5 mituri despre infecțiile urinare care mai mult ți-au făcut rău

Între 50 și 60 la sută dintre persoanele cu vulvă experimentează cistita sau infecții ale tractului urinar cel puțin o dată în viață, în timp ce 30 la sută dintre ele suferă de cistită recurentă. Dar persoanele cu penis nu suferă și ele de cistită? Ba da, dar mult mai puține, patru la unu. 

Procesul relativ comun începe de obicei la primele simptome: farmacie, antibiotic generic, tablete sau suplimente pe bază de merișoare. Și când pare că a dispărut, reapare. Revine după contactul sexual. Revine fără să fii într-o relație. Mai revine și după o zi la plajă. 

O parte din problemă e că de obicei nu știm nimic despre cistită - credem mereu că are cauză bacteriană și dacă o avem des e doar ghinion. Pe de altă parte, trăim într-o societate în care tot ce are legătură cu vulva este tabu, 50 la sută dintre femei - conform unui studiu britanic - nu-și știu prea bine părțile intime sau doar una din șase știe ce este podeaua pelviană (perineul). 

Adevărul e că faimoasele tablete cu merișoare nu sunt atât de utile, că există și un vaccin și că ce credem că e cistită nu apare mereu din cauza unei bacterii.

Am vorbit cu Nicola Macchione, urolog și androlog, și cu Rita Anna di Molfetta, obstetriciană cu peste 30 de ani de experiență în reabilitarea perineală, care mi-au răspuns la unele dintre cele mai comune întrebări și au încercat să combată unele mituri despre cistită. 

Cistita este o infecție a vezicii urinare care este cauzată în majoritatea cazurilor - dar nu în toate - de Escherichia coli, o bacterie prezentă în mod normal în intestin, dar dacă ajunge în vezică (de obicei fiindcă reușește să se prindă în flora bacteriană a vaginului și membranele mucoase ale uretrei) aduce cu sine problema pe care o știi prea bine. 

Nu numai bacteria asta produce cistita: mai există și alte tipuri de bacterii, precum pseudomonas, dar mai există și cazul foarte comun în care (mai ales cu recidive frecvente) avem simptomele cistitei, dar în realitate nu e prezentă în urină nicio bacterie patogenă (și deci nici în vezică sau mucoasele vaginale și uretrale).

În cazul ăsta, în loc de cistită, poate că ai uretrită sau inflamația uretrei, pe care trebuie s-o tratezi diferit de o infecție bacteriană. 

Așa cum explică Rita Anna di Molfetta, se întâmplă îndeosebi în cazul așa-numitei cistite postcoitale (adică uretrita postcoitală), iar în situația asta, perineul joacă un rol fundamental. 

Ca să înțelegi ce are de-a face cistita cu perineul, trebuie să-ți readuci aminte de anatomie. Mușchii perineului înconjoară de asemenea uretra și vaginul. Când starea perineului este perturbată și, în loc să fie flexibil, este contractat (hipertonic), se întâmplă ca uretra să fie strânsă. În cazul ăsta, așa cum îmi explică di Molfetta, este dificil pentru sânge că curgă și să irige ca lumea țesutul mucoase uretrale, care este deci schimbat și se poate inflama. 

Actul sexual prin penetrare mărește contracția asta care generează senzațiile neplăcute precum cistita. Apare după fiecare act sexual tocmai pentru că, dacă nu știi că perineul poate fi implicat și nu rezolvi hipertonicitatea, nu tratezi de fapt cauza, iar uretra nu este irigată adecvat. 

Ca să intervii asupra hipertoniei și să redai mușchilor starea și flexibilitatea corectă va fi nevoie de o evaluare a planșeului pelvin făcută de un expert în domeniu. Restul variază de la o persoană la alta. Fără îndoială, trebuie să devii conștientă și să-ți controlezi diferiții mușchi care alcătuiesc podeaua pelviană ca să înveți să-i relaxezi. Apoi, în funcție de cauza care a dus la hipertonie, medicul va stabili ce tratament ți se potrivește. 

Mai există și „adevărata” cistită post-coitală: în cazul ăsta, rezultatul uroculturii va arăta prezența E coli sau a altor bacterii, motiv pentru care este important să se trateze ambele persoane care au avut relații sexuale. 

Recunosc că și eu am făcut greșeala asta des și m-am gândit că mai bine economisesc banii și mă duc la farmacie să iau direct antibiotic. „În schimb, este cel mai important pas pe care trebuie să-l faci ca să înțelegi dacă ai cistită (sau nu) și dacă există bacterii, care sunt acestea”, mi-a amintit Nicola Maccione, pentru a identifica tratamentul potrivit. 

Să iei antibiotice cu spectrul larg s-ar putea, de fapt, să nu rezolve problema și în același timp să-ți afecteze flora bacteriană vaginală și așa dezechilibrată (clasic exemplu: am avut cistită și apoi am făcut candida). Dacă, pe de altă parte, nu există o cauză bacteriană, ci perineu hipertonic, antibioticele te fac să cheltui banii aiurea și nu rezolvă nimic. 

Mai mult, indicațiile europene în urologie despre cistită sfătuiesc în ultimii ani împotriva consumului de antibiotice în primă instanță pentru a trata problema, mai ales dacă e vorba despre Escherichia coli, având în vedere rezistența mare pe care bacteria a dezvoltat-o împotriva lor.

Macchione, de exemplu, recomandă o doză puternică de D-Mannose - demonstrată științific a fi eficientă în prevenirea recidivelor - asociată cu hibiscus. Dacă nu este provocată de Escherichia coli, există alte suplimente care acidifiază urina și refac echilibrul mucoasei. Dacă ai de-a face cu o bacterie persistentă, poți trece la antibiotice, în special cele care nu dau rezistență. 

Iar dacă nu este de natură bacteriană, antibioticele sunt inutile. Axează-te pe reabilitarea perineului și îngrijirea mucoasei vaginale și uretrale. 

Și aici Macchione combate un mit. Nu, merișoarele nu sunt miraculoare. De mai mulți ani, studiile în domeniul urologic arată că hibiscus este un aliat împotriva cistitei, fiindcă are o acțiune bactericidă puternică. 

În realitate, are mult de-a face cu flora bacteriană a vaginului. Fiecare persoană are un anumit tip de floră, moștenit de la mamă la naștere, îmi explică Molfetta. Pot fi flore care sunt mai rezistente la bacterii și altele mai slabe. 

De asta, chiar și dacă ești atentă și urmezi tratamentele potrivite, multe persoane cu vulvă suferă de cistită recurentă. De asta și există vaccinul OM-89 de ani de zile (tablete care sunt luate timp de 90 de zile) și un altul este testat, care ar putea acoperi alte bacterii pe lângă Escherichia coli. 

Așa cum clarifică Macchione, vaccinul este 90 la sută eficient în prevenirea recidivelor în cazul cistitelor provocate de Escherichia coli. Mai mult, hipertonusul perineului este rădăcina problemei nu numai în cazul uretritei post-coitale, dar poate fi și în cazul cistitei bacteriene. De fapt, dacă ai hipertonicitate semnificativă care împiedică mucoasa vaginală să fie irigată cum trebuie, va fi foarte ușor pentru flora vaginală bacteriană să se schimbe și să fie mult mai receptivă la bacterii și patogeni - iar asta duce la cistite frecvente. 

Și di Molfetta și Macchione te sfătuiesc următoarele: în primul rând, spală-te după defecare, în timpul sexului nu trece direct de la anus la vagin/vulvă, nici cu degetele, nici cu jucăriile sexuale sau cu penisul. Când faci sex, este de asemenea util să existe o bună lubrifiere - cel mai bine cu un lubrifiant natural fără arome - și să urinezi și să te speli cât mai rapid cu putință după actul sexual. 

În canalul vaginal nu trebuie să te speli - nici doar cu apă, nici prin introducerea degetelor, ca să nu mai zicem de dușuri vaginale sau săpunuri. Vaginul se curăță singur, iar dacă îl speli în interior riști să afectezi echilibrul florei. 

Folosește mai degrabă lenjerie din bumbac fiindcă permite pielii să respire. Evită să porți costumul de baie ud (fiindcă permite înmulțirea bacteriilor), folosește săpunuri intime cu un pH neutru, fără parfumuri sau arome non-bactericide. Ideal ar fi să faci și un consult al perineului, astfel încât să știi în ce stare se află. 

Ah, și bineînțeles, un lucru foarte important este să nu sari peste urocultură. Este important ca să știi încotro trebuie să te îndrepți.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.