Fotografii rare cu femei care au încălcat legea în anii 1920 în Australia

Update, 13 aprilie: În varianta originală, articolul includea fotografii care au fost manipulate mai departe de colorizare. Fotografiile respective au fost eliminate ulterior.

Unele par obosite. Altele se uită la aparat cu teamă. Altele zâmbesc nonșalant, de parcă ar fi obișnuite să fie arestate. Toate expresiile astea sunt ale unor femei din Sydney care au încălcat legea acum un secol. Au fost aduse la secția de poliție centrală, unde un fotograf al poliției le-a surprins în celulele lor. Acum, un artist britanic, Matt Loughrey, readuce în prezent aceste momente pierdute. 

Loughrey a învățat singur tehnica de colorizare și îi face plăcere să animeze imagini vechi. Inspirat de anii petrecuți în Australia, a hotărât să-și folosească talentul ca să dezvăluie trecutul națiunii. A stat de vorbă cu VICE de acasă de la el, din County Mayo, Irlanda.

VICE: Hei, Matt, ce îți place la fotografiile de identificare făcute de poliție?
Matt Loughrey: E simplu: fețele spun povești. Peisajele sau clădirile nu sunt animate și nu poți rezona cu ele, dar când te uiți la o față, te uiți la ochi – și simți povestea cuiva. Așa că am ales să fotografiez fețe. Iar imaginile astea mi se pare că spun cel mai mult despre condiția umană. Îți dau de gândit. Ai două opțiuni, nu? Poți să lupți sau să te supui. Când suntem supuși, ne deschidem spre lume.

Când vezi o poză făcută de poliție, te vezi pe tine, fără niciun dubiu. Iar când arăți un astfel de cadru, toată lumea vrea să-l vadă. E oracolul condiției umane.

De ce sunt deținutele australiene niște subiecți buni pentru lucrările tale?E neobișnuit să vezi multe femei îmbrăcate bine în fotografii care invită la autoreflecție. Poza de identificare un exercițiu de pierdere a demnității, și totuși femeile sunt îmbrăcate foarte bine. E un contrast puternic. Privitorul se gândește la ce vede. Cum te poți expune în felul acesta și, în același timp, să fii îmbrăcată atât de bine?

Care dintre poveștile din spatele fotografiilor te-a lovit cel mai tare?
A lui Alice Cook. E o tânără și cred că unul dintre personajele cu cel mai periculos potențial din toată seria – deși n-a înjunghiat oameni și n-a rănit copii. E o escroacă, o sociopată. Avea tot felul de identități false și mai multe căsnicii la activ. Asta e malefic deja; nu faci asta pentru că crezi în așa ceva, o faci pentru că obții ceva.

Te-a bântuit vreun cadru din serie?
Femeia care a încercat să piardă sarcina. E o imagine tristă. E ca o căprioară în lumina farurilor. Dar chestia e că nimeni nu știe ce se petrece în viețile altora. Poate a trecut prin multe momente tragice până a ajuns în punctul ăsta.

Ce fotografie crezi că contrastează mai tare cu infracțiunea comisă?
Cea cu Barbara Turner. E greu să-ți dai seama dacă îi ia pe toți de proști sau dacă a fost prinsă, pentru că e foarte bună la ce face. Are mare încredere în ea și știe să joace roluri. De multe ori, a știut să facă pe victima.

A fost vreo imagine la care ai ezitat să lucrezi?
În colecția asta nu. Nu am ezitat, pentru că mi-au plăcut poveștile despre infracțiuni și condamnări. Dar acum câteva zile, un pervers mi-a cerut să-i fac o imagine animată.

Poți să-mi spui ce s-a întâmplat?
E un fotograf respectat. A venit la mine și mi-a cerut ceva. Era vorba de un fost prieten și era dubios. Avea tot felul de idei detaliate despre cum vrea să arate animația. L-am refuzat politicos.

Care a fost cel mai memorabil client pe care l-ai avut?
Jeff Bridges mi-a cumpărat o lucrare. Am crezut că e o glumă, dar nu, era pe bune. A aranjat tranzacția prin publicistul lui. A fost tare.

Ce altceva a mai fost memorabil?
Lucrez și la niște materiale foarte confidențiale. La niște cazuri cu persoane dispărute. Inițial, am făcut-o ca ajutor pentru documentarele despre cazuri nerezolvate. Am ajuns să lucrez cu nepotul lui Clarence și John Anglin, care au evadat din Alcatraz. Am văzut materiale pe care nu le-a mai văzut nimeni. Clarence și John Anglin au evadat de pe insula Alcatraz și au avut o viață fericită.

Ce speri să obții cu munca ta?
Suntem într-un punct în care presa folosește imagini de arhivă în moduri creative. Se reduce la ceea ce eu numesc „uzura morală a imaginii”.

Putem aduce la viață persoane, materiale educative pentru tinerii interesați de istorie, care sunt plictisiți de manualele clasice.

Colorizarea e un instrument excelent pentru istorie și tot mai mulți oameni îmbrățișează această idee.

Vizitează site-ul lui Matt sau Instagramul lui, pentru mai multe informații despre colorizare și restaurare.