Am citit o carte din anii ‘40 și-am dat peste o lume a sexului de care n-aveam habar

Aveam 16 ani când a început nebunia cu „50 Shades of Grey”. Tot pe atunci, sub influența cărții, dar și a filmului, a tot circulat o memă cu „Femeile nu se uită la porno. Ele citesc porno”. Am citit primul volum și am fost atât de dezamăgită de cât de prost au fost descrise scenele de sex, încât m-am gândit că nu are sens să-mi încep viața sexuală dacă activitatea asta e la fel de mediocră în realitate ca bestsellerul semnat de E.L. James. Atunci a început obsesia mea față de literatura erotică.

Răsfoisem, bineînțeles, Sandra Brown și alte romance-uri pentru persoane nefe – pardon de expresie – și mi-am zis că nu așa trebuie să fie romanele erotice la care se referea mema respectivă.

Am început să mă documentez. Am aflat de Leopold von Sacher-Masoch, Anaïs Nin, Pauline Réage, Marchizul de Sade, Henry Miller și alții. Câțiva ani mai târziu, am citit „Tropicul Capricornului”. Țin minte că eram în tren, mergeam spre orașul în care eram studentă, și aproape că am avut orgasm în timp ce citeam. Ca de fiecare dată când îmi place un autor, am început să caut și alte cărți ale lui Miller și am dat de „Opus Pistorum”. Pe prima copertă scria „Romanul pornografic al unui mare autor” așa că am adăugat-o instant în coșul online.

Nimeni nu știe exact ce înseamnă opus pistorum. În latină, opus e muncă, iar pistorum brutar. Un soi de muncă a brutarului care, bănuiesc, bagă franzela în cuptor, if you know what I mean. Cert e că romanul ăsta e pornografic de la prima până la ultima pagină – excepție fac doar câteva paragrafe în care protagonistul merge de la un apartament la altul și mai respiră. Am zis și că și-a botezat mădularul Pulliver (în varianta în engleză, John Thursday)?

Henry Miller a debutat târziu, pe la 40 de ani, cu „Tropicul Cancerului”. Romanul i-a fost interzis în Statele Unite ale Americii până în 1961, ceea ce nu a făcut decât să-i sporească faima. A urmat trilogia formată din „Sexus”, „Nexus” și „Plexus”, în care combină elementele autobiografice cu ficțiunea. „Opus Pistorum” a fost scris între 1941–1942, însă a fost descoperit și publicat în SUA abia în 1983, la trei ani de la moartea autorului. Acum e pe piață și, ei bine, duce obscenitatea la nivelul următor.

Sunt multe voci care spun că Miller a scris cartea asta într-un singur exemplar pentru un client special, fie un bogat petrolist din Oklahoma, fie – prin intermediul unui librar, Milton Luboviski – unor vedete de la Hollywood. Alții susțin că Miller ar fi scris doar primele pagini din „Opus”, iar cartea a fost continuată de o prietenă a autorului. Eu n-am simțit o diferență de stil după ce am trecut de prima parte a cărții.

Varianta de la noi are și un avertisment al traducătoarei Roxana Boboc, care mărturisește în prefață cât de greu i-a fost să traducă romanul: „Dacă citești această carte, nu spune nimănui ce faci după ce o închizi! Sex, sex, sex! Dați-mi voie să repet! S-E-X”. Nu am cum să nu-i dau dreptate. Tot ea mai spune că ​​„erau scene care mă epuizau, urmate apoi de scene care schimbau ritmul şi tonalitatea şi îmi ofereau acel moment de respiro de care aveam nevoie. Îmi imaginez că lectura cărţii va avea efecte similare asupra cititorilor, pentru că nu pot defini altfel această carte decât ca pe un tur de forţă într-o dimensiune intoxicată cu sex.”

Am citit „Opus Pistorum” acum trei ani și, pe parcursul lecturii, m-am gândit serios să nu așez cartea asta alături de celelalte din bibliotecă, ci să o păstrez sub pernă ca o alternativă mult mai bună pentru filmele porno. M-a devorat într-o noapte. Treceam de fiecare pagină și simțeam cum mi se întăresc sfârcurile. Îmi frecam picioarele ca să încerc să mă potolesc. 

Acțiunea are loc în Paris și începe așa:

„Nu m-am considerat niciodată un prădător de leagăne... știi, genu' ăla de bărbați pe care îi vezi alungați din parcările publice, întotdeauna ușor jenați și nesiguri pe ei, încercând să explice că fetița se murdărise pe rochiță, iar ei nu făceau altceva decât să o scuture... Dar acum trebuie să recunosc că Marcelle, cu trupul ei lipsit de păr, mă excită. Și asta nu pentru că e un copil, ci pentru că este un copil lipsit de inocență... privește în ochii ei și vei vedea fiara cunoașterii, umbra înțelepciunii... stă culcată pe picioarele mele și-și freacă smochinuța de degetele mele... și-n tot acest timp, privirea ei mă provoacă, luându-mi în râs ezitarea.

Îi ciupesc picioarele în creștere, îi acopăr cu o singură mână întreaga bucă a fundului care i se tot mișcă... rotunjimea și lipsa de formă a copilăriei abia de i-au părăsit trupul, este o femeie în miniatură, o copie incompletă. Are pizdulicea umedă... Îi place când i-o ating cu vârful degetelor... îmi pipăie pantalonii și-mi caută pula... degetele ei mă înspăimântă atunci când mi le strecoară prin fermoar. O prind de braț, dar mi-a găsit deja șomoiagul de floci. Mă înșfacă și se trage spre mine atât de aproape, încât n-o pot ține departe de pula mea; începe să se joace cu Pulliver... ei bine, îl va găsi tare...”

În timpul ăsta, în cameră este tatăl fetiței și o lucrătoare sexuală. Marcelle pleacă din preajma lui Pulliver când o cheamă taică-su. Se așază în poala lui și se lasă pipăită între picioare. Personajul narator pleacă împreună cu lucrătoarea sexuală din apartament și, la insistențele ei, o fute într-un gang, pe niște paleți. 

Apoi, primește o scrisoare de la o anume Tania (o să tot apară pe parcurs), pe care o mai regulează din când în când. În bucata aia de hârtie, gagica îi descrie futaiul cu Peter, frate-său, care mai e și amantul maică-sii. Bineînțeles, Tania asta, când are chef, își mai dă limbi și cu mă-sa. Alteori o fac în trei.

„Tu te gândești vreodată la mine și la momentele pe care le-am petrecut împreună? Sper că da și sper ca, atunci când îți vin în minte, să mă vezi acolo în pat, lângă tine, cum ți-o sug, cum mă joc cu ea și te fut. Mama și-ar fi dorit și ea să fii aici, să i-o tragi și ei, m-am prins de asta după felul în care vorbește despre tine. Mă întreabă mereu ce am făcut, ce se întâmpla mai exact atunci când mi-o trăgeai, mă întreabă chiar și ce am vorbit în momentele alea! La ora sta, nu cred că mai lasă pe cineva în afară de Peter să o fută. În fiecare seară, ne târăște, pe mine și pe Peter, în patul ei și mă pune mereu să-i dau limbi. Nu mă deranjează, îmi place s-o fac, doar că mi-aș fi dorit să fii și tu aici, să mă fut mai des...”

La un moment dat, naratorul se duce cu niște prieteni în apartamentul unei femei (nu cred că era tot Tania) care are un câine lup. Se duc toți în dormitor și când sunt pe punctul să se apuce de treabă, câinele lup vine în fugă, îi mârâie pe invitați și începe să i-o tragă și să o lingă pe iubita lui stăpână. Consternați de ce văd, indivizii părăsesc incinta.

Am fost surprinsă că unele kink-uri pe care, în mod normal, le consider bolnave, total greșite și anormale m-au excitat atât de tare, încât lăsam cartea jos doar ca să sar pe iubitul meu. Și nu a fost ca experiența scurtă și superficială a unui film porno. M-a hipnotizat atât de tare romanul ăsta, încât am ajuns să visez scene precum cea cu fetița de la început și scena în care Tania se pișă pe mă-sa în timp ce-i face sex oral. 

În cazul în care ești o fire mai conservatoare, cartea asta clar nu-i pentru tine. Dacă singura poziție în care faci sex e cea a misionarului și n-ai făcut sau n-ai primit vreodată sex oral, cartea asta nu-i pentru tine. Dacă închizi site-urile porno imediat când vrei să vezi un film piratat, la fel, nu-i pentru tine.

„Opus Pistorum” nu e și nici nu se vrea a fi un roman politically correct. Nu are altă miză decât să te stârnească și să-ți dea chef de sex sau de niște masturbare, în funcție de caz. Nu ai ce învăța din ea, nici măcar să faci sex. Nu e filosofie, nu are un cap și o coadă nu are și nici vreun final anume. E un lung șir de femei care trec peste preamărețul Pulliver. Dar e a naibii de bine scrisă, de mișto și distractivă.