Comentariile în cazul Danielei Crudu îți arată cum justifică românii violența asupra femeilor

„Astea merită să fie bătute dimineața, la prânz, seara și între mese” e un comentariu pe Facebook, la cazul care s-a plimbat pe tot internetul românesc în acest weekend. Daniela Crudu, o femeie din showbiz-ul românesc, a fost bătută de iubitul ei. A sunat la Poliție, a primit îngrijiri medicale și s-a emis un ordin de protecție provizoriu. Potrivit informațiilor din presă, polițiștii au găsit-o desculță și plină de sânge în fața blocului în care locuiește. Femeia are un traumatism cranio-facial, entorsă de gleznă și o fractură de piramidă nazală, care necesită operație.

Deși Daniela Crudu nu a făcut public ce s-a întâmplat, presa a publicat imediat informațiile pe surse, iar oamenii au început să comenteze. Cam tot ce găsești în subsolul acestor știri îți arată cum se manifestă grobianismul și misoginismul în România, unde violența domestică își găsește mereu justificare. Mulți chiar consideră comportamentului agresorului normal și că ar trebui aplicat drept formă de corecție, dacă victima se poartă indezirabil în societate. Orice ar însemna asta. Rămâne la latitudinea bărbatului.

Povestea asta nici măcar nu e despre Daniela Crudu, ci despre un fenomen care zace în ADN-ul românilor și despre o societate care a învățat să blameze victima - mai ales când aceasta nu corespunde tiparului imaginat, să o supună oprobiului public pentru că a avut curajul să anunțe autoritățile de cele întâmplate.

În ciuda mai multor schimbări legislative, din ultimii ani, situația femeilor din România continuă să fie una gravă. 21 de femei au fost ucise în primele șase luni din 2019, de către partenerii lor, iar cu an înainte, 48 au murit, tot în familie. Tot anul trecut au fost emise de către Poliție opt mii de ordine de protecție provizorii, dar în România poți muri cu hârtia asta în mână, atât timp cât nu există niciun sistem de monitorizare a agresorului. N-avem brățări electronice și avem prea puține servicii pentru victime.

De la începutul anului 2020, poliţia şi judecătorii au emis alte 640 de ordine de protecţie din care 242 au fost deja încălcate. De altfel, vineri, o altă femeie a fost ucisă în bătaie de soțul care a încălcat ordinul de protecție. A intrat în casă unde femeia locuia alături de cei doi copii și a înjunghiat-o mortal.

„Femeile se confruntă cu violență. Indiferent de educație, de mediu de rezidență, de venit, de etnie, dacă sunt persoane publice sau nu (…). Anual au fost înregistrate peste 20 de mii de sesizări de loviri și alte violențe”, a scris Oana Băluță, activistă pentru drepturile femeilor și conferențiar universitar doctor la Universitatea București, într-o postare pe Facebook. Ea amintește că în România nu doar violența e justificată, dar și violul are scuze. „Eurobarometrul din 2016 ne-a spus că în România există cea mai mare toleranţă faţă de viol.”

Dacă femeia e beată, poartă haine provocatoare sau e de acord să plece cu un bărbat la braț înseamnă, în capul unora, deopotrivă bărbați și femei, că „și-a căutat-o” și „și-o merită”. Nu uita că România este țara în care în urmă cu zece ani, judecătorii considerau că o fetiță de zece ani este vinovată pentru că a fost violată de mai mulți bărbați adulți!

E mai ușor să înțelegi, astfel, tabloul general în care Daniela Crudu poartă în piept litera stacojie și merită biciuită, în piața publică. Nu este însă singurul caz de persoană publică din România care a trecut prin violență domestică. Dana Războiu, Larisa Drăgulescu, soţia fostului gimnast Marian Drăgulescu, Alexandra Stan, care a fost bătută de impresarul ei până a băgat-o în spital, sunt doar o parte din numele cunoscute de la noi. De asemenea, au fost și vedete acuzate de agresiune, dar care au scăpat basma curată, ba chiar mai mult, nu i-a boicotat nimeni: cântărețul What’s Up, Florin Chilian, Ștefan Bănică Jr. (care a fost acuzat de agresiune și violență verbală de Cristina Țopescu și Andreea Marin) sau Sișu. Când vedetele agresează nu sunt subiect de mass-media. Când sunt agresate, devin țintă publică.

Pentru că Daniela Crudu nu are profilul unei victime clasice, a fost la îndemâna multora să arunce cu pietre în ea. Nu trebuie să fii postac fără ocupație ca să n-ai minte. De exemplu, un jurnalist cu notorietate, Grigore Cartianu, fost redactor-șef al cotidianului Adevărul, consideră că dacă ai operații estetice nu ai dreptul să suni la 112 să reclami că ai fost bătută. Era vorba de un text penibil publicat pe ziariștii.com, care a fost scos ulterior, după mai multe mesaje de hate. Da, nu toți oamenii de pe internet sunt idioți.

Astăzi, Cartianu a venit cu o mea culpa pe sfert, în care spune - pe scurt - că și ei au greșit, dar na, nici Cruduța nu e chiar ușă de biserică.

Propun oricum să declar luna februarie „Luna Ziariștilor Misogini”, că deja avem doi candidați la titlul „Cel mai misogin jurnalist român”. Grigore Cartianu! Al doilea e stimabilul Mircea Marian care i-a făcut public shame unei consiliere de la USR care a reclamat că a fost agresată de un angajat SPP în Parlament.

Că jurnaliștii sunt misogini în spațiul lor privat e treaba lor, dar când faci din asta o mândrie publică și un exemplu oferit societății, înseamnă că n-ai înțeles nimic despre rolul tău ca formator de opinie. Sau din contră: poate n-am înțeles noi, ăștia cărora ni se încețoșează privirea când vedem ce absurdități pot scrie colegii de breaslă. Și cum comentatorii lor avizi le țin isonul.

Despre Daniela Crudu nu știu prea multe. Wikipedia spune că a fost animatoare în cluburi, fotomodel și asistentă TV. Tabloidele și televiziunile de cancan au construit din ea un personaj. Habar n-am cât o duce sau nu capul și nici nu mă interesează. Dacă nu ți-a luat banii de pe card sau pâinea de pe masă, ce-ți pasă ce face femeia asta cu viața și corpul ei?

Te poate revolta că Daniela Crudu nu e la prima bătaie primită din partea iubitului, că nu vrea să depună plângere la poliție, că probabil are un pattern, că dincolo de publicitate, există chiar ceva profund stricat acolo, în mintea ei, dar pentru toate astea i-aș recomanda un psihoterapeut. Altfel, nicio femeie, oricât de „proastă”, „panaramă”, „curvă” o fi nu merită să fie bătută. Nu toate victimele violenței domestice sunt aceste femei sensibile și blânde, mame de trei copii care muncesc de dimineață până seara și nu deschid gura.

Și dacă tot am zis de drepturi, să ne legăm și de drepturile animalelor. Cum adică „animalul de companie este bătut din timp în timp”, bă? Și pentru asta există legi și pedepse. Păcat că nu sunt puse în aplicare așa cum ar trebui în România.

Să vorbești despre drepturile omului indivizilor de genul acesta e ca și cum ai vorbi de frânghie în casa spânzuratului. Pentru ei, societatea se împarte în oameni care au drepturi și neoameni care trebuie arși pe rug.

Că o femeie e bătută e un mizilic, e ca și cum te-ai stricat puțin la burtă. Un comentariu care-ți arată cât de obișnuită e societatea să vadă femei bruscate pe stradă și să întoarcă privirea, să audă țipete de la vecina, dar să închidă mai bine ușa, să citească despre cazuri de tipul ăsta, dar să dea vina pe femeie. Dacă statul nu vede, dacă parlamentarii fac mișto de violența domestică, dacă femei sus în politică n-au făcut nimic pentru a îmbunătăți situația femeilor din România, de ce ar face un oarecare cetățean?

Orice femeie poate să devină victimă a violenței domestice. Bătută, ucisă sau „doar” marcată psihic și emoțional pe viață. Sunt cicatrici greu de înțeles de un idiot.

Acești doi indivizi nici măcar nu s-au obosit să ofere un argument. S-a dat verdictul. Merită pentru că. Orice ai pune după înseamnă doar o justificare a unui comportament agresiv care, juridic vorbind, trebuie pedepsit prin lege.

Pentru că e fun să faci glumițe pe seama unei femei bătute. Pentru că tu nu ești acest „corect politic”, pentru că generația de azi ți-a luat și ultima fărâmă de umor. Pentru că deh, nu mai râde lumea ca pe vremuri. Ăștia sunt genul de oameni fatali: nu sunt în stare să sară cu pumnul, dar nici nu opresc o agresiune dacă o văd în fața lor.

Eventual scot și telefonul să filmeze și să le arate prietenilor „haha, uite cum i-a dat la mufă lui asta”. Bărbați adevărați care se hăhăie de pe margine și care cel mai probabil sunt de acord cu: lasă că știe femeia de ce-o bat.

Femeia asta a ajuns vedetă pentru că asta se întâmplă în lume. Televiziunile de tipul ăsta îi hrănesc cu personaje create pe ăia care bălesc la femei ca Daniela Crudu și devorează tot ce li se bagă pe gât. E o realitate co-creată, fiecare cu contribuția lui mizeră. Dar, hei, nu se întâmplă doar în România, stai chill. Tabloidele sunt pline și în Marea Britanie de pseudovedete, de oameni care se scarpină în cur în timp ce halesc tot ce văd la TV. Dacă lumea nu s-ar mai uita la dejecții de emisiuni, nici ele nu ar mai exista. Atât timp cât Daniela Crudu face rating, va fi chemată în continuare pe sticlă. Până atunci, Cruduța a adunat vreo 627 de mii de urmăritori pe Instagram, deci unii o consideră vedetă, fie că-ți convine sau nu.

Criteriile astea de împărțire a femeilor care merită bătute și care nu sunt rupte din lumea lui Huxley. Dacă Daniela Crudu ar fi prostituată de lux, atunci merită bătută ca să fie solidară cu prostituatele de pe centură? Păcat, până și Iisus din Biblie era mai îngăduitor cu prostituatele. CC Maria Magdalena.

Oricum ar fi, lucrătoarele sexuale sunt aceste femei la care mulți râvnesc, dar nu trebuie să știe nimeni, în afară de prietenul de pahar căruia i-ai povestit laudativ cum i-ai tras-o tu uneia, în deplasarea aia de la Roman. Tu ești zeu. Ele sunt femei ușoare.

Informația că Daniela Crudu a fost bătută a apărut pe surse, nu a făcut ea public nimic. Sigur că poți interveni cu o grămadă de scenarii, dar e cam greu să suferi toate traumatismele astea pentru nițică publicitate. În plus, trăiești în România, oamenii uită rapid ce s-a întâmplat în urmă cu 24 de ore, imediat cum mai iese Orban cu o declarație sau PLUS se combină cu USR, deși știm cu toții că acolo nu există dram de dragoste.

Normal că trebuiau să apară și aștia. Uite unde erau victimele de fapt! Aici e doar o haită de bărbați care strigă în cor „așa îți trebuie că nu ne-ai ales pe noi”. Genul de oameni care nu-și dau seama că nu lipsa banilor din cont este problema, ci absența neuronilor și a inteligenței emoționale.

Femeile care urăsc femei sunt probabil cel mai mare rău al femeilor. E meta, știu, dar să ai dușmani în loc de solidaritate, într-o lume patriarhală, e ceva profund greșit. Când aproape trei mii de femei sunt bătute zilnic în România, e greu să înțelegi de ce când cade una chiar nu cădem toate. D-asta m-am oprit asupra câtorva comentarii de la niște persoane la fel de frustrate ca bărbații care-și plâng de milă că „femeia e rea”, ca-n manelele lui Dani Mocanu, și fuge doar după bani și faimă. Sau ceva p-acolo.

Astea sunt femeile care și-ar dori cumva, cândva, viața Danielei Crudu, dar fără partea de bătaie. Ele oricum sunt mai deștepte și mai cuminți și nu și-ar enerva niciodată bărbații. Ar fi întotdeauna acolo, best housewife. „Capul plecat sabia nu-l taie” sau „se duce cu altele, dar tot la mine se întoarce” sau „așa sunt bărbații” sunt parte dintr-o mentalitate la fel de nocivă la adresa femeilor precum misoginismul. Femeia și bărbatul sunt egali într-un parteneriat. Dacă pășești pe vârfuri în propria casă și relație, ca să nu-l superi pe domnul, cât de fericită ești?

N-am putut să nu includ comentariul acesta, pentru că e un clasic. Femeia e nebună, isterică și nefutută, iar asta e răspunsul la toate problemele ei. Te-a bătut? Hormonii sunt de vină. Te-a înjurat? Hormonii. Te-a violat? Hormonii. Te-a omorât? Hormonii. Vezi ce simplu e să gândești ca un ghiolban? Răspunsul e acolo, nu știu de ce se agită societatea să găsească vinovații când Alexandra, Daniela, Luiza, Claudia, Andreea sunt, de fapt, vinovate de propriul abuz. Chiar dacă au și zece ani.