidență, așa că ne-am pictat tricourile. Lui i-a venit ideea cu măștile și tricourile desenate acum doi ani, ultima oară când am fost la un festival. N-am vrut ceva sofisticat - ne-am scris toți artiștii preferați pe tricou, iar celelalte lucruri le-am găsit în Jumbo. Noi ascultăm tehno și electronică, așa că de-abia îi așteptăm pe Carl Cox și pe Fisher”. 

Alexa Bejinariu a fost implicată în organizații studențești, iar din 2018 scrie la VICE despre educație și cultură. O găsești pe Facebook, Instagram sau blog.