Cine e Ligia Deca de la Educație, ministerul care-i ca toaletele multor școli: în fundul curții

„Avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului”, a spus președintele Klaus Iohannis la deschiderea anului universitar de la Facultatea de Arhitectură. Declarația nu e întâmplătoare. În aceeași zi, pe 3 octombrie, ministrul educației Sorin Cîmpeanu și-a dat demisia în urma acuzațiilor de plagiat din partea jurnalistei Emilia Șercan.

La scurt timp după, a venit și prima propunere a Partidului Național Liberal pentru funcție: Ligia Deca. Dacă ești curios care va fi viitorul sistemului de educație din România, trebuie să înțelegi ce „moștenire” a primit aceasta de la ceilalți miniștri ai educației pe care țara noastră i-a avut în ultimii 20 de ani, cu bune și cu rele. 

În primul rând, câte ceva despre Ligia Deca: e primul ministru din istoria recentă a României fără experiență în management educațional, fără grade pompoase de cercetător sau profesor. A ajuns aici după ce a fost consilier prezidențial și coordonator al programului România Educată, care a fost criticat cu orice ocazie pentru lipsa totală de direcție. Cât de educată e România o să vezi imediat.

Noua ministră a educației a anunțat că pregătește o reformă a sistemului educațional, care nu va avea o agendă prestabilită și va fi bazată pe studii și acord social. De câte ori ai mai auzit asta până acum? Exact, de fiecare dată când se schimbă ministrul. O să-ți prezint mai jos câteva dintre personajele care au influențat cel mai mult școala românească.

Din trei în trei ani au loc testele PISA, o evaluare standard care arată competențele elevilor de 15 ani. La testarea din 2018, România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii nouă ani – asta înseamnă că elevii care se pregăteau să termine educația obligatorie nu aveau niște competențe de bază la lectură, matematică și științe. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a raportat atunci o creștere a ratei de analfabetism funcțional, de la 39 la sută în 2015 la 44 la sută.

Bineînțeles, nici nu ai cum să faci performanță fără bani. România e printre ultimele țări din UE când vine vorba de procentul din PIB alocat educației – 2,5 la sută – iar asta se vede atât în salariile profesorilor, cât și în condițiile de învățământ. Încă avem peste 800 de școli care au grupul sanitar în curte și de foarte multe ori, acestea nici măcar nu sunt racordate la o instalație de canalizare sau de apă potabilă.

În plus, e greu să ții pasul cu schimbările de la an la an – acum, anul școlar nu mai e împărțit în semestre, ci în module, iar Sorin Câmpeanu a desființat și tezele, deși în noiembrie 2021 vorbea despre cât sunt de importante. Cine să-l mai înțeleagă?

Dar până la el, hai să vedem ce miniștri au dus la această situație dezastruoasă a educației românești și care au avut totuși și niște propuneri pertinente. 

Cu patru mandate de ministru al educației la activ, Ecaterina Andronescu a avut și ea ambiția de a reforma sistemul. În timpul primului mandat (2000-2003), a făcut obligatorii examenele de admitere atât pentru ciclul liceal, cât și pentru facultăți. În plus, a schimbat și metodologia de corectare la examenul de bacalaureat. 

Printre cele mai problematice măsuri introduse de Andronescu se numără și desființarea școlilor profesionale, cunoscute sub numele de „Arte și meserii”. Se estimează că 10 la sută dintre elevii de clasa a VIII-a au renunțat atunci la studii după această schimbare, pentru că erau nevoiți să se îndrepte spre clasele de liceu, chiar dacă nu erau destul de bine pregătiți pentru asta.

Chiar și așa, dacă în liceu elevul respectiv nu s-a descurcat prea bine, dar avea nevoie și de o diplomă de învățământ universitar pe lângă, probabil s-a gândit să se bage la o fabrică de diplome. La ce formă de învățare? La distanță. În timpul primului mandat, Ecaterina Andronescu a eliminat obligativitatea autorizării diplomelor oferite de programele de studii la distanță sau fără frecvență, cu condiția ca aceste forme de învățare să aibă aceleași materii ca la zi. Astfel, puteai să mergi la facultate de două ori pe an și te făceai cu o diplomă de studii superioare la fel de importantă ca a unui student care a mers în fiecare zi.

În plus. Andronescu a permis cadrelor didactice universitare să ocupe locuri de conducere în sistem chiar și după depășirea vârstei legale pentru ceilalți muritori. Pe scurt, proful ăla nasol de care sperai că o să scapi când iese la pensie acum poate să-ți fie decan până la adânci bătrâneți.

Ecaterina Andronescu a fost și ea acuzată de plagiat de mai mulți profesori de chimie din străinătate, după cum a arătat în 2012 cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. A fost acuzată și urmărită de DNA, dar nu în perioada în care a fost ministru al Educației, ci al Comunicațiilor și Societății Informaționale. Direcția Națională Anticorupție a urmărit-o pentru abuz în serviciu, trafic de influență, luare de mită și spălare de bani, pentru că ar fi achiziționat echipamente și licențe la suprapreț. 

Acum, Daniel Funeriu face pe deșteptul pe Facebook în timp ce aruncă cu noroi în sistemul de educație și vine cu tot felul de propuneri, deși n-a fost în stare de mare lucru în perioada în care a fost ministru, între 2009 și 2012. Desigur, are o explicație pentru asta. La câțiva ani după ce a încheiat mandatul, Funeriu a început să dea vina pe „mafioții din educație” care încearcă să distrugă Legea Educației Naționale. 

Dar ia să vedem ce a făcut el. În primul rând, a venit cu niște schimbări la modul în care se desfășoară admiterea la liceu – nota de la Evaluarea Națională a început să conteze 50 la sută. Înainte, examenul de capacitate reprezenta doar un sfert din nota finală pentru admiterea la liceu.

Funeriu este însă cel care a introdus în 2011 supravegherea video la examenele naționale. Imediat după asta, rata de promovabilitate a scăzut masiv. Cine ar fi crezut? Până atunci, mulți profesori catalogau examenul de Bacalaureat drept „concursul național de copiat”, așa cum notează și Școala9. La vremea aia, să te trezești cu DNA-ul în timpul examenului era o normalitate, pentru că mita era la ordinea zilei.

Dacă ăsta a fost un lucru pozitiv, Legea Educației pe care a adoptat-o în 2011 avea o mare problemă: profesorii puteau să predea la o anumită școală doar dacă susțineau un examen în unitatea de învățământ respectivă. Funeriu a venit și cu idei care să-i bucure pe cei mici. De exemplu, a introdus programul numit și „Școala Altfel”, unde sperai că te duci cu proful ăla cool în parc sau la muzeu, dar sfârșeai făcând „matematici distractive”.

A stat în funcție doar doi ani, între 2012-2014, dar chiar și așa, a avut timp să facă una-alta: el e responsabil, printre altele, de o și mai mare politizare a sistemului de educație – primarul orașului putea dintr-odată să aibă reprezentanți în Consiliul de Administrație al școlilor.

În 2012, Pricopie s-a ocupat de problema examenelor de titularizare susținute la nivel de unitate de învățământ. Legea educației modificată de Remus Pricopie nu a fost, de fapt, una revoluționară. Ea avea ca scop să repare problemele pe care le aveau modificările propuse de Funeriu le aveau. 

Un an mai târziu, venea cu o schimbare care-i avea în vedere pe cei care doreau să dea la facultate: notele din liceu nu mai aveau importanță la admitere. Așa că puteai să treci prin liceu cu note de 5 și să intri cu 10 pe linie la facultatea de medicină.

Înainte să-și dea demisia, Sorin Cîmpeanu avea la activ două mandate, deși a dat-o în bară de la primul. În contextul în care Victor Ponta era acuzat că și-ar fi plagiat teza de doctorat, acesta s-a ocupat de o ordonanță de urgență care să le permită politicienilor să renunțe la anumite lucrări științifice fără vreun motiv.

Care e moștenirea pe care acesta i-o lasă Ligiei Deca? Cîmpeanu a venit cu modificarea numărului de note, astfel încât un elev trebuie să aibă cu o notă în plus față de numărul de ore alocate materiei pe săptămână. De altfel, acesta a mai modificat și structura anului școlar – elevii și-au luat adio de la semestre și s-au trezit cu cinci module de învățare, cu cinci vacanțe. Au mai fost și câteva proiecte pilot care au rămas doar în stadiul de testare și implementate la scară mică: catalogul electronic, dar și digitalizarea procesului de corectare a examenelor de Bacalaureat și Evaluare Națională. 

Cîmpeanu a renunțat la programul „Masa Caldă” în colegiile naționale din București sau din reședințele de județ și a motivat că un astfel de program este mult mai important în mediul rural. 

La fel ca Daniel Funeriu, și Sorin Cîmpeanu a vrut să rămână în istorie drept cel care a „revoluționat examenul de Bacalaureat” și să-l transforme într-un examen axat mai degrabă pe cultura generală: gramatică, matematică, dar și competențe minime la istorie și geografie. Astea ar reprezenta circa 60 la sută din examen, în timp ce restul va fi alcătuit din itemi bazați pe chimie, fizică, biologie, sociologie, economie, psihologie și filosofie. 

Ligia Deca e a 24-a ministră a educației de după Revoluție, iar asta spune multe. Educația românească se află deja într-un punct catastrofal, iar lucrurile care trebuie reparate nu-s puține. Pe final, te las cu o întrebare destul de importantă: poate o persoană care nu are nicio oră de predare în școli să fie ministru al educației? Până la urmă, am avut și cizmari la conducerea țării.