Serialul care te plimbă prin București, deși îți spune că ești la Moscova, Sofia sau Paris

Killing Eve, care rulează din 2018 pe HBO GO, îți arată, pas cu pas, că Bucureștiul suferă de sindromul personalității multiple. Are o arhitectură atât de eclectică, de bizară și de nonconformistă încât, la nevoie, poate să semene cu aproape orice alt loc din Europa. La fel de bine, poate să arate ca niciun altul.

M-am uitat la primul sezon, cadru cu cadru, ca să-ți demonstrez că Bucureștiul poate fi personajul principal doar dacă joacă în alt rol. Se transformă din oraș comunist în capitală europeană sofisticată la fel de ușor cum peisajul se modifică la fiecare pas. Pe același bulevard, ești uimit de vile în stil baroc, ești terorizat de blocuri cu spirit totalitar-oprimant și ești surprins de minunății moderniste. Mai faci un pas și te trezești direct în ghetou.

București chiar e un oraș al contrastelor. Găsești aici mai multe experiențe de pe străzile capitalei.

Totuși, ce am făcut eu nu e comportamentul dereglat al unui singuratic. Se pare că fac parte dintr-o sectă în creștere. Fanii serialului și-au organizat propriul feed de Twitter, ca să identifice locurile de filmare folosite în Killing Eve, cu ajutorul Google Earth.

Scutirile de impozite și o legislație permisivă față de filmări care se pot realiza aproape oriunde (pe bani) le permit producătorilor internaționali să folosească orașul ca o pânză albă, pe care echipele de post-producție adaugă efecte, clădiri și scenografii, pentru a modela peisajul urban.

Bucureștiul a atras artiști precum regizorul Terry Gilliam sau geniile din spatele William & Catherine: A Royal Romance. În filmele lor, au manipulat Parcul Carol, astfel încât să devină fie un non-loc distopic, fie fundalul scoțian al celei mai frumoase povești de dragoste a secolului.

Dar serialul BBC America, Killing Eve, a dus Bucureștiul într-o altă dimensiune.

În serialul bazat pe seria de cărți Villanelle (Luke Jennings), o asasină rusoaică e urmărită de o spioană a MI6-ului britanic pe tot cuprinsul Europei. Relația dintre cele două oscilează între poante macabre, violență și atracție sexuală.

Villanelle (Jodie Comer) e o psihopată transcontinentală de 20-și-ceva de ani care ucide cu stil, la comanda unei organizații misterioase numită Cei 12.

Metodele lui Villanelle sunt prea pe față, așa că tiparul după care acționează e sesizat de ofițerul britanic de inteligență Eve Polastri, jucată de Sandra Oh, pe care poate o știi din Grey’s Anatomy.

Acțiunea se dezvoltă într-o cursă de-a șoarecele și pisica, pe un traseu internațional ce trece prin toate punctele fierbinți ale Europei. Rapid, povestea ia o turnură sumbră și explorează cum a ajuns Villanelle o criminală. Acțiunea se mută într-o atmosferă tulbure, post-sovietică, plină de intrigi și de jocuri de spionaj.

Toată starea asta de spirit e amplificată, adeseori, de peisaje din București.

Pentru că m-a fascinat transformarea capitalei, încerc să dezvălui modul în care un serial TV cu buget mare poate să sucească un oraș astfel încât să se potrivească unei narațiuni, dar să surprind și povestea din spatele locurilor.

Totuși, dacă nu te-ai uitat la primul sezon, trebuie să știi că articolul ăsta o să-ți strice toată povestea.

Bucureștiul își face prima apariție în episodul doi și intră în forță, cu imagini din zona Obor. Atunci când pe ecran apare Bulgaria (apropo, cât de tare e fontul creat de Matt Wiley), în spatele literelor se află imaginea cu colțul blocului de pe Ștefan cel Mare 224.

Apare și autobuzul 335, în drumul său neabătut de la Obor spre nordul orașului. Dar de data asta, pe panoul de afișaj nu scrie „Complex comercial Băneasa”. Ar fi ridicol.

Pe autobuz apare Borovo-Sofia cu litere latine. Se pare că Oborul este fundalul unuia dintre cele mai bine poziționate cartiere din Sofia. E bine și așa.

O femeie privește din autobuz cum un bărbat e înjunghiat într-o clădire brutalistă de birouri. Villanelle are treabă. Deși te gândești că ar putea fi la noi, clădirea asta se află într-un complex industrial de la marginea Londrei. Tranziția e perfectă. E prefăcătorie TV în cel mai pur stil.

După ce am stat cu sufletul la gură în fiecare episod, să văd cine mai moare pe străzile Bucureștiului, și am văzut cum Villanelle își ucide o fostă colegă în penitenciarul post-decembrist din Giurgiu, construit în 1994, am regăsit orașul, în toată splendoarea lui, în episodul 6.

Bucureștiul devine personaj principal, dar nu ca el însuși. Un taxi trece pe lângă Judecătoria Sectorului 5 și pe ecran apare cuvântul Moscova. Apoi, fix pe la Iancului, pe bancheta din spate, spioana-șefă, Carolyn Martens, îi spune lui Eve: „Doamne, simt cum prind viață în țara asta”. Chiar că!

În ochii unui occidental, șirurile nesfârșite de blocuri comuniste par miezul culturii sovietice. Străzile Bucureștiului sunt pline de betoane și de reclame vechi de ani de zile, reminiscențe ale unui trecut amestecat. Spioanele parchează în fața cazării, Hotel Atlasov, fix în Piața Romană.

Clădirea e opera modernistă monumentală semnată de Constantin Moșinschi. Construită în 1938, ca sediu pentru Uniunea Generală a Industriașilor din România, poți să o admiri pe strada George Enescu, la numărul 27.

Când femeile intră în clădire, ies din București și ajung în Primăria Hornsey din Londra, care și-a menținut stilul din anii ‘30.

Deja se întrevede un tipar: dacă o echipă de producție vrea să creeze Rusia fără Rusia, folosește exterioare românești și interioare britanice.

Carolyn și Eve așteaptă într-o mașină parcată în fața sediului spionilor locali din Moscova și pun la cale o înțelegere cu omologul lor rus, Vlad. Clădirea e Palatul CFR (Ministerul Transporturilor), conceput în 1937, în stil modernist, de inspirație clasicistă.

Eve face o vizită la hub-ul de comunicare MI6 din Moscova, dosit sub o structură de bârne metalice, atinse de mucegai, putregai și rugină. E Pasajul Englez de pe Calea Victoriei, care datează de la finalul secolului al XIX-lea. Planul deschis, departe de strada principală, l-a făcut perfect pentru a funcționa pe vremuri ca bordel.

Pasajul adăpostește acum doar atelierul celebrului pălărier Meșterul Nicu. Scenografii de la Killing Eve au omagiat acest loc de referință din București cu propriul lor element grafic. Dedesubt, în rusă, scrie „шляпа”, adică „pălărie”, care în slangul rusesc mai înseamnă și „pulă”. Respect.

Intriga crește, la fel și adrenalina. Eve trebuie să afle mai multe despre trecutul lui Villanelle, așa că o vizitează pe fosta ei profesoară, Anna, la liceul unde predă. E un loc elegant, înalt de câteva etaje. Aici Anna îi dezvăluie lui Eve cum Villanelle i-a castrat și i-a ucis soțul. Crunta dezvăluire se petrece la Rectoratul Universității Politehnice, construit după planurile arhitectului Octav Doicescu.

După ce Villanelle o ucide pe Nadia la închisoare, polițiștii o arestează și o duc cu mașina pe străzile din Moscova. Duba, colantată cu „полиция” (Poliția), trece pe lângă un panou publicitar cu reclamă la Kaufland. În caz că publicul începe să se prindă că nu e chiar Moscova, echipa de post-producție a photoshopat deștept, pe fundalul blocurilor din apropiere de Obor, Catedrala Sfantul Vasile.

Cei 12 trimit o echipă care să le salveze cel mai bun killer. Vilanelle evadează pe o stradă pietonală și lasă în urmă un șir de morți. Acțiunea se întâmplă în centrul vechi, pe Strada Poștei, în spatele Muzeului de Istorie. Pe fundal se vede un turn al Universității de Stat, o clădire stalinistă din Moscova, sau poate Kremlinul.

Villanelle fuge pe o motocicletă, pe Aleea Torcători, din spatele Bulevardului Magheru. În spate se află un graffiti cu celebrul porc românesc desenat de AEUL. Aproape toate graffiti-urile sunt acolo și azi.

Episodul 8 începe cu Vilanelle și cu Irina, fiica lui Konstantin pe care tocmai a răpit-o, care fac autostopul pe un drum rusesc de țară, mărginit de plopi. Este Șoseaua Siliștea-Ciolpani.

Drumul a fost descoperit, după îndelungi căutări, de un cont de Twitter intitulat Killing Eve Filming Locations. Fanii au găsit locul exact după ce au examinat aproape toți copacii din județul Ilfov pe Google Earth.

Irinei i se face foame. Villanelle cumpără burgeri rusești și cele două mănâncă pe o bancă, în fața sediului FSB (Serviciul Federal de Securitate din Rusia). Pe clădire se vede inscripția „льраттен”, în caractere chirilice. Am căutat, nu înseamnă nimic în rusă.

Fetele sunt în Parcul Gara de Nord, iar sediul FSB e Ministerul Transporturilor. Între cele două personaje se află un soclu cu o placă de marmură, în amintirea lucrătorilor români de la căile ferate, care au intrat în grevă în 1933, împotriva măsurilor de austeritate. Atunci, șapte greviști au fost uciși de armată.

Villanelle și Irina au nevoie de niște bani. În spatele unor coloane, undeva în capitala Rusiei, cele două observă o femeie cu un cărucior de copil și plănuiesc să-i fure poșeta. Locul de desfășurare este Imobilul Crețulescu (1939) al lui George Cantacuzino, de pe Calea Victoriei.

Eve și Konstantin află că Villanelle a evadat și încearcă s-o găsească pe fosta ei profesoară, Anna, despre care cred că e în pericol. Pleacă de la Hotel Atlasov și gonesc pe străzile Moscovei, cum ar veni.

Konstantin bea sticle mici de whiskey la volan și conduce în sus și-n jos pe bulevardul Magheru, apoi are nevoie la budă. Nu e nici prima nici ultima persoană care se pișă în spatele blocurilor dintre Strada Ion Câmpineanu și Strada Biserica Enei.

Villanelle o sună pe Eve și aranjează să se întâlnească cu ea la luxoasa ceainărie, Cafe Radozhny. Aici, vor face schimbul, pașaport pentru viața Irinei. Cafeneaua e holul de intrare al Ateneului Român, capodopera lui Albert Galleron, construită în 1888. Un schimb de focuri de armă îl va lăsa pe Konstantin zvârcolindu-se pe podea în propriul sânge, iar pe fiica sa disperată. Villanelle fuge din Rusia.

Un contact din Londra de-ai lui Eve descoperă că Villanelle locuiește într-un apartament din Paris. Cuvântul Paris apare pe ecran, scris cu litere mari și albe.

Ca să franțuzească strada, pe care se află câteva dintre cele mai bune exemple de arhitectură românească în stil brâncovenesc, echipa de post-producție a adăugat pe fundal o catedrală în stil parizian, care seamănă cu Sacre Coeur.

După ce trece pe lângă cafenelele chic din București, Eve descoperă apartamentul lui Villanelle (care nu, nu e în București), o surprinde, cele două stau de vorbă, iar agenta MI6 o înjunghie pe asasină. În cuvintele lui Villanelle, „așa arată Eve cât de mult mă iubește”.

Când serialul are nevoie de cadre ample, de setare a locului, Killing Eve folosește blocuri comuniste și bulevarde uriașe, dar pentru decoruri în sine, managerul de locații a ales modernism monumental și clădiri de secol XIX, aproape ignorând crimele împotriva urbanismului comise de ultimul dictator al țării.

Fără să-și dea seama, echipa de producție a folosit Killing Eve ca să atragă atenția asupra unor prețioase bijuterii arhitecturale, care sunt amenințate în prezent.

Deși unele dintre aceste clădiri iconice au supraviețuit după jumătate de secol de comunism și după două cutremure majore, multe dintre ele sunt pe cale să se dezintegreze. Dacă nu luăm măsuri, riscăm ca singura amintire a acestor repere arhitecturale să fie un film în care Bucureștiul joacă cel mai bine în rolul Moscovei.

Al treilea sezon din Killing Eve are premiera pe 27 aprilie. Printre locațiile de filmare se numără și Viscri, Brașov, unde Prințul Charles deține mai multe proprietăți. Fanii speculează că ascunzătoarea din Transilvania ar putea fi înlocuitor pentru satul de lângă Munții Ural, unde s-a născut Villanelle.

Mulțumiri lui Ștefan Ghenciulescu pentru informațiile despre arhitectură.